Acum șase ani, pe 15 julie 2016, Turcia a fost tulburată de tentativa de lovitură de stat. O zi după tentativă, guvernul Turciei a declarat stare de urgență și a adoptat decretul executiv de urgență Nr. 667-676 care cenzura, în principal, jurnaliștii și mass-media,[i] dar și mii de funcționari publici, polițiști, personal din armată și profesori de universitate. Numele acestora a fost adnotat în anexa Decretului 179, pe 6 ianuarie 2017.[ii] Acești oameni, peste 150,000 la număr, și-au pierdut locul de muncă, accesul la servicii publice și li s-a îngrădit libertatea de mișcare pe motivul suspiciunii din partea guvernului că ar fi avut legătură cu cel care ar fi instigat lovitura de stat, Fetullah Gulen. Fetullah este un intelectual cleric turc care trăiește în exil în America din propria decizie, din 1999. El a negat că ar fi avut vreo legătură cu tentativa de lovitură de stat.[iii]
Una dintre persoanele afectate este Nuriye Gülmen, fostă profesoară de literatură la universitatea Selçuk din Turcia și, înainte de tentativă, în 2015, asistentă de cercetare la universitatea Eskişehir Osmangazi. [iv] Gülmen are vastă experiență în activism, cu un bagaj de confruntări legale împotriva abuzului instituțiilor turcești după ce a fost reținută 109 de zile din cauza poziției politice. [v] Ziua în care a fost eliberată și ar fi trebuit să se întoarcă la muncă, la universitatea Eskişehir, a coincis cu ziua tentativei loviturii de stat, lucru care a rezultat în întreruperea ei la universitate a doua zi.[v] Acesta a fost rezultatul noului decret, prin care a fost acuzată, împreuna cu alte mii de oameni, că ar fi fost membră FETO, o așa-zisă organizație care îl simpatizează pe Gulen, desemnată ca fiind organizație teroristă de către guvernul Erdogan. Așa a început a doua fază a istoriei ei de activism, începând să protesteze împotriva suspensiei și refuzurilor, cerându-și slujba înapoi în fiecare zi în fața Monumentului Drepturilor Omului din Ankara, unde se află Consiliul pentru Educație Superioară.[vi] Gülmen este determinată sa urmeze “tradiția revoluționară” a activismului de a obține ce vrei prin atenție politică, de data aceasta cerând să se oprească starea de urgență, să permită lucrătorilor revoluționari democratici să se întoarcă la locul de muncă, să asigure cei 13,000 de asistenți în cercetare și să ofere siguranța locului de muncă pentru toți cei care lucrează în educație și cercetare.[vii] Gülmen a început protestele pe cont propriu și a fost arestată de 26 de ori în total, lucru care poate fi atribuit atenției din surse internaționale, dar și spectatorilor domestici care îi citeau povestea pe blog. In a 50-a zi de protest, a fost numită de CNN ca fiind una dintre cele mai remarcabile femei din 2016. [viii]
Atenția din partea publicului s-a mărit și mai mult în ianuarie 2017, când a fost respinsă, nu doar suspendată, de Eskişehir, rezultând în decizia de a face greva foamei în martie, 2017. Ea a explicat că strategia din spatele grevei consta în faptul că protestele verbale sunt norma activismului și nu stimulează atenția autorităților, dar greva foamei este o acțiune suficient de radicală ca autoritățile să se simtă mai tare presiunea unei schimbări. [x]
Cu toate acestea, reacția autorităților a fost să le acuze pe Gülmen și Özakça, o altă profesoară care se alăturase protestelor, că ar fi fost implicate în activități ilegale ale Partidului Revoluționar al Liberarii (DHKP-C) și să le dețină la închisoarea Sincan din Ankara pe parcursul lunii mai din 2017.[xi] Justiția le-a găsit vinovate sub explicația că “dacă nu ar fi fost reținute, ar fi deteriorat cursul justiției”. Totuși, aceasta declarație devine contradictorie lângă faptul ca nu a existat nicio probă pentru condamnarea lor, iar avocatul celor doua a publicat cazierul lor ca dovadă a faptului că nu există nicio legătur între cele doua profesoare și Partidul Revoluționar.[xii]
A fost temut ca cele doua profesoare să fie supuse la mai multe violări ale drepturilor umane, deoarece gardienii de închisoare și doctorii au puterea legală de a întrerupe greva foamei fără acordul lor. De asemenea, ei pot interveni și daca persoanele sunt inconștiente, sub Articolul 82 a Legii de Execuție a Judecății No. 5275, care ar viola libertatea de exprimare și ar rezulta într-un tratament inuman și degradant.[xiii] În timpul unei vizite ale președintelui Ankara Bar Association, Gülmen a descris situația în care se afla împreuna cu colega ei ca “justiția dispare la fel ca mușchii [ei]”, fiind incapabilă să își miște gâtul, brațele sau să țină un stilou fără ajutor. Ca răspuns la situația celor doua femei, președintele asociației a cerut guvernului să opreasca greva prin reconciliere și negociere cu cei impactați de decretele de urgență. [xiv] La mijlocul anului 2017, cele două activiste au înaintat un proces cu Curtea Constituțională și Curtea Europeană a Drepturilor Omului să finalizeze detenția pe motivul faptului că greva le supune la riscuri majore de sănătate. Cu toate acestea, Curtea le-a respins aplicația cu explicația ca riscurile nu le puneau în pericol viața și cele două beneficiază de măsurile medicale corespunzătoare în caz de nevoie. [xv]
Starea de sănătate a lui Gülmen s-a înrăutățit în septembrie 2017 și a fost mutată la o celulă spitalul Numune. Curtea a condamnat-o la 6 ani și 3 luni de închisoare, dar a fost eliberată din detenție la începutul lui decembrie 2017 sub control judiciar. În ciuda eliberării, Gülmen și Özakça și-au continuat protestele în fața Monumentului Drepturilor Omului. Eventual, au fost nevoite să înceteze greva in ianuarie 2018, după ce li s-a respins cererea să le fie evaluat cazul. În schimb, s-au concentrat eforturile pe acțiunile sistemului judiciar, evidențiind că lupta lor nu se oprește aici. După 324 zile de grevă, Gülmen a ajuns de la 59 de kg la 33,8- lucru care arată nivelul de seriozitate cu care a luptat pentru drepturile ei.
Următoarea dată când Gülmen a preluat atenția publica a fost când a fost arestată din nou, pe 11 August 2020, în timpul unei razii de poliție. Motivul arestării rămâne necunoscut [xix]. Mai târziu în același an, Gülmen și alți colegi au fost expulzați din Uniunea Angajaților pentru Educație și Știință din cauza reputației lor ca revoluționari.[xx] In 2021, Gülmen și Özakça au înaintat un alt proces cu Curtea Constituțională prin care argumentau că autoritățile judiciare nu au fost imparțiale și nici independente în timpul procesului din 2017, violeazând drepturile la libertate și securitate. Curtea le-a respins cazul pe motiv ca cele două nu aveau suficiente probe să le susțină acuzarea. [xxii]
Ce este cel mai evident din toată povestea de activism a lui Nuriye Gülmen este că, din 2016, guvernul Turciei a vizat sute de miii de indivizi îmntr-un mod injust, bazat pe argumente și retorici nefondate. Mai mult, a demonstrat că cei care își apără drepturile în fața activităților opresive ale guvernului sunt mai departe intimidați prin sistemul legal. Organizația BrokenChalk condamnă guvernul Turcesc și face apel la autoritățile în faptă să își reconsidere serios acțiunile care au lăsat mii de oameni fără securitatea locului de muncă sau opțiunea de a părăsi țara să își găsească de lucru. Brokenchalk insistă în special la reluare actviității de muncă ale lui Nuriye Gülmen și Semih Özakça în sfera educației.
Written by Karl Baldacchino
Edited by Erika Grimes
Translated by Bianca Balea from:
Surse:
[i] Grabenwarter, C. et al. (2017) ‘Draft Opinion on the Measures Provided in the Recent Emergency Decree Laws with Respect to Freedom of the Media’. European Commission for Democracy Through Law (Venice Commission). Available online from: https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL(2017)006-e [Accessed on 08/03/2022], pp. 3-4.
[ii] Decree-Law No. 679 (6th January 2017) ‘Measures Regarding Public Personnel’. Available online from: https://insanhaklarimerkezi.bilgi.edu.tr/media/uploads/2017/02/09/KHK_679_ENG.pdf [Accessed 08/03/2022], p. 1.
[iii] Jones, T. (2018) ‘Two Turkish Teachers End Almost 11-Month Hunger Strike’. DW. Available online from: https://www.dw.com/en/two-turkish-teachers-end-almost-11-month-hunger-strike/a-42318478 [Accessed 08/03/2022]; Işık, A. (2017) ‘In Turkey, Hope for ‘Justice is Fading Away Just like my Muscles’’. DW. Available online from: https://www.dw.com/en/in-turkey-hope-for-justice-is-fading-away-just-like-my-muscles/a-39482207 [Accessed 08/03/2022].
[iv] Halavut, H. (2017) ‘Interview with Nuriye Gülmen: ‘I Have More Hope Today Than I Did on the First Day’’. 5 Harliler. Available online from: https://www.5harfliler.com/interview-with-nuriye-gulmen/ [Accessed on 08/03/2022].
[v] Ibid.
[vi] Ibid.
[vii] Ibid.; see also Gülmen, N. (2016) ‘DİRENİŞİN TALEPLERi’. Available online from: https://nuriyegulmendireniyor.wordpress.com/2016/11/08/basin-aciklamasina-cagri/ [Accessed on 08/03/2022]; see also Wikipedia (2022) ‘Nuriye Gülmen’. Available online from: https://en.wikipedia.org/wiki/Nuriye_G%C3%BClmen#cite_note-18 [Accessed 08/03/2022].
[viii] Ibid.
[ix] Ibid.; see also Amnesty International (2017) ‘Urgent Action: Fear for Hunger Strikers’ Wellbeing’. Available online from: https://www.amnesty.org/en/wp-content/uploads/2021/05/EUR4463402017ENGLISH.pdf [Accessed on 08/03/2022].
[x] Ibid.
[xi] ‘Urgent Action: Fear for Strikers’ Wellbeing’.
[xii] Cumhuriyet (2017) ‘Criminal Record of Gülmen and Özakça, Declared ‘Terrorists’ by Minister Soylu’. Available online from: https://www.cumhuriyet.com.tr/haber/bakan-soylunun-terorist-ilan-ettigi-gulmen-ve-ozakcanin-adli-sicil-kaydi-748105 [Accessed on 08/03/2022]; see also NTV (2017) ‘Statements by Minister Soylu about Semih Özakça and Nuriye Gülmen’. Available online from: https://www.ntv.com.tr/turkiye/bakan-soyludan-aclik-grevi-yapan-nuriye-gulmenle-ilgili-aciklamalar,Jg2i0I634EyPWqK_cXdIbg [Accessed on 08/03/2022]; see also Milliyet (2017) ‘The Unending Scenario of a Terrorist Organisation: “The Truth of Nuriye Gülmen and Semih Özakça”’. Available online from: https://web.archive.org/web/20170813220846/http://www.milliyet.com.tr/bir-teror-orgutunun-bitmeyen-senaryosu-ankara-yerelhaber-2179760/ [Accessed on 08/03/2022].
[xiii] ‘Urgent Action: Fear for Strikers’ Wellbeing’; see also ‘In Turkey, Hope for ‘Justice is Fading Away Just like My Muscles’.
[xiv] ‘In Turkey, Hope for ‘Justice is Fading Away Just like My Muscles’.
[xv] Armutcu, O. (2017) ‘The Constitutional Court Rejected the Appeal Against the Detention of Nuriye Gülmen and Semih Özakça’ Hurriyet. Available online from: https://www.hurriyet.com.tr/gundem/anayasa-mahkemesi-nuriye-gulmen-ve-semih-ozakcanin-tutukluluguna-yapilan-itirazi-reddetti-40503721 [Accessed on 08/03/2022]; see also Cakir, A. (2017) ‘ECHR Rejects Semih Özakça and Nuriye Gülmen’s Application’. Voice of America. Available online from: https://www.amerikaninsesi.com/a/aihm-semih-ozakca-ve-nuriye-gulmen-in-basvurusunu-reddetti/3969669.html [Accessed on 08/03/2022].
[xvi] Bianet (2017) ‘Nuriye Gülmen Released’. Available online from: https://bianet.org/english/human-rights/192100-nuriye-gulmen-released [Accessed on 08/03/2022].
[xvii] ‘Two Turkish Teachers End Almost 11-Month Hunger Strike’.
[xviii] Ibid.
[xix] Duvar English (2020) ‘Dismissed Turkish Academic, Known for Hunger Strike, Arrested Again’. Available online from: https://www.duvarenglish.com/human-rights/2020/08/11/dismissed-turkish-academic-known-for-hunger-strike-arrested-again [Accessed on 08/03/2022].
[xx] Yeni Bir Mecra (2020) ‘Critical Decisions in Eğitim-Sen: Nuriye Gülmen was Expelled’. Available online from: https://yeni1mecra.com/egitim-sende-kritik-kararlar-nuriye-gulmen-ihrac-edildi/ [Accessed on 08/03/2022].
[xi] Duvar English (2021) ‘Turkey’s Top Court Rules Dismissed Educators’ Rights Not Violated’. Available online from: https://www.duvarenglish.com/turkeys-top-court-rules-rights-of-dismissed-educators-nuriye-gulmen-and-semih-ozakca-not-violated-news-59436 [Accessed on 08/03/2022].
[xii] Ibid.