Provocările Educaționale în România 2022

Provocările Educaționale în România 2022

Scris de Réka Gyaraki

 

Introducere

Sistemul de învățământ românesc s-a dezvoltat foarte mult în ultimele decenii, însă încă se confruntă cu multe dificultăți în a oferi tuturor persoanelor dreptul de acces la educație. Potrivit Inițiativei de Măsurare a Drepturilor Omului, România face doar 65% din ceea ce ar putea face cu venitul său național în ceea ce privește asigurarea dreptului la educație[1]. Astfel, România ocupă ultimul loc în clasamentul tuturor țărilor europene. Acest eseu explorează principalele probleme educaționale din România, împărțite în patru categorii principale: accesul la educație, calitatea educației, discriminarea și violența în educație și efectele pandemiei Covid-19 asupra educației.

 

Accesul la educație

Grupurile sociale marginalizate și minoritățile se confruntă cu dificultăți în exercitarea dreptului lor la educație în România. În special, copiii minoritari maghiari și romi, copiii cu handicap, cei din mediul rural și cei săraci, refugiații și copiii care nu au certificate de naștere sunt cei mai vulnerabili și sunt adesea lăsați în afara educației sau au mai puțin acces decât restul societății.

Maghiarii sunt cel mai mare grup minoritar din România și chiar dacă educația lingvistică minoritară este permisă prin lege pentru studenții maghiari, aceștia nu au adesea acces la ea din cauza lipsei de profesori. De asemenea, cursurile despre cultura, istoria și limba maghiară sunt în plus față de curriculumul românesc pe care toți elevii trebuie să îl urmeze, rezultând  într-un număr mai mare de lecții pentru copiii minoritari, volum de muncă mai mare și, prin urmare, lipsa șanselor egale[2].

Potrivit Băncii Mondiale[3], 70% dintre romi trăiesc în sărăcie în România. Sărăcia le limitează accesul la educație, deoarece copiii romi au rate mai mici de înscriere, rate mai mari de abandon școlar și o rată de analfabetism de zece ori mai mare decât ceilalți elevi din România[4].

În mediul rural, 16% (7-10 ani) și 25% (11-14 ani) dintre copii nu sunt înscriși în învățământul primar, în timp ce aceste rate sunt semnificativ mai mici, respectiv 9% și 6% în zonele urbane[5]. Acest lucru este cauzat în principal de lipsa instituțiilor de învățământ din zonele rurale și de infrastructura inadecvată pentru a călători către cea mai apropiată școală.

Copiii cu dizabilități se confruntă, de asemenea, cu dificultăți în accesul la educație în România. 40% dintre copiii cu dizabilități sunt plasați în școli segregate sau nu participă deloc la educație, în timp ce doar 21% din licee sunt dotate cu rampe de acces[6].

În perioada 2019-2020, România a adoptat un nou cadru juridic pentru a spori integrarea refugiaților și a migranților. Cu toate acestea, înscrierea la școală a copiilor străini rămâne o provocare, deoarece procedura este întârziată în mod regulat, iar educația în limba română este greu accesibilă din cauza lipsei de personal[7]. În plus, copiii migranți sunt adesea înscriși în clase sub vârsta lor din cauza lipsei de competențe lingvistice, se confruntă cu probleme psihologice din cauza plecării din țara de origine și nu beneficiază de consiliere sau sprijin psihologic[8].

 


Copii romi la şcoală în România

Sursa: https://www.globalgiving.org/projects/break-poverty-cycle-of-roma-children-in-romania/

 

În cele din urmă, chiar dacă înregistrarea la naștere este obligatorie în România, mulți copii încă nu dispun de aceste documente oficiale, ceea ce îi împiedică să acceseze servicii publice precum educația, astfel punându-i într-o poziție defavorizată[9].

 

Calitatea educației

Cu toate că rata generală de alfabetizare a persoanelor cu vârsta de peste 15 ani era de 99% în România în 2021, un studiu național asupra alfabetizării din 2022 a constatat că 42% dintre elevii români din clasele 1-8 sunt analfabeți funcționali, ceea ce înseamnă că pot citi cuvinte și texte, dar întâmpină dificultăți în interpretarea informațiilor[10].

Rata de abandon școlar este cea mai mare în România dintre toate țările UE, cu peste 15% în 2021[11]. Ministerul Educației din România a dezvoltat Programul National de Reducere a Renunțării la Școală pentru a reduce această rată prin acoperirea cheltuielilor educaționale. Deficiența acestei politici constă în încercarea de a reduce ratele de abandon prin instrumente financiare, fără a ține seama de abandonul școlar cauzat de sarcină, căsătorie infantilă, handicap, sau alte motive socio-culturale și de sănătate care nu pot fi abordate doar prin instrumente financiare. 

Condițiile sanitare sunt alarmant de precare în școlile din România. Doar 72% dintre școli aveau apă potabilă de bază și servicii de igienă în 2021, ceea ce a fost cel mai scăzut nivel din Europa[12]. În 2018, mii de școli nu aveau autorizație sanitară și de siguranță împotriva incendiilor[13]. Pentru a asigura calitatea și succesul educației și pentru a reduce ratele de abandon școlar, este esențial un mediu educațional neperturbat și bine echipat.

 


În România, multe școli nu au apă potabilă sau toalete.
Sursa: https://www.unicef.org/romania/press-releases/billions-people-will-lack-access-safe-water-sanitation-and-hygiene-2030-unless

 

Elevii români au obținut în medie 50 de puncte sub media OECD la testul PISA din 2018 la toate cele 3 categorii (lectură, matematică, științe)[14]. Statutul socio-economic pare să fie un indicator semnificativ al scorurilor la testul de citire în România, deoarece variația dintre primul și ultimul sfert al stării economice, sociale și culturale este una dintre cele mai mari dintre toate țările participante[15]. Acest lucru ilustrează inegalitatea în calitatea educației primite de diferite grupuri sociale.

În 2022, în România a fost adoptată o nouă lege care a stabilit că educația sexuală poate fi predată doar începând cu clasa a VIII-a și cu consimțământul scris al părinților. Clasa a VIII-a în sistemul de învățământ românesc corespunde vârstei de 14-15 ani, în timp ce, între timp, proporția de mame adolescente este cea mai mare în România dintre toate țările UE. În 2020, 357 de copii s-au născut din mame cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani, în timp ce acest număr este mult sub 120 în toate celelalte state membre ale UE[16]. A face educația sexuală mai puțin accesibilă duce la sarcini și maternitate precoce, ceea ce forțează adesea fetele tinere să abandoneze școala și să își întrerupă educația.

Lipsa profesorilor calificați, salariile mici și aprecierea scăzută a profesorilor în societate sunt o problemă în multe țări din Europa de Est, iar România nu face excepție. În anul academic 2019-2020, salariul anual brut de pornire al cadrelor didactice din școlile publice era de aproximativ 9000 de euro în România[17], unul dintre cele mai mici din UE. Aceasta înseamnă 750 de euro pe lună, ceea ce nu este suficient pentru a acoperi costurile de trai în România.

Abilitățile în tehnologia informației (IT) și alfabetizarea digitală sunt esențiale în secolul 21. În România, doar 57% dintre elevi între 15 și 19 ani aveau abilități IT de bază sau superioare, comparativ cu media UE de 82%[18]. Acest lucru se datorează în mare parte lipsei de echipamente adecvate și profesori calificați pentru a oferi cursuri de IT de înaltă calitate. Zonele rurale în special duc lipsă de infrastructură digitală și conexiune la internet[19].

Toate aceste lacune ale sistemului educațional pot fi parțial explicate de cheltuielile reduse ale guvernului pentru educație în România. În 2020, cheltuielile României pentru educație au fost cele mai mici din UE, cu doar 3,7% din PIB-ul țării, în comparație cu media UE de 5%[20].

 

Discriminarea și violența în educație

Studenții romi se confruntă cu discriminare în sistemul de învățământ românesc, la fel cum minoritatea este adesea discriminată în întreaga populație. Copiii romi sunt adesea plasați în clase segregate, în ciuda Ordinului Ministerial din 2007 care interzice segregarea lor și care nu a fost implementat. Clasele segregate au adesea un mediu de învățare mai slab comparativ cu clasele mixte[21], le lipsește mai des încălzirea, apa și personalul didactic calificat, și, prin urmare, au rezultate academice mai slabe și rate mai mari de abandon[22].

Un studiu a arătat că 30% dintre studentele de sex feminin experimentează diverse forme de hărțuire sexuală și abuz pe tot parcursul studiilor lor, în timp ce acest procent este de 50% pentru studentele din mediul universitar[23]. Abuzul sexual comis de profesori rămâne adesea nedeclarat din cauza statutului social și a puterii profesorilor, precum și din cauza fricii de consecințe adverse. Hărțuirea sexuală afectează starea fizică și mentală a copiilor, crește șansele de depresie și poate duce la sarcini la adolescență, ceea ce forțează din nou fetele să renunțe la școală.

Un studiu din 2022 a constatat că 82% dintre elevi au fost martori la bullying la școală, ilustrând prevalența problemei[24]. Bullying-ul la școală poate lua forme variate, cum ar fi  excluderea socială, amenințările fizice și răspândirea zvonurilor și poate avea un efect negativ asupra sănătății mentale a victimelor, ceea ce, la rândul său, afectează progresul academic și procesul de învățare.

 

                                                                                                   Bullying în cadrul școlii

Sursa: https://www.romania-insider.com/comment-anti-bullying-law-romania-us-2018

 

Efectele COVID-19 asupra educației

În 2020, pandemia de COVID-19 a lovit lumea, iar școlile din întreaga lume s-au închis și au trecut la educația online pentru a opri răspândirea virusului. Educația online a adâncit decalajul între zonele urbane și cele rurale, deoarece elevii din zonele rurale aveau semnificativ mai puțin acces la internet și echipamente digitale necesare pentru a participa la cursuri. În 2021, 87% dintre gospodăriile urbane aveau acces la internet, spre deosebire de doar 73% în zonele rurale[25]. Ministerul Educației și Cercetării a estimat că peste 250.000 de copii nu au avut acces la educație online în timpul pandemiei din cauza lipsei de energie electrică, echipamente sau internet[26]. Acești elevi defavorizați din zonele sărace au rămas în urmă cu materialele de curs și, fără măsuri imediate, ratele lor de abandon vor crește.

O altă barieră a educației online este lipsa de competențe IT. 50% dintre elevii care nu au participat la cursurile online au raportat ca motivul principal că profesorii nu au ținut cursuri online[27]. Acest lucru se datorează în mare parte lipsei de cunoștințe ale profesorilor cu privire la modul de predare online și lipsei acestora de acces la internet, echipamente și instrumente educaționale online. În plus, 13% dintre elevi au raportat că nu știau cum să folosească platformele online[28]. Pandemia a afectat procesul de educație al copiilor marginalizați într-o măsură mai mare, creând astfel noi provocări în ceea ce privește accesul lor la educație.

 

References

Asproiu, I. (2022). Romanian educational platform aims to reduce school dropout with online courses for students. Romania Insider. https://www.romania-insider.com/romanian-online-learning-platform-naradix

Bîzgan, O. (2020). Equal access to education for unregistered children. https://oanabizgan.com/en/equal-access-to-education-for-unregistered-children/

European Commission. (2020). Education and Training Monitor 2020 – Romania. https://op.europa.eu/webpub/eac/education-and-training-monitor-2020/countries/romania.html

European Education and Culture Executive Agency. (2021). Teachers’ and School Heads’ Salaries and Allowances in Europe – 2019/20. Publication Office of the European Union. https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/ea38b809-3dea-11ec-89db-01aa75ed71a1/language-en

European Roma Rights Centre. (2016). Written Comments of the European Roma Rights Centre, Concerning Romania. http://www.errc.org/uploads/upload_en/file/romania-crc-submission-july-2016.pdf

Eurostat. (2017). Teenage and older mothers in the EU. https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20170808-1

Eurostat. (2022). Early leavers from education and training. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Early_leavers_from_education_and_training#Early_leavers_from_education_and_training_.E2.80.93_today_and_a_historical_comparison

Eurostat. (2022). Government expenditure on education. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Government_expenditure_on_education#Expenditure_on_.27education.27

Jurnalul.ro. (2016). Save the Children: Over 16% of rural children, between 7 and 10 years old, do not go to school. https://jurnalul.ro/stiri/educatie/salvati-copiii-peste-16-dintre-copiii-din-mediul-rural-intre-7-si-10-ani-nu-merg-la-scoala-725287.html

Marica, I. (2021). Statistics office: Over 80% of households in Romania have access to the internet. Romania Insider. https://www.romania-insider.com/romania-households-internet-access-2021

Mercator European Research Centre on Multilingualism and Language Learning. (2019). The Hungarian Language in Education in Romania. https://eric.ed.gov/?id=ED599938

OECD. (2022). Education GPS – Romania – Student performance (PISA 2018). https://gpseducation.oecd.org/CountryProfile?primaryCountry=ROU&treshold=10&topic=PI

Ofițeru, A. (2022). Why are Romanian students functionally illiterate? Education of bottomless forms and timeless eternity. Europa Liberă România. https://romania.europalibera.org/a/analfabestism-functional-scoli-romania/31854547.html?nocache=1&fbclid=IwAR3gI8adpB8xq0xPE4CLNYZ7u9Ux2GlljDLRHwPluJSDqN_4wSaspSECgdk

Right to education – HRMI Rights Tracker. (2022). Human Rights Measurement Initiative. https://rightstracker.org/en/metric/education?region=europe-central-asia

Romania Insider. (2018). School year starts in Romania but many schools don’t have necessary permits. https://www.romania-insider.com/romania-many-schools-dont-have-permits

Sârbu, E. A., & Oneț, R. (2020). Violence, Gender and Ethnic Discrimination in Two Romanian Cities. Identities in Globalization. Intercultural Perspectives, 134–138.

Terre des Hommes. (2021). Access to education for migrant children and youth in Romania. https://www.tdh.ro/sites/default/files/2020-09/Access%20to%20education%20for%20migrant%20children%20and%20youth%20in%20Romania.PDF

UNICEF. (2020). Rapid assessment of the situation of children and their families with a focus on the vulnerable ones in the context of the COVID-19 outbreak in Romania – round 1. https://www.unicef.org/romania/documents/rapid-assessment-situation-children-and-their-families-focus-vulnerable-ones-context

United States Department of State. (2021). Romania 2021 Human Rights Report. https://www.state.gov/wp-content/uploads/2022/03/313615_ROMANIA-2021-HUMAN-RIGHTS-REPORT.pdf

van Kline, M. (2022a). Journalistic project aims to document the sexual harassment in Romanian schools. Romania Insider. https://www.romania-insider.com/rise-project-sex-abuse-map-romania

van Kline, M. (2022b). Save the Children Romania survey shows bullying is a widespread issue in Romanian schools. Romania Insider. https://www.romania-insider.com/save-children-romania-survey-bullying-schools

WHO/UNICEF Joint Monitoring Programme. (2022). Progress on drinking water, sanitation and hygiene in schools. https://data.unicef.org/resources/jmp-wash-in-schools-2022/

World Bank. (2021). Roma Inclusion in Romania. https://www.worldbank.org/en/news/video/2021/01/26/roma-inclusion-in-romania

 

[1] Human Rights Measurement Initiative. (2022). Rights to Education

[2] Mercator European Research Centre on Multilingualism and Language Learning. (2019). The Hungarian Language in Education in Romania

[3] World Bank. (2021). Roma Inclusion in Romania

[4] Sârbu & Oneț. (2020). Violence, Gender and Ethnic Discrimination in Two Romanian Cities

[5] Jurnalul.ro. (2016). Save The Children: Over 16% of rural children, between 7 and 10 years old, do not go to school

[6] United States Department of State. (2021). Romania 2021 Human Rights Report

[7] Terre des Hommes. (2021). Access to Education for Migrant Children and Youth in Romania

[8] Ibid.

[9] Bîzgan, O. (2020). Equal Access to Education for Unregistered Children

[10] Ofițeru, A. (2022). Why Are Romanian Students Functionally Illiterate?

[11] Eurostat. (2022). Early Leavers from Education and Training

[12] WHO/UNICEF Joint Monitoring Programme. (2022). Progress on Drinking Water, Sanitation and Hygiene in Schools

[13] Romania Insider. (2018). School Year Starts in Romania But Many Schools Don’t Have Necessary Permits

[14] OECD. (2022). Education GPS – Romania – Student Performance (PISA 2018)

[15] Ibid.

[16] Eurostat. (2020). Teenage and Older Mothers in the EU

[17] European Education and Culture Executive Agency. (2021). Teachers’ and School Heads’ Salaries and Allowances in Europe – 2019/20

[18] European Commission. (2020). Education and Training Monitor 2020 – Romania

[19] Ibid.

[20] Eurostat. (2022). Government Expenditure on Education.

[21] European Roma Rights Centre. (2016). Written Comments of the European Roma Rights Centre, Concerning Romania

[22] Ibid.

[23] van Kline, M. (2022). Journalistic Project Aims To Document The Sexual Harassment in Romanian Schools

[24] van Kline, M. (2022). Save the Children Romania Survey Shows Bullying Is A Widespread Issue in Romanian Schools

[25] Marica, I. (2021). Statistics Office: Over 80% Of Households In Romania Have Access To The Internet

[26] Asproiu, I. (2022). Romanian Educational Platform Aims To Reduce School Dropout With Online Courses For Students

[27] UNICEF. (2020). Rapid Assessment Of The Situation Of Children And Their Families With A Focus On The Vulnerable Ones In The Context Of The COVID-19 Outbreak In Romania – Round 1.

[28] Ibid.

Sfide all’istruzione in Svizzera

Sistema scolastico in Svizzera

Il presente articolo approfondisce i punti di forza, le debolezze e le sfide del sistema scolastico svizzero.  Dapprima, viene fornita un’introduzione della struttura e del disegno istituzionale del sistema. Si procede in seguito ad analizzare il sistema attraverso le raccomandazioni dell’Alto Commissariato delle Nazioni Unite per i diritti umani e gli indicatori dell’OCSE che riguardano il paese.  Descriviamo il percorso narrativo che verrà intrapreso affinché il lettore possa essere facilitato nella comprensione dell’articolo.

La Svizzera è uno stato federale plurilingue con un sistema scolastico decentrato. I 26 cantoni (stati) sono responsabili dello sviluppo educativo nei loro rispettivi territori. Mentre i cantoni sono responsabili dell’istruzione obbligatoria, il governo federale li supporta nella promozione dell’istruzione post-obbligatoria (scuole di orientamento generale e professionale, corsi di formazione, università). In linea con il principio di decentramento, i cantoni e i comuni finanziano il 90% della spesa pubblica per l’istruzione.

La Confederazione e i cantoni condividono l’obbligo di assicurare un sistema educativo di elevata qualità e accessibilità.  Per adempiere a tale obbligo, la Svizzera ha adottato un sistema di monitoraggio complesso che identifica le sfide chiave e valuta i progressi nel raggiungimento degli obiettivi delle politiche pubbliche. Lo “Swiss Education Report”, che viene pubblicato ogni quattro anni, è uno dei risultati di tale processo di monitoraggio.

Nell’ istruzione obbligatoria, il 95% degli allievi frequenta una scuola pubblica nella propria città. Non esiste una libera scelta nella selezione dell’istituto per l’istruzione obbligatoria, l’ammissione dipende dall’ indirizzo di residenza della famiglia. L’ istruzione pubblica obbligatoria è gratuita. In molte zone, le scuole pubbliche sono utili a promuovere l’integrazione sociale tra alunni. Infatti, bambini provenienti da diversi contesti sociali, linguistici e culturali frequentano la stessa scuola.

Ogni cantone gestisce il programma scolastico e alcuni aspetti istituzionali e strutturali, come le ore settimanali di lezione attribuite alle materie e alle classi. Non esiste un programma scolastico nazionale. Tuttavia, la costituzione federale impone ai cantoni di coordinare e armonizzare i loro sistemi scolastici in quanto a struttura e obiettivi.  Ad esempio, per l’istruzione obbligatoria, i cantoni hanno sviluppato ed introdotto programmi comuni su base linguistico-regionale. In base alla regione, la lingua di istruzione è il tedesco, il francese, l’italiano o il romancio. Tradizionalmente, l’apprendimento della lingua è molto importante in Svizzera. Gli studenti imparano una seconda lingua ufficiale del paese così come l’inglese durante gli anni di istruzione obbligatoria.

La Svizzera ha un sistema scolastico di orientamento professionale molto solido. Vengono offerti principalmente programmi professionali di livello secondario superiore, i quali combinano un apprendistato con uno o due giorni di lezioni a scuola, e programmi professionali di livello terziario.

La maggior parte dei giovani si iscrive alle scuole professionali dopo aver terminato l’istruzione obbligatoria. Ciò li aiuta ad avere un’esperienza solida e pratica di molte occupazioni lavorative (ci sono circa 230 professioni tra cui poter scegliere). Circa un terzo di coloro che hanno terminato il periodo di istruzione obbligatoria sceglie di continuare i propri studi iscrivendosi ad una scuola secondaria superiore di maturità o specializzata, in preparazione ad una futura iscrizione all’università.

I meccanismi dell’Alto Commissariato delle Nazioni Unite per i diritti umani: UPR della Svizzera

L’Organizzazione delle Nazioni Unite per l’Educazione, la Scienza e la Cultura (UNESCO) ha rimarcato che la Svizzera ha adottato molte misure al fine di irrobustire il diritto all’istruzione. Ciò nonostante, ha sottolineato che i minori richiedenti asilo e senza documenti hanno difficoltà ad ottenere l’accesso all’istruzione di livello secondario. L’ UNESCO ha raccomandato alla Svizzera di rafforzare le politiche pubbliche affinché i bambini di origine straniera godano di un’istruzione di qualità e i bambini richiedenti asilo e senza documenti possano accedere alle scuole, specialmente a quelle di livello secondario. Il Comitato sui diritti dell’infanzia ha fatto raccomandazioni simili. Il Comitato per l’eliminazione della discriminazione contro le donne ha invitato la Svizzera a promuovere maggiormente la diversificazione delle opportunità educative disponibili per tutti gli alunni, di ogni genere, e a rivedere il materiale scolastico a livello cantonale e municipale allo scopo di assicurare una prospettiva di genere nell’ insegnamento. Ha anche suggerito allo stato di elaborare nuove strategie per combattere gli stereotipi discriminatori e le barriere strutturali suscettibili di impedire alle giovani ragazze di progredire oltre l’istruzione secondaria e di scegliere percorsi di studio tradizionalmente intrapresi da uomini.

Il report “Education at a Glance 2021” e gli indicatori dell’OCSE

Pari opportunità per gli studenti a prescindere dai contesti socioeconomici di provenienza

Il Programma PISA (Programme for International Student Assessment) misura i traguardi scolastici degli studenti con diversi Status Economici, Sociali e Culturali (ESCS). Nel 2018, la percentuale di bambini appartenenti al quartile più basso ESCS che hanno ottenuto il livello 2 del PISA nella lettura era più bassa del 32 % rispetto a quella di coloro che appartenevano al quartile più alto ESCS. Questo divario educativo supera quello medio dell’OCSE, che si aggira intorno al 29 %.

Differenze così significative nei traguardi scolastici possono aggravare le diseguaglianze di reddito. In Svizzera, i dati del 2019 mostrano che il 30% degli adulti tra i 25 e i 64 anni di età che non hanno completato la scuola secondaria superiore, guadagna la metà o meno della metà del reddito mediano. Questa percentuale è maggiore della media OCSE del 27 %.

Diseguaglianze di generenell’istruzione

In quasi tutti i paesi membri dell’OCSE e per tutti i livelli scolastici, le donne di età compresa tra i 25 e i 64 anni guadagnano meno dei loro colleghi di sesso maschile; i loro stipendi corrispondono in media al 76%-78% di quelli degli uomini. Questa percentuale varia di più all’interno dello stesso paese, a seconda del livello d’istruzione posseduto, piuttosto che tra paesi OCSE. Tra i vari gruppi distinti in base al traguardo scolastico, il divario di reddito maggiore tra uomini e donne dello stesso gruppo in Svizzera è riscontrato per le donne che non hanno una certificazione di scuola secondaria superiore.  Infatti, queste donne guadagnano solamente il 77 % del reddito degli uomini che, allo stesso modo, non possiedono una certificazione di livello secondario superiore. Le donne che possiedono un titolo d’ istruzione secondario superiore o post-secondario ma non terziario guadagnano l’84 % degli stipendi degli uomini appartenenti al medesimo gruppo.

L’istruzione e l’immigrazione

In media per i paesi dell’OCSE, tra gli adulti che non possiedono un titolo secondario superiore, il 57% dei nativi ha un’occupazione lavorativa, rispetto al 61 % di coloro che sono nati all’estero. In linea con questa tendenza, in Svizzera, il tasso di occupazione per coloro che sono nati all’estero e che non hanno titolo di istruzione secondaria superiore era del 71 % nel 2020, più alto rispetto ai nativi (65 %).

Tra gli adulti con istruzione terziaria, il 92% dei nativi svizzeri e l’84% di coloro che sono nati all’estero hanno un’occupazione lavorativa. Coloro che sono nati all’estero e che sono giunti in Svizzera ad una giovane età hanno vissuto alcuni anni all’interno del sistema scolastico svizzero e ottenuto dei titoli riconosciuti a livello nazionale. Di conseguenza, i loro traguardi lavorativi sono generalmente migliori rispetto a coloro che sono giunti in Svizzera ad una maggiore età e che possedevano già titoli stranieri. In Svizzera, tra i nati all’estero con titolo terziario, il 90% di coloro giunti entro i 15 anni di età ha un lavoro, rispetto all’ 83 % di coloro che sono giunti dopo i 16 anni.

Conclusioni:

Il governo svizzero dovrebbe rafforzare le proprie politiche pubbliche affinché i bambini di origine straniera godano del migliore livello di istruzione possibile e i bambini richiedenti asilo e senza documenti possano accedere all’istruzione, specialmente a quella secondaria; allo stesso modo, dovrebbe promuovere programmi e attività di sensibilizzazione contro la violenza, gli abusi e il bullismo nelle scuole.

Inoltre, è imperative incoraggiare una maggiore diversificazione delle scelte educative per ragazzi e ragazze, rivedere il materiale scolastico a livello cantonale e assicurare che un materiale scolastico basato su una prospettiva di genere sia disponibile in tutti i cantoni per tutte le comunità.

Bibliografia: