Provocările educaționale în Kosovo

 

Scris de Veronica Grazzi

Tradus de Iasmina Stoian

 

Situat în centrul Balcanilor, Kosovo este cunoscut mai ales pentru evenimentele sale istorice și politice turbulente. Cu cei 1,8 milioane de locuitori ai săi, Kosovo a trecut prin numeroase conflicte și declarații de independență, inclusiv schimbări de guvern și schimbări de politică. După separarea de Serbia în 2008, țara se confruntă cu numeroase provocări în domeniul educației, unde o mulțime de obstacole împiedică crearea unui sistem coerent și incluziv.

Din cauza conflictului, intervenția internațională și fondurile post-conflict au fost canalizate prin țară prin intermediul misiunii internaționale interimare a ONU pentru Kosovo (UNMIK). Educația a fost percepută ca una dintre modalitățile de limitare a conflictului dintre concepțiile sârbești și albaneze din Kosovo cu privire la națiunea kosovară, astfel încât comunitatea internațională a optat pentru un sistem educațional divizat.

În prezent, Kosovo se confruntă cu reforme substanțiale în sistemul său de învățământ superior. Această transformare include înființarea și dezvoltarea instituțiilor de învățământ superior, inclusiv nouă universități publice și douăzeci și două de universități private. Deși au fost aduse îmbunătățiri semnificative, există în continuare probleme persistente care împiedică dezvoltarea unui sistem educațional solid și incluziv.

 

Diviziuni etnice și integrare

“O componentă care, în mod normal, nu lipsește din nicio narațiune a istoriei unei națiuni este cea a originii sau a fondării unei națiuni.”

Construcția discursivă a identității naționale, 2009

Această citare se aplică foarte bine Kosovo; baza discursului naționalist actual din Serbia și Kosovo se află în diferitele interpretări istorice ale zonei disputate a Kosovo.

Societatea din Kosovo este divizată pe criterii etnice, iar acest lucru este evident și în sistemul educațional din Kosovo. Până în 1980, sistemul educațional din Kosovo a fost o componentă a vechiului sistem iugoslav. Războiul din Kosovo din 1999 a lăsat un antagonism puternic între comunitățile albaneză și sârbă, împiedicând crearea unui mediu educațional integrat și armonios.

Mai exact, pentru a evita noi conflicte, în timp ce elevii sârbi din Kosovo învață în școli supravegheate de guvernul sârb, elevii albanezi din Kosovo și alte minorități nesârbe frecventează instituțiile de stat ale Republicii Kosovo. Cele două grupuri nu numai că urmează două programe de învățământ distincte, dar, de asemenea, nu interacționează sau nu comunică între ele. Acest lucru reprezintă un obstacol în calea colaborării între generațiile tinere și, în general, în calea reconstruirii unui proces solid de coexistență pașnică.

Dovezile sugerează că programele naționale existente în sistemele de învățământ din Serbia și Kosovo sunt motivate de ideologii sociopolitice și naționaliste care legitimează narațiunea de victimizare contestată. Ambele sisteme nu abordează în mod obiectiv evenimentele istorice, prezintă doar o parte a poveștii și lucrează activ pentru a promova o imagine pozitivă a grupului etnic corespunzător.

În special în universități, diviziunea urmează liniile politice și devine mai puternică, cu viziuni opuse asupra politicilor viitoare.

 

Educație incluzivă

În Planul Strategic pentru Educație 2021-2025 din Kosovo, lansat de Ministerul Educației, asigurarea accesului la educație egală și de calitate nu este doar o prioritate, ci și o provocare.

Kosovo e numără printre țările din Balcani în care fetele și băieții cu vârste cuprinse între 0 și 6 ani au mai puține oportunități de a frecventa învățământul preșcolar. Conform cercetării publicate de KOMF – o coaliție de 29 de ONG-uri dedicate protecției copilului – doar 4,8 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani frecventează creșe sau grădinițe. Procentul crește la 90 la sută în grupa de vârstă 5-6 ani.

Potrivit UNMIK, în 2019, 38.000 de copii cu dizabilități nu frecventau școlile. Normele sociale sunt primul pas în acest proces, deoarece au tendința de a stigmatiza persoanele cu dizabilități. De aici, urmează barierele structurale, cum ar fi transportul inadecvat, sălile de clasă inaccesibile și lipsa de sprijin specializat. UNMIK a raportat date interesante cu privire la care sunt cauzele în funcție de populația tânără; mentalitatea societății (39%), lipsa beneficiilor în numerar (22%), lipsa serviciilor (14%) și lipsa legislației și a politicilor incluzive (14%).

La toate nivelurile de învățământ, educația incluzivă din Kosovo se confruntă cu numeroase obstacole. În zonele rurale, prezența la grădiniță este scăzută din cauza distanței de deplasare percepute și a indiferenței. Într-o analiză promovată de portalul Kosovo 2.0, s-a arătat că majoritatea grădinițelor sunt situate în orașe și puține sunt situate în zonele rurale. Acest lucru este parțial legat și de lipsa de acțiuni coerente și coordonate între autoritățile centrale și locale. Nu există servicii de transport public care să ducă fetele și băieții la grădinițele cele mai apropiate de reședința lor.

Creșterea gradului de conștientizare a părinților, creșterea numărului de clase preșcolare oferite și îmbunătățirea serviciilor de transport sunt câteva modalități care pot fi utilizate pentru a spori participarea. Chiar dacă educația de bază (clasele 1-9) este obligatorie, până la 25% dintre elevi abandonează școala, în special în satele care au școli satelit. Distanța de deplasare, preocupările de securitate ale femeilor și limitările bugetare sunt obstacole. Ratele de înscriere în învățământul secundar sunt mai scăzute în zonele rurale decât în cele metropolitane, indicând o preferință pentru gimnazii în detrimentul instituțiilor profesionale. Reforma învățământului profesional este esențială, iar finanțele gospodăriilor și distanța de deplasare au un rol în alegerea școlii secundare.

Cu câteva excepții notabile, cum ar fi prospera școală agricolă din Lipjan, economia rurală, care a fost influențată de colapsul și conflictele industriale anterioare, afectează interesul pentru școlile profesionale agricole. Susținerea interesului pentru programele de formare practică și adaptarea ofertelor educaționale la cerințele economice rurale în schimbare reprezintă dificultăți continue.

 

Rata ridicată a abandonului școlar și șomajul

Rata ridicată a abandonului școlar este o problemă în Kosovo, în special în ceea ce privește învățământul secundar. Șomajul în rândul tinerilor este rezultatul atât al dificultăților economice, cât și al nepotrivirii dintre competențele predate în școli și cele cerute de piața muncii. Această problemă este agravată de opțiunile reduse de formare profesională, care îi lasă pe mulți tineri fără competențele necesare pentru a găsi un loc de muncă și alimentează ciclul stagnării economice. Problemele economice ale Kosovo, cum ar fi rata ridicată a șomajului și o economie șubredă, au un impact asupra sistemului educațional. Disponibilitatea materialelor educaționale, remunerarea profesorilor și calitatea educației pot fi toate afectate de lipsa fondurilor și a resurselor.
Adulții din zonele rurale declară că au un acces mai redus la educație, în timp ce educația non-formală este concentrată în principal în zonele urbane și are loc ocazional. Pentru a elimina decalajul educațional care există pentru adulții și tinerii care nu sunt școlarizați, sunt necesare programe de învățare pe tot parcursul vieții, sprijin guvernamental și implicarea sectorului privat în consolidarea capacităților și promovarea ocupării pe cont propriu în zonele rurale. Finanțarea continuă din partea ONG-urilor este esențială pentru menținerea inițiativelor de consolidare a capacităților în aceste comunități.

 

Cheltuielile publice în domeniul educației

Conform unui studiu recent Kosovo 2.0, bugetul de stat alocat educației preșcolare nu s-a schimbat prea mult în ultimii ani. Acesta a crescut de la 14 milioane EUR în 2017 la 17 milioane EUR în 2019 și apoi, în 2020, a scăzut la 16 milioane EUR. În raportul său anual privind Kosovo în 2020, Comisia Europeană a subliniat faptul că deficiențele sistemului educațional din Kosovo – evidențiate, de asemenea, de testele PISA – trebuie atribuite și incluziunii scăzute a copiilor în învățământul preșcolar.

Sistemul educațional nu răspunde suficient cerințelor de pe piața muncii. În comparație cu națiunile cu venituri medii cu o demografie de vârstă similară, Kosovo investește 4,7 % din PIB-ul său în educație; cu toate acestea, suma cheltuită pentru învățământul primar și secundar per elev este comparativ scăzută. Acest lucru se datorează în principal raportului elev-profesor ridicat, care este de două ori mai mare decât media UE, și costului ridicat al salariilor profesorilor.

Ratele de înscriere în învățământul primar sunt ridicate, de 96%, iar ratele de înscriere în învățământul secundar sunt ridicate, de 88,1%. Cu toate acestea, scorurile scăzute la PISA și ratele relativ ridicate ale șomajului pentru absolvenții de învățământ postsecundar (19,2 % în T2 2018) în comparație cu UE indică deficiențe în ceea ce privește relevanța și calibrul educației. În stadiile incipiente ale reformei sistemului de învățământ profesional, se examinează starea școlilor de formare profesională (VET). În prezent, cheltuielile pentru cercetare reprezintă doar 0,1 % din PIB. În urma inaugurării unui nou minister al inovării în 2018, două centre regionale de inovare au primit un grant de 1,1 milioane EUR pentru laboratoare și echipamente specializate.

 

Posibile acțiuni guvernamentale

Unele îmbunătățiri pot fi observate în domeniul educației. Rata de înscriere la toate nivelurile este în creștere, dar este încă semnificativ sub medie, iar mulți tineri romi și ashkali nu ajung la niveluri superioare de educație. În acest an universitar, Ministerul Educației, Științei și Tehnologiei a crescut numărul de burse pentru studenții romi, ashkali (și egipteni) de la 500 la 600 și a alocat, de asemenea, fonduri pentru centrele de învățare care anterior erau finanțate în principal de donatori.

Promovarea educației incluzive: Guvernul ar trebui să încurajeze clasele integrate care reunesc elevi de diferite origini etnice, ca o modalitate proactivă de promovare a incluziunii. Tânăra generație poate deveni mai unită ca societate și poate contribui la eliminarea diviziunilor prin schimburi culturale și oportunități comune de învățare. Kosovo ar trebui să acorde prioritate implementării unui sistem educațional incluziv pentru a proteja tinerii susceptibili de radicalizare. Acesta a avansat într-o oarecare măsură, după cum reiese din elaborarea unui manual pentru instructori și din formarea temeinică a educatorilor (a se vedea secțiunea privind educația). Este unul dintre participanții activi la proiectul pentru combaterea terorismului în Balcanii de Vest (WBCTi).

 

Referințe:

Post Views: 58

No comment yet, add your voice below!

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *