Ilham Tohti* este un profesor de economie la facultatea Beijing Minzu, de etnie uigură. [i] El a fost deținut pe 15 ianuarie 2014, acuzat de incitare la separatism, ură etnică și promovare a activității teroriste din cauza criticii publice a guvernului Chinez.[ii] Condamnarea lui la închisoare pe viață după un proces de doua zile, 17-18 Septembrie 2014, a fost un mare șoc pentru toți cei care îl știau datorită activismul lui intimidant care proteja autonomia, limba, cultura și drepturile religioase a minoriății etnice uigure. Populația de uiguri vorbește o limbă turcică, este, în mod obișnuit, musulmană și trăiește preponderent în Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang (XUAR). Ilham a fost numit “conștiința oamenilor uiguri”.[iii]
Activismul lui Ilham a început în 1994 când a început să scrie despre violările suferite de uiguri în XUAR. În 2006, și-a extins scrierile în mediul online, iar, împreună cu alți academicieni, au co-creat website-ul uighurbiz.org, “Uyghur Online”. Website-ul a fost scris în chineză, căutând să elimine diferențele dintre minoritatea uigură și populația chineză. Platforma, esențial, a fost un spațiu în care Ilham făcea auzită vocea uigurilor pe plan domestic și internațional. Împărtășea greutățile prin care treceau uigurii zilnic, felul în care societatea îi devalorifica, iar Guvernul Chinez îi uita în planurile de avansare socio-economică. Prin site, Ilham invita populația chineză majoritară la o discuție deschisă și rațională pentru a dezbate diferențele de viziune, pentru că, așa cum a subliniat, populația chineză nu era dușmanul uigurilor, cu toate că minoritatea suferea discriminarea și atitudini violente din partea lor. [v]
Prin website, Ilham promova o abordarea pașnică și holistică care niciodată nu a încurajat sau incitat la violență. A fost atent sa nu fie în dezacord cu legile guvernamentale sau alte înțelegeri care există în societatea civică. [vi] Cu toate acestea, site-ul a început să atragă dezaprobarea Guvernului Chinez, care a închis site-ul pentru prima dată în iunie 2008, înainte de jocurile Olimpice. Guvernul a legitimizat acțiunea pe baza faptului că publica linkuri pentru uigurii extremiști din străinătate.[vii] Revoltele etnice majore din Urumqi, capitala XUAR, și a atacurilor teroriste din 5 iulie 2009, inspirate de o interpretare agresivă a Islamului, au rezultat în 200 de morți, 18,000 de deținuți și între 34-37 de dispariții. Ilham a vorbit deschis despre cele petrecute și a publicat numele și fețele celor care au rămas dispăruți, ducând la arestului la domiciliu, apoi la detenție pentru cinci săptămâni, până a fost eliberat sub presiune internațională. [ix]
Un alt moment crucial a fost cand Ilham și fiica sa, Jewher, erau la aeroport să zboare spre S.U.A., pentru că Ilham vizita universitatea din Indiana. A fost oprit de autorități, bătut, deținut și s-a uitat cum fiica lui a fost obligtă să meargă în S.U.A. singură. [x] În octombrie 2013, o familie uigură a făcut accident cu mașina pe podul Jingshui din Piața Tiananmen. Guvernul Chinez a etichetat acest incident ca un atac terorist, ceea ce a rezultat în creșterea vizibilității incidentului în Franța, Anglia și America. Eventual, un “polițist” a lovit mașina lui Ilham pe 2 noiembrie, când își lua mama de la aeroport. Autoritățile au folosit violență și intimidare, amenințând cu moartea familia lui Ilham dacă nu se oprește din a vorbi cu mass-media internațională. [xi] Cu o presiune enormă asupra liberei exprimări, a început sa recunoască frica asupra siguranței sale și a celor dragi. A exprimat acest lucru la Radio Free Asia și, într-un mod cumva profetic, a cerut sa îi fie înregistrate ultimele cuvinte și publicate doar după detenție.[xii]
În ianuarie 2014, 20 de polițiști au intrat în apartamentul lui Ilham din Beijing și l-au bătut în fața celor doi copii ai săi, apoi l-au deținut și i-au închis website-ul. Următoarea zi, Hong Lei, o persoană care vorbește în numele Ministrului Chinei ale Afacerilor Externe, a explicat că Ilham este închis pe baza de crimă. Acuzele s-au făcut publice în februarie, când Biroul Public de Securitate a anunțat oficial arestul lui Ilham bazat de “acțiuni separatiste”- o explicație cel puțin vagă pentru a îl condamna la pedeapsa capitrală- și pentru că și-ar fi recrutat adepți cu ajutorul website-ului său.[xiii] Arestului lui a stârnit și mai mult suport public pentru Ilham pe baza faptului că el nu milita pentru independența regiunii XUAR, ci era în favoarea aparținerii ei de China. Website-ul “Foreign Policy” a publicat o analiză a articolelor lui Ilham care rămăseseră în datele calculatoarelor investigatorilor. Analiza a făcut parte din dosarul de dovezi, arătând că nu au găsit niciun mesaj separatist sau pro-independeță care să fi fost exprimat într-un mod direct sau indirect.[xiv] Ilham am fost deținut la o locație necunoscută, fiindu-i interzis orice contact cu familia sau prietenii sai și oprit din a se întâlni cu avocata sa, Li Fanping, până în iunie 2016, Li a raportat că Ilham a fost încătușat continuu în primele 20 de zile și i-a fost refuzată mâncare Halal în primele 10 zile din martie. Aceste acțiune întregesc violări ale legii internaționale și se pot clasa la scopuri de acțiuni inumane, tratament denigrator și pedepse denigratoare. Mulți cred, cu durere și părere de rău, că viața lui Ilham s-a sfârșit, cel mai probabil, prin tortura. [xv]
Ilham și-a văzut familia abia după opt luni după procesul lui legal executat în mod injust. El a fost găsit vinovat și l-au condamnat la închisoare pe viață pe 23 septembrie. El a negat toate acuzațiile care i s-au adus.[xvi] În timpul procesului, procurorii au spus că Ilham descria teroriștii ca pe niște eroi la orele lui de curs, că a internaționalizat vizibilitatea uigurilor și că și-a forțat studenții să îi ofere testimoniale pozitive. Unii dintre studenții lui au fost supuși la anchete la domiciliu, au fost deținuți și câțiva au rămas dispăruți pentru mult timp. Toate aceste evenimente evidențiază încercarea procurorului de a construi un caz incriminatoriu care pretindea că Ilham nu este persoana pașnică pe care a afișat-o public, ci o persoană periculoasă pentru securitatea Chinei, a cărei singur remediu este tăcerea și îndepărtarea din societate.[xvii]
Lupta lui Ilham
Dar despre ce este lupta lui Ilham Tohti, de fapt? Tensiunile dintre uiguri și populația chineză-Han, au existat încă de la crearea Republicii Populare Chineze, care, din când în când rezultau în revolte și violență care atrăgeau legi și mai drastice împotriva uigurilor. După ce Xi Jinping a preluat puterea în martie 2013 și apoi a dezvăluit un “mare plan strategic” pentru XUAR în același an, Ilham și-a exprimat convingerea că presiunile asupra uigurilor vor continua.[xviii] Guvernul Chinez a etichetat poziția retoricii referitoare la tensiunile dintre cele două grupuri ca “Problema cu uigurii”, încercând să rezolve această “problemă” prin Sinificare, proces care a existat de multe secole în China, bazat pe asimilare mai mult decât integrare. Guvernul a încurajat populația chineză-Han să migreze în XUAR prin legi care îi favorizau în regiune, ceea ce a rezultat într-un dezechilibru socio-economic. Ilham a fost victima cenzurii tehnologice și a legilor Chinei, unde astăzi, o singură postare pe rețeaua de socializare Sina Weibo, asemănătoare cu Twitter, poate trimite autorul la închisoare dacă doar înclină la a critica guvernul Chinei. [xix]
Ca răspuns la presupusul atac terorist dintre uiguri și chinezii-Han, care a avut loc în stația de tren, în Kunming, 2014, guvernul a declarat ‘People’s War on Terror’/Lupta Poporului Împotriva Terorii, care viza academicii și intelectualli, activiștii, jurnaliștii, scriitorii și avocații drepturilor umane pe tot parcursul anului 2014.[xx] Contradicția fundamentală este că internetul servește ca o unealtă principală pentru a conecta oameni care altfel ar fi despărțite de granițe geografice și diferențe sociale, culturale și lingvistice și facilitând toate ariile guvernamentale, economice și sociale. În schimb, combinația acțiunilor legislative și tehnologice în China, sub numele “Great Firewall“/“Marele Zid de Foc”, blochează accesul la conținut de informație internațional și folosește internetul pentru a denzura și controla conținutul digital în conformitate cu retorica înaintată de guvern despre imaginea, interesele și activitățile politice ale Chinei. Pentru a avea un cont online, se necesită o pre-înregistrare unde se împărtășesc opinii politice și declarații. Împrăștierea zvonurilor este o acțiune criminalizată.[xxi]
Karl Baldacchino, cel care este autorul original textului din limba engleză, spune:
“Ca autor a acestui articol, simt o afinitate cu povestea tragică a lui Ilham Tohti și a multor altora care trec prin experiențe asemănătoare, pentru că și eu am un blog personal unde discut despre ce mi se pare îngrijorător pe plan global. Blogul creat de Ilham este doar produsul exercitării libertății de exprimare. Nu este o “crimă”, așa cum a fost acuzat și nu ar trebui să fie numit în mod injust un suporter terorist, un traficant de droguri, un vânzător de arme sau un agent American. Ilham a încercat cu adevărat să creeze o cooperare bazată pe comunicare, să se primească dincolo de diferențe și să devină mai uniți ca oameni în sociatate. El a ales sa folosească metode pașnice și educaționale pentru a îi informa pe ceilalți desprea narativa din partea uigurilor, care sunt stigmatizați ca fiind ostili, numiți “teroriști” și văzuți un pericol către etosul societății Chinei. În schimb, el a devenit un martir politic pentru etnia uigură din XUAR, primind numeroase premii pentru apărarea și răspândirea drepturilor umane [xxii] și a devenit o lumină care continuă să ghideze situațiile pe care uigurii le-au întâmpinat începând din 2017, în tabere de concentrare, unde numeroase violări ale drepturilor umane au luat forma bătăilor, torturii, violurilor, omorurilor, nașterii forțate și a sterilizării femeilor uigure.[xxiii]”
Ilham este recunoscut pentru determinarea sa admirabilă în lupta pentru etnia uigură, mergând cu capul sus în fața injustiției și intimidării autorităților chineze.
* Pentru a citi mai mult despre Ilham Tohti, exista o publicație nouă, “Noi, uigurii, nu putem spune nimic: un scriitor deținut vorbește”/ ‘We Uyghurs Have No Say: An Imprisoned Writer Speaks’ (Verso Books). Este o serie de eseuri și articole culese de Ilham înainte de închiderea lui. Coperta si o versiune eBook este valabila la: https://bit.ly/3wiP6Mv
* Nota autorului: în cultura uigură, numele “Tohti” se referă la numele tatălui său, înțeles ca “Ilham este fiului lui Tohti”.
Text original: https://brokenchalk.org/ilham-tohti-an-activist-smiling-in-the-face-of-injustice/
Scris de Karl Baldacchino
Editat de Olga Ruiz Pilato
Tradus de Bianca Balea
Surse:
[i] Kennedy, H. (2022) ‘We Uyghur’s Have No Say by Ilham Tohti Review – A People Ignored’. The Guardian. Available online from: https://www.theguardian.com/books/2022/mar/09/we-uyghurs-have-no-say-ilham-tohti-review-background-genocide-china [Accessed on 20/03/2022].
[ii] Makinen, J. (2014) ‘China’s Detention of Uighur Professor Ilham Tohti Worries U.S.’. Los Angeles Times. Available online from: https://www.latimes.com/world/worldnow/la-fg-wn-china-detention-professor-20140117-story.html#axzz2qljh0LfJ [Accessed on 19/03/2022]; see also Wong, E. (2014) ‘Uighur Scholar Ilham Tohti Goes in Trial in China on Separatist Charges’. The New York Times. Available online from: https://www.nytimes.com/2014/09/18/world/asia/separatism-trial-of-ilham-tohti-uighur-scholar-begins-in-china.html?_r=0 [Accessed on 19/03/2022]; see also Wertime, D. (2014) ‘An Internet Where Nobody Says Anything’. China File. Available online from: https://www.chinafile.com/reporting-opinion/media/internet-where-nobody-says-anything [Accessed on 19/03/2022]; see also Amnesty International, ‘Academicus Ilham Tohti: Levenslang Gevangengezet’. Available online from: https://www.amnesty.nl/wat-we-doen/themas/sport-en-mensenrechten/ilham-tohti [Accessed on 19/03/2022]; see also Denyer, S. & Rauhala, E. (2016) ‘To Beijing’s Dismay, Jailed Uighur Scholar Winds Human Rights Award’. The Washington Post. Available online from: https://www.washingtonpost.com/world/to-beijings-dismay-jailed-uighur-scholar-wins-human-rights-award/2016/10/11/d07dff8c-8f85-11e6-81c3-fb2fde4e7164_story.html [Accessed on 19/03/2022]; see also PEN America, ‘Ilham Tohti’. Available online from: https://pen.org/advocacy-case/ilham-tohti/ [Accessed on 19/03/2022].
[iii] Woeser, T. (2009) ‘Interview with Uyghur Scholar Ilham Tohti’. YouTube. Available online from: https://www.youtube.com/watch?v=aQT0iN1nMk8 [Accessed on 19/03/2022]; see also ‘An Internet Where Nobody Says Anything’; see also Johnson, I. (2014) ‘”They Don’t Want Moderate Uighurs”’. China File. Available online from: https://www.chinafile.com/library/nyrb-china-archive/they-dont-want-moderate-uighurs [Accessed on 19/03/2022].
[iv] ‘An Internet Where Nobody Says Anything’; see also ‘To Beijing’s Dismay, Jailed Uighur Scholar Winds Human Rights Award’; see also Tom Lantos Human Rights Commission, ‘Ilham Tohti’. United States Congress. Available online from: https://humanrightscommission.house.gov/defending-freedom-project/prisoners-by-country/China/Ilham%20Tohti#:~:text=Biography%3A%20Ilham%20Tohti%20is%20a,regional%20autonomy%20laws%20in%20China. [Accessed on 19/03/2022].
[v] ) ‘Interview With Uyghur Scholar Ilham Tohti’; see also PEN America (2014) ‘Ilham Tohti: 2014 PEN/Barbara Goldsmith Freedom to Write Award Winner’. YouTube. Available online from: https://www.youtube.com/watch?v=gm6YLWrnKPw [Accessed 19/03/2022].
[vi] Ibid.
[vii] ‘Ilham Tohti’. United States Congress; see also ‘An Internet Where Nobody Says Anything’.
[viii] known as 7/5 due to it being a sensitive date in China
[ix] ‘They Don’t Want Moderate Uyghurs’; see also PEN America, ‘Ilham Tohti’; see also Tohti, I. (2013) ‘The Wounds of the Uyghur People Have Not Healed’. Radio Free Asia. Available online from: https://www.rfa.org/english/commentaries/wounds-07052013134813.html [Accessed on 19/03/2022]; see also ‘To Beijing’s Dismay, Jailed Uighur Scholar Winds Human Rights Award’.
[x] PEN America, ‘Ilham Tohti’.
[xi] Ibid.; see also ‘They Don’t Want Moderate Uyghurs’; see also Tohti, I. (2013) ‘Uyghur Scholar Tohti Speaks About His Concerns Before Detention’. Radio Free Asia. Available online from: https://www.rfa.org/english/news/uyghur/interview-02072014182032.html [Accessed on 19/03/2022]; see also ‘China’s Detention of Uighur Professor Ilham Tohti Worries U.S.’.
[xii] ‘Uyghur Scholar Tohti Speaks About His Concerns Before Detention’; see also ‘They Don’t Want Moderate Uyghurs’.
[xiii] PEN America, ‘Ilham Tohti’; see also ‘China’s Detention of Uighur Professor Ilham Tohti Worries U.S.’; see also ‘Ilham Tohti’. United States Congress; see also ‘An Internet Where Nobody Says Anything’.
[xiv] ‘An Internet Where Nobody Says Anything’
[xv] Ibid.; see also ‘Uighur Scholar Ilham Tohti Goes in Trial in China on Separatist Charges’; see also Cao, Y. (2014) ‘China in 2014 Through the Eyes of a Human Rights Advocate’. China File. Available online from: https://www.chinafile.com/reporting-opinion/china-2014-through-eyes-human-rights-advocate [Accessed on 20/03/2022].
[xvi] ‘Academicus Ilham Tohti: Levenslang Gevangengezet’; see also ‘An Internet Where Nobody Says Anything’; see also ‘Uighur Scholar Ilham Tohti Goes in Trial in China on Separatist Charges’; see also ‘China in 2014 Through the Eyes of a Human Rights Advocate’.
[xvii] ‘An Internet Where Nobody Says Anything’; see also ‘China in 2014 Through the Eyes of a Human Rights Advocate’; see also ‘China’s Detention of Uighur Professor Ilham Tohti Worries U.S.’; see also ‘They Don’t Want Moderate Uyghurs’; see also ‘To Beijing’s Dismay, Jailed Uighur Scholar Winds Human Rights Award’.
[xviii] PEN America, ‘Ilham Tohti’; see also European Foundation for South Asia Studies, ‘Language, Religion, and Surveillance: A Comparative Analysis of China’s Governance Models in Tibet and Xinjiang’. Available online from: https://www.efsas.org/publications/study-papers/comparative-analysis-of-governance-models-in-tibet-and-xinjiang/ [Accessed on 20/03/2022].
[xix] Ibid.; see also ‘China in 2014 Through the Eyes of a Human Rights Advocate’; see also ‘An Internet Where Nobody Says Anything’.
[xx] ‘An Internet Where Nobody Says Anything’; see also ‘China in 2014 Through the Eyes of a Human Rights Advocate’.
[xxi] Ibid.
[xxii] Ilham Tohti is the recipient of PEN America’s 2014 PEN/Barbara Goldsmith Freedom to Write Award, the 2016 Martin Ennals Award for human rights defenders who show deep commitment and face great personal risk, Liberal International’s 2017 Prize for Freedom, was nominated in 2019 and 2020 for the Nobel Peace Prize, and awarded in 2019 Freedom Award by Freedom House, the Vaclav Havel Human Rights Prize by the Parliamentary Assembly of the Council of Europe (PACE), and the Sakharov Prize for Freedom of Thought.
[xxiii] ‘We Uyghur’s Have No Say by Ilham Tohti Review – A People Ignored’; see also ‘Academicus Ilham Tohti.
*copertă: https://www.omct.org/fr/ressources/declarations/ilham-tohti-2016-martin-ennals-award-laureate-for-human-rights-defender
No comment yet, add your voice below!