Un interviu cu un tânăr din Turcia care inspiră și implicarea sa în domeniul educațional
Ne aflăm într-un centru cultural din orașul Utrecht, Țările de Jos.
Mustafa Simsekler este înconjurat de aproximativ douăzeci de copii cu vârsta cuprinsă între trei și zece ani și de părinții lor. În doar o oră, ca parte a atelierelor sale educaționale de robotică, scopul său este să-i învețe cum să construiască „cel mai rapid model de mașină”.
În mijlocul unui set de baterii, motoare și cartonașe colorate, se observă clar zâmbetele acestor copii și ale părinților lor, care aproape par să se distreze la fel de mult ca și copiii lor.
Organizația lui Mustafa se numește „Academia Micii Ingineri”. Aceasta constă într-o serie de ateliere de robotică în timpul cărora copiii își pot dezvolta nu numai abilitățile de producție, ci în special și capacitatea de a rezolva probleme reale.
Am vorbit cu Mustafa pentru a afla mai multe despre povestea lui și despre funcționarea organizației sale. Următoarele sunt relevate de interviu:
Poți să îmi spui mai multe despre trecutul tău?
Am studiat Inginerie Electrică și Electronică în Italia și am făcut o altă diplomă de licență în drept în Turcia. Am făcut și un master în Robotică și dezvoltarea creierului copiilor.
Apoi am lucrat pentru compania de avioane Boeing din Statele Unite, în trei locuri diferite: Los Angeles, Boston și Seattle. Apoi am lucrat în Chile și ultimul meu loc de muncă a fost în Franța. Lucram pentru NATO, făcând cercetări. Apoi m-am întors în Turcia, unde am lucrat și pentru forțele aeriene turce.”
Ce s-a întâmplat în timpul petrecut în Turcia?
„În 2016, m-au concediat pentru că nu făceam ceea ce cerea guvernul și eram împotriva posibilului război turc sirian, iar guvernului nu i-a plăcut asta. Deci, mi-am pierdut locul de muncă. Guvernul a început să ne picteze drept teroriști, frații mei au mers la închisoare, toți și-au pierdut locul de muncă și unul dintre ei i-a fost interzis să mai meargă la universitate. Tatăl meu nu a putut face față și a murit. Ne-a fost greu și la vremea aceea a existat această presiune din partea guvernului… În acel moment am fondat această companie, „Little Engineers Academy”, acum 7 ani.
Împreună cu colegii mei am urmărit lucrările academice care erau disponibile cu privire la dezvoltarea creierului copiilor și această companie a devenit atât de faimoasă în Turcia. Ne bazăm antrenamentele pe „joc”. De fapt, și copiii au un loc de muncă și treaba lor este să rezolve un joc. În aceste ateliere le propunem copiilor doar jocuri fără laptop, telefoane sau orice fel de ecran pentru că sunt foarte dăunătoare în copilărie.”
Înțeleg că a fost greu, de ce a trebuit să pleci din Turcia?
„Am fondat această companie în Turcia, unde a devenit atât de faimoasă încât aveam aproape 20 de muncitori. Totuși, după un timp guvernul turc ne-a cerut consultanță, mi-au dat o judecată de 6 ani, mă considerau terorist. Asa ca, intr-o zi am decis sa fug, am inceput sa inot din Turcia la 12 si am fost in Grecia la 6. Apoi am plecat în Italia, pentru că aveam o carte de identitate din perioada de studii și, în sfârșit, am venit în Olanda, în 2021, sunt aproape 15 luni de când sunt aici. Am venit aici ca refugiat și am fost într-o tabără de refugiați, iar la vremea aceea mi s-a părut atât de incomod să-mi petrec timpul doar dormind într-un pat, așa că am început să dau lecții copiilor din tabără. Am început să fac niște muncă voluntară și la acea vreme am avut și un contact cu primarul din Utrecht, doamna Sharon Dijksma, care m-a ajutat să găsesc niște subvenții. Am început să dau lecții în tot Regatul Țărilor de Jos și în prezent țin cursuri în 14 locuri diferite din țară. Chiar dacă alte companii high-tech mi-au oferit salarii mai mari, sunt foarte mulțumit de jobul meu, vreau să fac ceva cu copiii, de aceea am ales asta. A fost și o modalitate de a-i mulțumi acestei țări.”
Spune-mi mai multe despre atelierul tău, cum funcționează?
„Deci, în general, toate companiile de robotică folosesc materiale și rezolvă programe gata și toate depind de ecrane care sunt cu adevărat dăunătoare pentru copii la o vârstă fragedă.
Scopul nostru este să oferim copiilor doar motorul și bateriile, deoarece toate celelalte materiale provin din natură și pot fi găsite peste tot. De exemplu, facem niște roboți din rădăcini, pietre, castane… Copiii pot face robotică din orice, nu au nevoie de materiale suplimentare. Și facem, de asemenea, ceva ce vor folosi cu adevărat în casele lor, avioane, lămpi de dormitor…
În prezent, am instruit 1000 de copii în Olanda și peste 6000 de copii din lume. Acest program de educație funcționează în Statele Unite, în Regatul Unit, în Țările de Jos și în Turcia.
Obiectivul nostru este să-i învățăm cum să rezolve probleme, nu despre codare sau programare. Oamenii se gândesc la codificare sau programare ca pe un scop, dar nu este scopul, ci dezvoltarea creierului, care îi ajută să dezvolte capacitatea de a rezolva probleme. Acest lucru se datorează faptului că nu știm în viitor cu ce probleme și tehnologii se vor confrunta, dar știm că vor avea probleme în viața lor… Dacă ești un bun rezolvator de probleme în viața ta, în fiecare ocazie, când ești stresat sau criticat de alții, vei avea capacitatea de a lua deciziile corecte.”
Este de netăgăduit că Mustafa a trebuit să depășească greutăți în viață și să urmeze pasiunea pe care a început-o în Turcia, până aici, în Țările de Jos. Este admirabil că și-a alimentat visul de a educa și a perseverat cu el într-o perioadă grea din viața sa. Acesta este un exemplu plin de căldură al unei adevărate dăruiri față de educație și al pasiunii lui Mustafa pentru generațiile viitoare.
By Serena Lucia Bassi
Translated by https://brokenchalk.org/mustafa-simsekler-and-the-little-engineers-academy/
from
No comment yet, add your voice below!