Australia’s Struggle with Underachievement: A Socio-Cultural Dilemma

Written by Alessio Manto

Introduction

Australia’s education standards are celebrated as among the best among OECD countries. Regarding international standards, Australian students perform well in the Programme for International Student Assessment (PISA) and achieve above fellow OECD countries. Aspects that are highly rewarded are the country’s goals of ‘’high equity’’ and ‘’high equality.’’ [i]

However, recent reports and declarations by the Australian Ministry of Education raise specific concerns about the country’s challenges. The OECD’s Programme of International Students Assessment of 2015 already highlighted that social segregation in Australia is amongst the highest in the world. Australia has the 8^th highest social segregation rate out of seventy-one countries and the 4^th highest in the OECD. [iii] Factors contributing to these numbers are entrenched in Australia’s unique history. This country faced intense colonial domination that impacted the Aboriginals, the first settlers in the country. Unfortunately, Aboriginals and Torres Strait Islanders (the two Indigenous groups in the country) are victims of high segregation in educational settings, including information and cultural barriers and overall stigma.

Individuals from these groups score remarkably lower than their classmates, with Australia still missing a plan to make them feel included in the educational system. Interestingly, the overall education achievements in Australia are declining, especially in maths and literacy. Research highlights that these poor results are often connected with socio-economic disadvantage and poor mental health. Hence, the next challenge for Australian policymakers is to diminish social inequalities, create screening programs and include the most vulnerable groups in education. These goals must be achieved while keeping in mind the unique Australian landscape, which is characterised by significant differences but at the same time has incredible human and economic resources.

The Challenges in Australian Schools Along Indigenous Lines

Challenges and Factors Affecting the Education of Indigenous Groups

Australia is characterised by a unique cultural, geographical, and socioeconomic heritage, which has a decisive impact on the country’s education landscape. For example, Australia’s vast regions in remote areas face challenges in providing education with limited resources and a lack of specialised support.[iv] These regions are vastly inhabited by different Indigenous groups that, according to various research, suffer the most prominent educational challenges in the country and have a significant education gap with non-Indigenous groups.

The National Assessment Program—Literacy of Numeracy (NAPLAN) is an annual assessment for all Australian students in years 3,5,7, and 9. It provides a national report on students’ abilities, with data used to formulate curricula and implement further education policies.[v] According to the 2024 NAPLAN results, persistent inequalities and challenges exist among disadvantaged students. Notable achievement gaps are present between Indigenous and non-indigenous students at the year 9 level, raising the alarm about the effectiveness of current educational strategies.[vi] Looking at the NAPLAN National result of 2024, on average, across all domains, Indigenous groups need additional support in proficiency level; they score less in each skill, including writing, spelling, grammar, punctuation, and numeracy, and their participation rate is substantially lower.[vii]

The factors causing lower outcomes among Indigenous groups are diverse and complex, and have been classified in research by the Australian Council for Educational Research (ACER). These can be classified into five main groups:

Disengagement caused by living in remote areas
Socio-Economic Disadvantages
Informational Barriers
Cultural Barriers
Abuse and Dysfunctional families[viii]

These factors can further be classified as internal (inside the school) and external (outside the school). Starting with external factors, informational barriers, for example, affect Indigenous groups due to the lower levels of English literacy within their communities, causing challenges in education compared to native speakers.

Living in remote areas is another external factor that challenges educational outcomes; various research has demonstrated that it enhances the risk of school absenteeism, with very remote areas (mainly inhabited by Aborigines) with almost 10 per cent higher absenteeism compared to students living close to urban areas.

Moving to socio-economic disadvantages, the most troubled area pertains to the region of Queensland, which is highly inhabited by Indigenous groups such as Aboriginal and Torres Strait Islanders. In this region, it is evidenced that the indigenous groups face difficulties accessing the costs of schools. ACER highlights the connection between socio-economic disadvantage and increased levels of school absenteeism, significantly higher than in other Australian regions. [ix]

Abuse and dysfunctional families are the last external factors hurdling a satisfactory right to education for Indigenous communities. Research shows that Indigenous children are more likely to experience family violence, mental health issues, overcrowded housing, and juvenile detention; all factors inhibiting successful learning.

The Initiatives of the Australian Government

In 2023, Australia’s Federal Minister of Education, Mr Jason Clare, affirmed that the Indigenous community is three times more likely to fall behind at school.[xi] In light of this declaration, the government of Australia, in the latest review of the National School Reform Agreement (a governmental report examining the efficacy of national educational policies), expressed the necessity to satisfy the learning needs and academic aspirations of students coming from unique backgrounds.

In the report, the Indigenous Education Consultative Meeting expressed the necessity to reshape the cultural labelling of Indigenous students as disadvantaged, since it further creates low expectations of students’ abilities and stigma. The Consultative Group expresses that even if Aboriginal and Torres Strait Islanders face various complex circumstances; they are not inherently disadvantaged by being Indigenous.

To adjust the educational expectations of such groups to their learning needs and aspirations, the government of Australia suggests adopting a person-centred approach, focusing on the quality of the individual rather than the specific group background. Other strategies to integrate Indigenous groups involve creating culturally responsive curricula to increase inclusion engagement and mutual respect between different groups. [xii]

In addition, since 2021, the government has created a system to provide study grants based on the number of undergraduate students coming from low socio-economic backgrounds and Indigenous students. Providers will then use these funds for specific activities tailored to students’ needs. [xiii]

The Challenge of ‘’Underachieving’’ Students

Recent reports indicate that issues related to poor academic performance in Australian schools are a widespread problem, which does not only affect Indigenous groups. [xiv] Throughout 2023 and 2024, about one in three school students fell short of minimum literacy expectations. According to the latest OECD Programme for International Student Assessment, a significant gap persists between advantaged and disadvantaged students. Sixty percent of disadvantaged students are not proficient, compared to twenty-five percent of their advantaged peers. [xv]

OECD believes that after 10 or more years of school, these students lack the reading skills to participate adequately in the workforce and be productive citizens. The worst data is in mathematics, where around 57000 Australian 15-year-olds fail to achieve international baseline levels. With such results, these students will lack sufficient mathematical knowledge to have an adequate life beyond school. [xvi]

As the Australian Council for Research (ACER) correctly points out, trajectories of low achievement often begin before school. Differences observed by year three often persist and widen in later educational stages, leading to lower cognitive, language, social, physical, and emotional development in subsequent years. This suggests that some children may need tailored support due to developmental delays and special needs, which are often linked to a disadvantaged socio-economic background. [xvii]

The Programme for International Student Assessment (PISA), conducted by the OECD, confirms the correlation between low school performance and disadvantaged backgrounds. This programme assesses the knowledge and skills of 15-year-olds in mathematics, reading, and science. The PISA index of economic, social, and cultural status shows that socio-economically advantaged students outperformed disadvantaged students by 25%, with 101 score points in mathematics, slightly above the OECD average (93). [xviii]

The Australian government’s policy response to the challenge of underachievement in schools has been to set higher standards and hold students and teachers accountable. The curricula have been expanded with specific standards students must meet, with an E to an A grading system. However, this strategy seems to be fallacious as it does not tackle the factors causing students to perform poorly. The only new expectation posed by the government is having stringent arrangements. However, such measures are not likely to solve pre-existing issues, requiring new policy strategies. [xix]

Addressing the Challenges in Australian Education

Education Strategies and Policy Plans for Indigenous Groups

When discussing Indigenous groups, several educational challenges have been identified. Two central issues are disengagement and socio-economic disadvantages, along with informational and cultural barriers and higher rates of family abuse. Australia needs to consider developing new measures to address these specific challenges.

For instance, allocating funds for remote schools is crucial to ensure Indigenous students have access to education. The high absenteeism rates also call for partnerships with schools to track absenteeism in real time and incentivize school participation through student rewards.

Moreover, Indigenous communities’ involvement in education must include their active participation in policymaking. This means including new members with Indigenous backgrounds and specific knowledge on tackling informational and cultural barriers in the Education Advisory Board. Class activities should be interactive, allowing Indigenous individuals to share their values and educational strengths within the group rather than forcing them to adapt to an unfamiliar context.

To facilitate this, the government needs to create study programs tailored for Indigenous students, enabling them to learn their language in a more natural setting.

Education and Policy Plans for Underachieving Students

The Australian government’s answer to this challenge is to develop new curricula to improve student achievements and overall education standards. However, Broken Chalk finds it crucial to tackle premature trajectories of low achievement. These may depend on a variety of factors, including socioeconomic disadvantages and mental health issues. Consequently, Broken Chalk deems it necessary to implement early screening interventions in Australia to discover any developmental delays in preschool-aged children.

Furthermore, to tackle the existing math and literacy challenges, Broken Chalk suggests launching a program offering supplemental math and literacy classes in the schools requiring the most support. To diminish the socio-economic disparities that, as discussed, represent one of the leading factors in education gaps, the government can develop policies to reduce inequalities, such as giving free school meals and transportation and motivating students with new extracurricular learning.

Conclusion and Recommendations

The overall image of Australian education is encouraging, with a firm structure, an active government, and economic resources. However, Australia must solve its socio-cultural dilemma to attract new creativity, originality, and identity inputs. Achieving such a goal would make Australia more compliant with its history and authenticity. Looking at Australian resources, this plan can likely be foreseeable shortly, making it one of the most interesting educational destinations.

Broken Chalk proposes some critical recommendations to enhance participation, prevent social issues, and tackle them:

Constantly monitor improvements in literacy and numeracy through the NAPLAN and PISA results, with special attention to social and cultural factors.
Track socio-economic and geographic disparities based on performances.
Assess early development indicators for the most disadvantaged families.
Evaluate mental health and engagement through surveys and based on the results, develop local and regional strategies.
Create on-campus counselling support for tracking possible abuses that students may face in their family environment.
Enhance cultural inclusion by inserting Indigenous history and language in the curricula.
Offer mentorship programs to Indigenous students with elders that would strengthen the importance of participation and education.
Provide specific courses for teachers and classes on cultural awareness to avoid social segregation in classes.

Refences

[i] Geoff N. Masters, ‘’Policy Insights: Five Challenges in Australian School Education’’, Australian Council for Educational Research: 2016, 1, https://research.acer.edu.au/cgi/viewcontent.cgi?article=1004&context=policyinsights

[ii] Kate Felton, “Education Minister: Australian education urgently needs practical reform’’, Education Matters, April 20, 2023, accessed 20 January 2025, https://www.educationmattersmag.com.au/education-minister-australian-education-urgently-needs-practical-reform/

[iii] State School Teachers Union of West Australia, ‘’Social Segregation in Australian Schools is Amongst the Highest in the World,’’ accessed 20 January 2025, https://www.sstuwa.org.au/research/social-segregation-australian-schools-amongst-highest-world

[iv] Therese M Cumming, Jennifer L Lolly and Aaron Saint-James, ‘’Australia at an educational crossroads: special schools and inclusive education.’’ Front. Educ.: 2024, 1, 10.3389/feduc.2024.1422089

[v] Matrix Blog, ‘’What Does My Child’s NAPLAN Report Mean?’’, Matrix Education, accessed 20 January 2025, https://www.matrix.edu.au/what-does-my-childs-naplan-report-mean/#:~:text=NAPLAN%20is%20used%20to%20provide,%2C%20grammar%2C%20punctuation%20and%20numeracy.

[vi] Evrim Ağacı Article

[vii] Australian Curriculum Assessment and Reporting Authority, ‘’ NAPLAN National Results’’, accessed 20 January 2025, https://www.acara.edu.au/reporting/national-report-on-schooling-in-australia/naplan-national-results

[viii] Tony Dreise, Gina Milgate, Bill Perrett and Troy Meston, “ Policy Insights: Indigenous School Attendance: Creating Expectations that are ‘Really High’ and ‘Highly Real’ “, Australian Council for Educational Research:2016, 1.

[ix] Toni Dreise et al. Policy Insights Article

[x] Toni Dreise et al. Policy Insights Article

[xi] Kate Felton Article

[xii] Productivity Commission 2022, ‘’ Review of the National School Reform Agreement: Interim Report”, (Canberra: Australian Government, 2022) 1.

[xiii] OECD(2023), ‘’Education policy outlook in Australia”, OECD Education Policy Perspectives, No.67, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/ce7a0965-en.

[xiv] Amy Haywood, ‘’ Australia’s Forgotten Education Problem”, Grattan Institute, December 2, 2024, accessed 20 January 2025, https://grattan.edu.au/news/australias-forgotten-education-problem/#:~:text=According%20to%20the%20latest%20OECD,with%2025%20per%20cent%20of; Bianca de Marchi, ‘’ NAPLAN results again show 1 in 3 students don’t meet minimum standards. These kids need more support’’, The Conversation, August 13, 2024, accessed 20 January 2025, https://theconversation.com/naplan-results-again-show-1-in-3-students-dont-meet-minimum-standards-these-kids-need-more-support-236688

[xv] Grattan Institute Article

[xvi] Geoff N Masters Article

[xvii] Geoff N Masters Article

[xviii] OECD (2023), PISA 2022 Results (Volume I): The State of Learning and Equity in Education, PISA, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/53f23881-en.

[xix] Geoff N Masters Article

Education Challenges Educational Challenges

Estonia’s Teacher Shortages: A Threat to Educational Excellence

Photo by Christina Morillo from www.pexels.com

Written by Siti Hajar Auliannisa

Introduction

Estonia has a rich history dating back to the 13th century, and it has adopted innovative approaches that prioritize equal access to high-quality education. The comprehensive system provides free education at all levels and gives schools more autonomy by allowing them to tailor curricula, teaching methods, and administrative decisions.

Education in Estonia is legally free, unless parents choose to send their children to private schools. Early childhood education, basic education, upper secondary education, and higher education are the four levels of education. The structure of the education system allows everyone to progress from one level of education to the next. Furthermore, the Estonian education system is decentralized, with clear divisions of responsibility between the state, local government, and schools. The language of instruction is mainly Estonian, but other languages may be used as stipulated in the legislation.

According to the PISA 2022 educational survey, Estonian 15-year-olds have the absolute best knowledge and skills in Europe and are among the top eight in the world. Among Estonia is ranked first-2nd in mathematics with Switzerland, first in science, and first-2nd in reading with Ireland.

According to PISA, Estonian headmasters and teachers enjoy significant autonomy, ranking the country first among nations for the freedom educators have in designing school curricula and contributing to management decisions.

However, despite the international acclaim for Estonia’s education system, the growing shortage of qualified teachers stands out as a major concern. This issue, highlighted by the survey, is a critical challenge the nation is working to address in the coming years to preserve its educational excellence.

The Scope of the Problem

For over a decade, state statistics and international comparisons have highlighted a troubling trend in Estonia’s teaching workforce, with conditions deteriorating each year. The average age of Estonian teachers is approximately 50, and the proportion of educators aged over 60 has risen from 17% to 24% between 2015 and 2023 (Haridussilm, 2024; OECD, 2020). Meanwhile, the percentage of qualified teachers—those with a teaching certificate and a master’s degree or equivalent—dropped from 87% to 81% in general education schools from 2017 to 2022 (Ministry of Education and Research, 2022).

Additionally, the latest TALIS report (OECD, 2020) shows that 41% of teachers under 35 in Estonia are considering leaving the profession within the next five years, the highest percentage among all TALIS countries. The COVID-19 pandemic exacerbated the situation, with nearly a third more teachers leaving their roles in the 2021-2022 academic year compared to two years prior (Arenguseire Keskus, 2023). These challenges pose a significant threat to the stability of Estonia’s education system.

Underlying Causes of Teacher Shortages

Economic Factors

The teaching profession’s social status, encompassing low salaries and limited societal recognition, serves as a significant deterrent. Across many countries, teachers earn less than professionals with similar qualifications. In Estonia, the average teacher’s salary equates to 92% of the national average salary for specialists with higher education. In 2023, lower secondary teachers earned an average of USD 37,506, which is 24% higher than the starting salary. However, this remains uncompetitive compared to earnings in other fields, making it difficult to retain teachers in the profession.

While salary is not the primary reason individuals pursue teaching, inadequate pay can drive even highly motivated teachers and aspiring educators to leave the field.

Social Perceptions

The position and perception of teachers in Estonia present a paradox: despite producing some of the world’s best educational outcomes, a significant number of teachers report dissatisfaction with their jobs and the level of societal appreciation. Many teachers perceive their own efficacy as low and view societal attitudes toward the teaching profession as overly critical. Consequently, teaching is not a highly attractive career choice for upper secondary school graduates, leading to a workforce that is increasingly feminized and ageing.

Research has also highlighted various personal factors influencing teacher retention. While the impact of gender is mixed, younger and less experienced teachers are more likely to leave the profession. Many young professionals are opting for higher-paying, more flexible career paths outside of teaching. Conversely, teachers with traditional educational qualifications tend to stay in the field longer compared to those who enter through alternative certification programs.

Workload and Burnout

Teacher retention is heavily influenced by well-being and health, with burnout playing a significant role. For those who choose to stay in the profession, the workload can be overwhelming. Estonian teachers juggle extensive administrative duties alongside the challenges of inclusive education and managing diverse classrooms. Additionally, the national curriculum, often criticized for being excessively demanding, exacerbates their workload, leaving limited opportunities for creativity or personal development.

Impact of Teacher Shortages

On students

Teacher shortages have a profound impact on students’ education, causing disruptions in learning, reducing opportunities, and hindering academic success. The absence of qualified teachers often results in increased reliance on substitute educators or larger class sizes, which disrupt the continuity of instruction and negatively affect students’ understanding of the material.

Moreover, schools facing teacher shortages may be forced to cancel advanced or specialized courses, such as higher-level mathematics or science, limiting students’ academic opportunities and preparation for higher education. Research also suggests that teacher shortages contribute to lower academic performance, as larger class sizes and less qualified instructors may struggle to meet the varied learning needs of students effectively.

On teachers

The decentralized structure of Estonia’s education system adds another layer of complexity. While schools and municipalities enjoy considerable autonomy, this flexibility has led to difficulties in resource distribution, long-term planning, and addressing the specific needs of individual schools. Local municipalities, in particular, often struggle to offer adequate support for teachers, which increases their stress and workload, further aggravating the teacher shortage. Although teacher training programs are theoretically robust, they often fall short in providing enough practical experience, leaving new educators unprepared for the challenges of classroom management and inclusive education. Consequently, many teachers either leave the profession early or decide against entering it altogether, intensifying the shortage.

On the Education System

The National Audit Office highlights that the shortage of adequately qualified teachers undermines the quality of general education. Their analysis reveals that in the context of teacher shortages, lessons in natural and exact sciences are often taught by teachers from other subjects or “career switchers.” While these teachers may hold the required master’s degree and teaching qualification, they often lack the specific training needed for the subjects they teach. The profession’s reputation has been further damaged by negative media portrayals and the increasing practice of employing unqualified individuals, making recruitment even more difficult.

Etonia’s Efforts to Address the Issue

Rethinking teacher schedules, Professional Learning, and Leadership

Estonia is actively reimagining the teaching profession, exploring innovative approaches to school organization that prioritize more flexible schedules for teachers, relevant professional development, and enhanced teacher leadership. These strategies align with calls for similar changes in the U.S. as well.

Diversifying the Teacher Pool

Estonia is working to diversify its teacher workforce by attracting individuals pursuing second careers and offering part-time positions for professionals from other fields.

Modernizing Teacher Education Programs

The reforms are extending beyond the classroom to teacher education, with preparation programs experimenting with “learn on the job” training and emphasizing the use of digital tools to improve learning and tailor education to students’ needs. Additionally, teacher education students are taking on new roles to assist classroom teachers while gaining valuable learning experiences from them.

Increasing Teacher Salaries

Like many other regions, Estonia analyzed teacher salaries and determined that stronger financial incentives were necessary to attract and retain educators. From 2016 to 2020, teacher salaries increased by approximately 40%, and this year, the Education Minister pledged to raise salaries to 120% of the average wage in Estonia by 2023. Additionally, new teachers are offered bonuses to take positions in underserved rural areas.

Conclusion

In conclusion, while Estonia’s education system continues to excel globally, the persistent teacher shortages pose a critical challenge to maintaining its high standards. The root causes, including aging educators, low salaries, societal perceptions, and burnout, demand immediate attention. The nation’s efforts to address these issues—through increased salaries, modernized teacher training, diversified recruitment, and innovative school organization—show promise, but more comprehensive strategies and sustained investment are necessary. Without a robust and well-supported teaching workforce, Estonia risks compromising the very foundation of its educational success and the future development of its students.

References

Arenguseire Keskus. “The Future for the Next Generation of Teachers: Trends and Scenarios up to 2040.” November 15, 2024. https://arenguseire.ee/en/reports/the-future-for-the-next-generation-of-teachers-trends-and-scenarios-up-to-2040/.

Estonian News. “Shortage of Qualified Teachers Is Greater in Estonia Than Previously Thought.” January 26, 2024. https://news.postimees.ee/7947387/shortage-of-qualified-teachers-is-greater-in-estonia-than-previously-thought.

European Commission. “National Reforms in School Education—Estonia.” Eurydice. Last updated March 29, 2023. https://eurydice.eacea.ec.europa.eu/national-education-systems/estonia/national-reforms-general-school-education.

Eva Toome. “PISA 2022: Estonia Consistently Among the World’s Best.” Education Estonia, September 10, 2024. https://www.educationestonia.org/estonias-pisa-2022-results-consistently-among-the-worlds-best/.

Gorard, Stephen, Mark Ledger, Beng Huat See, and Rebecca Morris. “What Are the Key Predictors of International Teacher Shortages?” Research Papers in Education, October 23, 2024, 1–28. https://doi.org/10.1080/02671522.2024.2414427.

Haridussilm. “Teachers.” Accessed January 11, 2025. https://www.haridussilm.ee/ee/tasemeharidus/haridustootajad/opetajad.

Ministry of Education and Research. “Haridus- ja Teadusministeeriumi 2022. aasta tulemusar-uande analüütiline lisa” [Analytical Annex to the Ministry of Education and Research Performance Report 2022]. 2022. https://www.hm.ee/sites/default/files/documents/2023-08/2022_TA_anal%C3%BC%C3%BCtiline_lisa.pdf.

NCEE. “How Estonia Is Addressing Its Teacher Shortage.” January 20, 2022. https://ncee.org/quick-read/how-estonia-is-addressing-its-teacher-shortage/.

OECD. TALIS 2018 Results (Volume II): Teachers and School Leaders as Valued Professionals. Paris: OECD Publishing, 2020.

Education Challenges Educational Challenges

Educational Challenges in Belarus: Behind the Iron Curtain: The Struggles of Belarusian Education

Behind the Iron Curtain: The Struggles of Belarusian Education

Written by Danylo Malchevskyi

Broken Chalk, Amsterdam, 2024

Introduction and Context

Image: Energy Intelligence (2023)

How can a nation rich in cultural heritage struggle so profoundly in educating its youth?

Belarus, a landlocked nation in Eastern Europe, is often recognized for its rich cultural heritage. However, beneath the cultural richness lies a complex and evolving educational landscape. Heavily influenced by its Soviet past, the Belarusian education system has undergone significant changes since the nation gained independence in 1991. Despite efforts to modernize, the system faces numerous challenges that affect both the quality and accessibility of education. Issues such as political censorship, lack of international cooperation, and brain drain paint a complicated picture of the educational environment in Belarus. The year 2022 brought additional complexities, as the Russian invasion of Ukraine had profound implications for Belarus.

This article delves into these challenges, exploring the root causes and potential solutions, while highlighting the critical need for greater investment in education amidst a backdrop of regional instability and geopolitical conflict.

Current challenges

Political Influence and Censorship

Image: Free Press Unites (2024)

One of the most significant challenges in the Belarusian education system is the pervasive political influence and censorship. The government, under the leadership of President Alexander Lukashenko since 1994, has maintained tight control over the educational sector. This control manifests in various ways, including the curriculum, which is often used as a tool for political propaganda (StopFake, 2023). Textbooks and teaching materials are closely monitored and aligned with the state’s ideological stance, limiting academic freedom and critical thinking among students (StopFake, 2023).

The extent of this control is reflected in the findings of the Academic Freedom Index, which assesses levels of respect for academic freedom in 175 countries and territories based on surveys of more than 2000 country experts around the globe. According to Scholars at Risk Europe (2023), there has been a steady decline in academic freedom in Belarus. The country’s score plummeted from 0.6 in 1994 to 0.19 in 2019, and further to a mere 0.03 in 2022, placing Belarus in the bottom 10% of all countries covered (Scholars at Risk Europe, 2023).

Moreover, the 2023 Freedom House Belarus Country Report concludes that academic freedom “remains subject to intense state ideological pressures,” with new laws mandating adherence to a particular historical narrative and imposing criminal sanctions for those who express contrary views (Freedom House, 2023). The repression of academic freedom is further evidenced by the Honest University project, part of the non-governmental organization Honest People. This project has documented 1,693 incidents of students and professors facing repression or pressure at universities in Belarus (Honest People, 2024). These incidents range from dismissals and expulsions to threats and detentions, creating an atmosphere of fear and self-censorship within academic institutions.

Such pervasive control and suppression of dissenting voices degrade the overall quality of education, as critical thinking and open discourse are essential components of a robust academic environment. The lack of freedom to explore diverse perspectives and challenge established narratives significantly hampers the intellectual development of students and the academic community at large.

Lack of International Cooperation and Impact of Sanctions

Image: YouTube, DW News (2021)

International cooperation plays a crucial role in enhancing the quality and relevance of education systems worldwide by fostering academic exchanges, research collaborations, and sharing best practices. However, one of the significant challenges for Belarusian education is the limited engagement with global educational networks. Belarus has been subjected to numerous sanctions from “Western” countries (Council of the European Union, 2024). These sanctions were first implemented in the early 2000s and later intensified following the disputed 2020 presidential election, which was marked by widespread allegations of electoral fraud (Radio Free Europe/Radio Liberty, 2020). The government’s severe crackdown on opposition movements and massive demonstrations further exacerbated the situation, leading to increased international condemnation and punitive measures.

Belarus’s close alignment with Russia and its involvement in the ongoing war in Ukraine have further strained its relations with the international community. In 2022, Belarus allowed Russian forces to use its territory as a launching pad for the invasion of Ukraine. This decision was pivotal, as it provided strategic advantages to Russia, enabling Putin’s army to launch attacks more effectively and rapidly into Ukrainian territory (Court, 2023). The consequences of this decision were severe and far-reaching: the Russian invasion led to the occupation of several Ukrainian regions, bringing with it a wave of violence and human rights abuses (Amnesty International, 2023). As a result, the Bologna Process Follow-Up Group suspended the representation of Belarus in the Bologna Process, as well as in working groups of the European Higher Education Area (European Higher Education Area, 2020). This marked the beginning of a series of successive suspensions from academic networks, associations, and formal collaborations.

Such sanctions limit the exposure of Belarusian educators and students to innovative teaching methods, modern pedagogical practices, and cutting-edge research. The absence of robust international partnerships also means that Belarusian institutions are less competitive in attracting international students, further perpetuating a cycle of isolation.

Brain Drain

Image: TheGlobalEconomy.com (2023)

The phenomenon of brain drain poses a significant challenge for Belarus, as many talented and educated individuals leave the country in search of better opportunities abroad. According to Andrei Kazakevich, director of the Institute of Political Sphere, approximately 180,000 people have left Belarus since 2020, the majority of whom are young individuals (BSA, 2023). This emigration is driven by various factors, including the lack of academic freedom, limited career prospects, and better living conditions abroad.

The brain drain primarily impacts the higher education sector, with many young Belarusians choosing to pursue their studies abroad. Consequently, Belarus loses a significant portion of its educated workforce, hindering the country’s development and exacerbating the challenges facing its education system. It is estimated that approximately 30,000 Belarusian students are currently enrolled in foreign universities, seeking better educational opportunities (Dunaeu, 2023).

In response to this issue, Alexander Lukashenko has expressed noticeable irritation, remarking, “They will return with completely changed mindsets” (ILRT, 2023). He has proposed several repressive measures to prevent young people from studying abroad. One such measure includes establishing a working group tasked with curbing the emigration of young professionals (LRT, 2023). The group’s responsibilities include monitoring the activities of educational institutions, scrutinizing student applications for international programs, and imposing administrative barriers to prevent students from obtaining necessary travel documents. These efforts reflect a broader attempt to control and influence the younger generation. By restricting opportunities for international study and work, the government aims to maintain its grip on the country’s future leaders and professionals.

Discrimination Based on Language

Image: Facts.net (2024)

The history of the Belarusian language is rich and complex, with its written form dating back at least 10 centuries (International Centre for Ethnic and Linguistic Diversity Studies, 2024). Following World War II, Belarusian schoolchildren became major targets of Soviet assimilationist policies. The Russification of education intensified after 1959 when Soviet leader Nikita Khrushchev declared that speaking Russian was essential for building communism. By the late 1980s, nearly 80% of schoolchildren in Belarus were studying in Russian, and Belarusian schooling was largely eliminated in cities (International Centre for Ethnic and Linguistic Diversity Studies, 2024).

The current government under President Aleksandr Lukashenko is continuing this trend, having little tolerance for the Belarusian language (Voice of Belarus, 2020). The preference for Russian is part of a broader strategy to suppress nationalistic sentiments that could challenge Lukashenka’s rule. After the 2020 protests, which erupted in response to a disputed presidential election widely criticized for electoral fraud, speaking Belarusian became increasingly dangerous (Jozwiak, 2024). The government’s severe crackdown on opposition movements and demonstrators created an atmosphere of repression and fear. In such socio-political climate, using the Belarusian language became a form of dissent, attracting suspicion and potential repercussions (Jozwiak, 2024).

In the field of education, the suppression of the Belarusian language is starkly evident. For example, Andrei, a lecturer at a Belarusian technical university, remarked: “Belarusian has always been rare in our university, but three years ago there were two or three teachers who used to give lectures in the language. Now they don’t work here, and none of the new ones are willing to teach in Belarusian. A new vice-rector has recently appeared at the university. Everybody knows that he is a former KGB officer. It seems that he has plans to search for dissenters inside the university” (Total Belarus, 2024).

This suppression is further exemplified by the actions of the government. On July 24th, 2023, the Ministry of Information of Belarus blocked Kamunikat.org, the largest online library of Belarusian literature, restricting access to this crucial resource (Belarusian Language Society, 2024). The website is now only accessible from abroad or via VPN services, further stifling the presence of the Belarusian language in public and academic life. This move can be seen as part of a broader strategy to suppress nationalistic sentiments and diminish the role of the Belarusian language in society.

Policy Recommendations

Image: ear-citizen.eu (2024)

It is crucial to mention that all the below-mentioned proposals can ONLY be effectively implemented after a regime change in Belarus. The current political environment under President Alexander Lukashenko’s authoritarian rule impedes meaningful reform. A shift towards a more democratic and transparent government is essential for creating the necessary conditions for these recommendations to take root and flourish.

1) Enhance Academic Freedom

To counteract political influence and censorship in Belarusian education, it is essential to establish independent educational bodies free from governmental control. Legal protections for educators and students must be implemented to ensure they can express diverse viewpoints without fear of reprisal.

For example, creating a National Academic Freedom Charter, similar to those in democratic countries, could help protect the rights of educators and students to teach and discuss controversial topics without interference. The Magna Charta Universitatum, adopted by over 900 universities worldwide, serves as a prime example of such a document (Magna Charta Observatory, 2024). Although Belarusian institutions have not signed this charter, it embodies the fundamental principles of academic freedom and institutional autonomy that could serve as a model for Belarus

2) Integrate with the European Union (EU)

Adopt EU Educational Standards: Implement curricula and accreditation standards in line with EU guidelines.

EU Funding Programs: Apply for EU educational and research grants to enhance resources and opportunities for Belarusian institutions.

Erasmus+ Participation: Encourage participation in Erasmus+ and other EU exchange programs to increase student and staff mobility between Belarus and EU countries.

3) Address Brain Drain

Career Development Programs: Implement career development centers in universities that offer counseling, job placement services, and skill-building workshops tailored to the local job market. Belarus can take note from Germany’s Career Service Centers at universities, which provide comprehensive support to students and graduates, including career counseling, job placement services, and skill-building workshops (University of Munich, 2024). These centers have proven effective in reducing brain drain.
Tax Incentives: Provide significant tax breaks for young professionals and graduates who commit to working in Belarus for a certain period. An example could be Ireland’s “Special Assignee Relief Programme” (SARP), which offers tax incentives to highly skilled workers who relocate to Ireland for work (Revenue, 2024).

Research and Innovation Funding: Create specific funding opportunities for innovative projects led by young researchers and professionals, ensuring they have the financial support to pursue cutting-edge research within Belarus.

4) Support Belarusian Language and Culture

Language Programs: Develop and fund comprehensive Belarusian language programs in schools and universities.
Cultural Grants: Provide grants for projects that promote Belarusian culture and heritage in the arts and humanities sectors.

A historic example that could serve as a guideline is the case of Wales (the Welsh Language Act 1993 and the subsequent Government of Wales Act 1998), which established measures to promote the Welsh language in education and public life (Law Wales, 2024). Comprehensive Welsh language programs in schools and universities have helped revive and sustain the Welsh language.

Conclusion

The education system in Belarus faces significant challenges stemming from political influence, censorship, limited international cooperation, brain drain, and language-based discrimination. Under President Alexander Lukashenko, political control has severely compromised academic freedom, transforming curricula into tools of propaganda and stifling dissent, which in turn undermines the quality of education and intellectual growth.

International sanctions and Belarus’s involvement in the Russia-Ukraine war have further isolated the country, restricting opportunities for academic exchanges and modernization. The brain drain phenomenon worsens these issues, as many talented individuals seek better opportunities abroad.

Meaningful reforms – such as enhancing academic freedom, aligning with European educational standards, addressing brain drain, and promoting the Belarusian language – can only be effectively implemented following a regime change towards a more democratic and transparent government. These measures are essential for overcoming the current educational challenges and fostering a more inclusive and dynamic academic environment in Belarus.

References

Amnesty International. (2024). Human rights in Ukraine. https://www.amnesty.org/en/location/europe-and-central-asia/eastern-europe-and-central-asia/ukraine/report-ukraine/

BSA. (2023). State of Belarusian academia 2023. https://drive.google.com/file/d/1yFFhZX4n4sFeCNMrYjvQTlZCXwBQhc1J/view

Belarusian Language Society. (2024). Overview of language rights violations in Belarus during the second half of 2023. BelLit. https://bellit.info/manitorynh/overview-of-language-rights-violations-in-belarus-during-the-second-half-of-2023.html

Council of the European Union. (n.d.). EU sanctions against Belarus. https://www.consilium.europa.eu/en/policies/sanctions-against-belarus/

Court, E., & The Kyiv Independent news desk. (2023, August 18). Lukashenko admits Russian troops invaded Ukraine through Belarus in 2022. The Kyiv Independent. https://kyivindependent.com/lukashenko-admits-russian-troops-invaded-ukraine-through-belarus/

Dunaeu, U. (2023, July 25). 30,000 Belarusian students are studying abroad, but half of them in Russia. Bologna by. https://bolognaby.org/index.php/en/ibc-in-media/619-uladzimir-dunaeu-30-000-belarusian-students-are-studying-abroad-but-half-of-them-in-russia

European Higher Education Area. (2020). Belarus (Suspended). https://ehea.info/page-belarus#:~:text=Belarus%20(Suspended),of%20Belarus%20in%20the%20EHEA.

Freedom House. (2023). Freedom in the world 2023: Belarus. Retrieved from https://freedomhouse.org/country/belarus/freedom-world/2023

Honest People. (2024). Honest University project. Retrieved from https://hu-repressions.honestby.org/ru

International Centre for Ethnic and Linguistic Diversity Studies. (2024, April 4). Discrimination of the Belarusian language in Belarus: A systemic problem with a multi-level historical context. ICELDS. https://www.icelds.org/2024/04/04/discrimination-of-the-belarusian-language-in-belarus-a-systemic-problem-with-a-multi-level-historical-context/

Jozwiak, V. (2024, February 15). Repressed by Lukashenko, the Belarusian language rallies his opponents. Balkan Insight. https://balkaninsight.com/2024/02/15/repressed-by-lukashenko-the-belarusian-language-rallies-his-opponents/

LRT. (2023, June 28). Запретят учиться за границей: Как Лукашенко встряхнет вузы [Banning studying abroad: How Lukashenko will shake up universities]. https://www.lrt.lt/ru/novosti/17/2197100/zapretiat-uchit-sia-za-granitsei-kak-lukashenko-vstriakhnet-vuzy

Law Wales. (2024). Welsh Language Act 1993. Retrieved from https://law.gov.wales/culture/welsh-language/welsh-language-act-1993

Magna Charta Observatory. (2024). Magna Charta Universitatum. Retrieved from https://www.magna-charta.org/magna-charta-universitatum

Radio Free Europe/Radio Liberty. (2020, November 13). EU threatens sanctions as Belarusian reportedly beaten to death by security forces. https://www.rferl.org/a/eu-threatens-sanctions-as-belarusian-reportedly-beaten-to-death-by-security-forces/30945612.html

Revenue. (2024). Special Assignee Relief Programme (SARP). Retrieved from https://www.revenue.ie/en/personal-tax-credits-reliefs-and-exemptions/income-and-employment/special-assignee-relief-programme/index.aspx

Scholars at Risk Europe. (2023). Briefing: Belarus and academic freedom. Retrieved from https://sareurope.eu/wp-content/uploads/2023/03/Briefing-Belarus-and-Academic-Freedom.pdf

StopFake. (2023, July 19). Belarus: Militarisation of minors. StopFake. https://www.stopfake.org/en/belarus-militarisation-of-minors/

Total Belarus. (2024, February 21). Can the Belarusian language survive? Transitions Online. https://tol.org/client/article/can-the-belarusian-language-survive.html

University of Munich. (2024). Career Service Center. Retrieved from https://www.lmu.de/en/workspace-for-students/career-services/

Voice of Belarus. (2021, June 18). Belarusians struggle to save their language, overcoming all-out discrimination. Voice of Belarus. https://www.voiceofbelarus.org/article/belarusians-struggle-to-save-their-language-overcoming-all-out-discrimination/

Education Challenges Educational Challenges

Educational Challenges in Ireland (Dutch)

Het onderwijssysteem in Ierland; uitdagingen op onderwijsgebied en doelstellingen voor verbetering

Geschreven door Stefania Grace Tangredi
Vertaald door Pina Bontius

Bron: Tijdschrift voor plattelandsstudies

Het grondgebied van Ierland is verdeeld in twee delen: Ierland, ook wel “de Republiek Ierland” genoemd, en Noord-Ierland, dat deel uitmaakt van het Verenigd Koninkrijk. Ierland is lid van de Europese Unie.

In 1926 telde het land 2.971.922 inwoners, in 2023 waren dat er 4982 miljoen. Ierland werd in 1922 een vrije staat, een parlementaire democratie die wordt geregeerd door de Ierse grondwet van 1937. De officiële talen zijn zowel Engels als Iers.

Van de jaren 1950 tot de jaren 1970 groeide de Ierse economie en nam niet alleen op politiek gebied, maar ook op onderwijsgebied toe. In 2008 steeg de werkloosheid en daalde de groei van het bbp. Het toen overeengekomen herstelplan vereiste een behoorlijke bezuiniging op de overheidsuitgaven en een reeks maatregelen om de financiën te stabiliseren en weer groei te realiseren; Ierland kwam eind 2013 met succes uit de crisis. De uitgaven van de overheid voor onderwijs bedragen 3,72% van het bruto binnenlands product (bbp). Dit is lager dan zowel het regionale gemiddelde (4,6%) als het gemiddelde voor zijn inkomensgroep (4,5%).

Het onderwijssysteem in Ierland

In Ierland is het onderwijs op nationale scholen gratis en moet de staat gratis onderwijs op de basisschool aanbieden. Sommige particuliere basisscholen vragen een vergoeding. Het onderwijs op de meeste middelbare scholen is gratis, maar sommige particuliere scholen vragen een vergoeding van de gezinnen, zelfs voor het middelbaar onderwijs. Soms dragen de scholen de kosten voor boeken, uniformen en examens. De geschiedenis van Ierland is gevormd door de invloed van religieuze instellingen in de samenleving. Hierom speelt de katholieke kerk ook een belangrijke rol in het onderwijs: de meeste basisscholen, zoals de nationale scholen, worden beheerd door de kerk en gesubsidieerd door de staat. De meeste middelbare scholen – particuliere scholen voor voortgezet onderwijs – worden ook beheerd door katholieke instellingen. Onderwijs is in Ierland verplicht van 6 tot 16 jaar, of totdat leerlingen drie jaar voortgezet onderwijs hebben voltooid.

De basisschool bestaat uit acht leerjaren. Leerlingen gaan doorgaans op 12-jarige leeftijd naar de middelbare school. Het tweede niveau is onderverdeeld in een juniorcyclus en een seniorcyclus. In het middelbaar onderwijs worden zowel algemene als beroepsgerichte vakken onderwezen.

Het voortgezet onderwijs omvat middelbare scholen, beroepsopleidingen, scholengemeenschappen en community colleges. Het aantal jongeren dat na het verplichte onderwijs verder leert, is hoog: meer dan 90% van de 16-jarigen, 75% van de 17-jarigen en ongeveer 50% van de 18-jarigen gaat fulltime naar school.

Onderwijs in Ierland: vooruitzichten voor groei

Ierland staat voor tal van uitdagingen op het gebied van onderwijs. Het land probeert een snelle toename van het aantal inschrijvingen op te vangen. Het aantal inschrijvingen in het basisonderwijs daalt echter na een piek in 2018, terwijl het aantal inschrijvingen in het voortgezet onderwijs sterk blijft groeien, met een stijging van 34.300 tussen 2017 en 2021. Ook het aantal voltijdse inschrijvingen in het postsecundair onderwijs stijgt snel, met een toename van bijna 16.400 tussen 2017 en 2021 en 13 extra postsecundaire scholen sinds 2017, wat de aanzienlijke stijging van het aantal inschrijvingen weerspiegelt. Het totale aantal leraren is sinds 2017 met meer dan 7.804 gestegen, van 64.692 tot 72.496. De verhouding tussen het aantal leerlingen en leraren is sinds 2017 gedaald van 15,3 naar 13,7 in het basisonderwijs en van 12,8 naar 12,2 in het voortgezet onderwijs.

Ierland probeert niet alleen het aantal inschrijvingen te verhogen, maar bevordert ook een meer pluralistisch schoolsysteem dat beter aansluit bij de diversiteit, met name de religieuze diversiteit, in overeenstemming met het veranderende profiel van de bevolking. Een aantal scholen in Ierland is vanaf 2019 begonnen met de eerste overgang van katholiek naar multi-confessioneel. De scholen zullen programma’s implementeren om verschillende overtuigingen en waarden te omarmen en te integreren.

De deelname van kinderen met speciale onderwijsbehoeften aan het onderwijssysteem is toegenomen. Ierland wil een onderwijssysteem bieden dat hun deelname en vooruitgang ondersteunt, zodat zij hun volledige potentieel kunnen bereiken. Het is essentieel dat scholen beleid hebben om eventuele moeilijkheden van de leerlingen aan te pakken.

Om de kwaliteit en prestaties van alle niveaus van het onderwijssysteem op peil te houden en de arbeidsmarkt het hoofd te bieden, en om gelijke tred te houden met een veranderende wereld, zal het onderwijs- en opleidingssysteem een sleutelrol spelen bij het voorzien in bestaande en nieuwe vaardigheidsbehoeften door onderwijs, opleiding en mogelijkheden voor vaardigheidsontwikkeling te bieden aan mensen die de arbeidsmarkt betreden, en door bestaande deelnemers aan de arbeidsmarkt voortdurend bij te scholen en om te scholen.

Hoe ging Ierland om met de onderwijsproblemen tijdens COVID-19 in 2020?

Volgens een rapport van de VN hebben bijna 190 landen scholen gesloten, wat gevolgen had voor 1,5 miljard kinderen en jongeren. Daardoor moesten leerlingen een nieuwe manier van leren gaan toepassen, namelijk “thuisonderwijs”, en moesten leraren en opvoeders hun manier van lesgeven aanpassen. Audrey Azoulay, directeur-generaal van UNESCO, verzekerde dat de Verenigde Naties hulp boden om zich aan deze situatie aan te passen, vooral omdat ze samenwerkten met landen om de continuïteit van het onderwijs voor iedereen te waarborgen, met name voor kansarme kinderen en jongeren, die doorgaans het hardst worden getroffen door schoolsluitingen.

Tijdens de COVID-19-pandemie gaf 94% van de leerlingen aan dat ze een combinatie van schoolboeken en digitale hulpmiddelen gebruikten. Veel leerlingen (79%) gaven aan dat ze geen problemen hadden ondervonden, en als dat wel het geval was, werden die problemen snel opgelost. De meeste jongeren maakten hun opdrachten af en kregen feedback van hun leerkracht.

Foto door Jessica Lewis op Unsplash

Pesten op school

Hoewel veel kinderen en jongeren naar katholieke scholen gaan, is er een groeiend aantal mensen dat het geloof niet praktiseert en alleen naar doop- en communiefeesten gaat omdat dit deel uitmaakt van de Ierse cultuur, maar niet omdat ze actief geloven. Toch zijn de meeste scholen in Ierland katholiek. Volgens de volkstelling van 2016 beschrijft bijna 80% van de bevolking zichzelf als katholiek. Religieuze beoefenaars en toegewijde leerlingen kunnen zich kwetsbaarder voelen omdat ze nu een minderheid vormen op Ierse scholen.

Om dit probleem te voorkomen, moeten Ierse scholen een gedragscode en een specifiek onderwijsprogramma en procedures hebben die samen het schoolplan vormen om leerlingen op school te helpen zich goed te gedragen en goed te leren. Ook zullen er schoolondersteuningsteams beschikbaar zijn om leerlingen te helpen die gepest worden, en zal al het personeel worden opgeleid als onderdeel van het nieuwe actieplan.

Kansarme mensen in Ierland

Ondanks de snelst groeiende economie van Europa blijft de armoede in Ierland stabiel. Kinderen hebben meer kans dan de rest van de bevolking om in aanhoudende armoede te leven. Meer dan 62.000 kinderen leven in langdurige armoede en anderen lopen het risico om in armoede te vervallen. Een op de vijf ouders heeft niet genoeg te eten om hun kinderen te voeden. Kinderen die veel reizen, zoals de Roma-kinderen, zijn bijzonder kwetsbaar. De term “Roma” wordt door de Raad van Europa gebruikt om te verwijzen naar Roma, Sinti, Kale en aanverwante groepen in Europa, met inbegrip van ‘Travellers’ en de oosterse groepen, zoals Dom en Lom, en omvat de grote diversiteit van de betrokken groepen, waarnaast ook personen die zichzelf als “zigeuners” identificeren inbegrepen zijn.

Bron: CSO Ierland

Uit statistische gegevens van 2016 blijkt dat 2% van de 10-jarigen in Ierland aan het einde van de basisschool geen eenvoudige tekst kan lezen en begrijpen. Kinderen op het platteland worden mogelijk negatief beïnvloed door moeilijkheden om betrokken te blijven bij het onderwijs of toegang te krijgen tot voorzieningen.

Kansenongelijkheid in het onderwijs hangt vaak samen met sociaaleconomische factoren, zoals een ontoereikend inkomen, slechte huisvesting, gezondheidsproblemen of gezinsproblemen. Kinderen die in arme gezinnen zijn geboren of in achterstandswijken wonen, lopen het grootste risico op schooluitval en vervolgens uitsluiting van de arbeidsmarkt. Jongeren die sociaal achtergesteld zijn, lopen een groter risico om te worden blootgesteld aan factoren die van invloed zijn op hun kansen om met succes het basis- en voortgezet onderwijs te doorlopen.

Conclusies en aanbevelingen

Het Ierse onderwijssysteem heeft aanzienlijke sterke punten en prestaties laten zien, maar staat ook voor uitdagingen. Het land zet zich sterk in om zijn burgers kwalitatief hoogstaand onderwijs te bieden, wat blijkt uit de goed gestructureerde en toegankelijke onderwijsinfrastructuur. De nadruk die Ierland legt op voorschools onderwijs, investeringen in technologie en toewijding aan inclusiviteit hebben bijgedragen aan een positieve leeromgeving voor leerlingen van verschillende leeftijden en achtergronden.

Het onderwijssysteem heeft veel verdiensten, maar op sommige gebieden zijn verbeteringen mogelijk om de algehele effectiviteit te vergroten:

Ierland zou meer moeten investeren in onderwijs, met name in het basis- en voortgezet onderwijs; dit is cruciaal voor het handhaven van hoogwaardige onderwijsnormen en faciliteiten. Adequate financiering zorgt ervoor dat alle scholen over de nodige middelen beschikken om aan de leerbehoeften van leerlingen te voldoen.

Ondanks de vooruitgang blijven er in sommige regio’s en onder bepaalde bevolkingsgroepen onderwijsverschillen bestaan. De regering zou zich moeten richten op het verkleinen van deze verschillen door gerichte maatregelen te nemen, zoals verbeterde toegang tot middelen en gespecialiseerde ondersteuning voor kansarme gemeenschappen.

Voortdurende professionele ontwikkeling van onderwijzers is essentieel om gelijke tred te houden met onderwijsmethodologieën en -technologieën in ontwikkeling. Het stimuleren en bieden van mogelijkheden voor leraren om hun vaardigheden te verbeteren, zal de leerervaring van de leerlingen ten goede komen. Naarmate het onderwijslandschap steeds veeleisender wordt, is het van cruciaal belang om prioriteit te geven aan geestelijke gezondheidszorg voor leerlingen, ouders en onderwijzers; het creëren van een positieve en ondersteunende leeromgeving zal leerlingen helpen om zowel op academisch als emotioneel vlak tot hun recht te komen.

Bronnen:
References

Aonghus Ó hEochaidh, 2020, Challenges to inclusive education in Irish schools, https://muinteoiraonghus.wordpress.com.
Data Commons, Ranking by Government Expenditures on Education, https://datacommons.org/ranking/Amount_EconomicActivity_ExpenditureActivity_EducationExpenditure_Government_AsFractionOf_Amount_EconomicActivity_GrossDomesticProduction_Nominal/Country/europe?h=country%2FAND&unit=%25.
Catholic Arena, 2021, Catholic staff and students being bullied in Irish schools, www.catholicarena.com.
Central Statistics Office, 2020, Measuring Ireland’s Progress, https://www.cso.ie/en/releasesandpublications/ep/p-mip/measuringirelandsprogress2020/education/#:~:text=In%202021%20primary%20school%20enrolment,in%202021%20compared%20with%202011.
Income and Living Conditions (SILC), 2021, Poverty and deprivation, https://www.cso.ie/en/releasesandpublications/ep/psilc/surveyonincomeandlivingconditionssilc2020/ povertyanddeprivation.
Council of Europe, 2021, Roma children, www.coe.int.
Dimitri O’Donnell, 2022, New database to help prevent bullying in schools, RTÉ News.
EARS, 2021, Strong religious presence in the education system, https://europeanacademyofreligionandsociety.com/news/ireland-a-strong-religious-presence-in-the-education-system/.
Eurydice, 2022, Political, Social and Economic Background and Trends, https://eurydice.eacea.ec.europa.eu/national-education-systems/ireland/political-social-and-economic-background-and-trends.
Government of Ireland, 2023, Education Indicators for Ireland, Department of Education and the Department of Further and Higher Education, Research, Innovation and Science.
HOUSES OF THE OIREACHTAS, 2021, The Impact of COVID-19 on Primary and Secondary Education Joint Committee on Education, Further and Higher Education, Research, Innovation and Science, data.oireachtas.ie.
Human Capital Index, 2020, Ireland, www.worldbank.org/humancapital.
Irish Central, Three Irish primary schools to convert from Catholic to nondenominational, https://www.irishcentral.com/news/ireland-primary-schools-non-denominational.
Lenus, 2000, Educational disadvantage children and schools a preliminary report for Dublin healthy cities partnership, Marianne Abery The Research Bureau 143 Upper Leeson Street Dublin.
Mancini, J.M., 2021, Children from these communities’: unequal school provision, segregation, and the Irish educational landscape, Irish Educational Studies.
Mairéad Foody, Helena Murphy, Paul Downes & James O’Higgins Norman, 2018, Anti-bullying procedures for schools in Ireland: principals’ responses and perceptions, Pastoral Care in Education An International Journal of Personal, Social and Emotional Development.
The Irish Post, 2021, Practicing catholic children bullied for being old fashioned, https://www.irishpost.com/news/practicing-catholic-children-bullied-for-being-old-fashioned-and-out-of-the-mainstream-committee-hears-214326.
The Irish Times, 2020, Drop in school pupil numbers could threaten small schools, https://www.irishtimes.com/news/education/drop-in-school-pupil-numbers-could-threaten-small-schools-1.4406629.
The UN Refugee Agency, Country information, https://help.unhcr.org/ireland/living-in-ireland/ireland-information/.
Portale dei Giovani, Sistema scolastico in Irlanda, https://www.portaledeigiovani.it/scheda/sistema-scolastico-irlanda.
Public Policy, 2023, Inequalities in the Challenges Affecting Children and their Families during COVID-19 with School Closures and Reopenings: A Qualitative Study, https://publicpolicy.ie/education/inequalities-in-the-challenges-affecting-children-and-their-families-during-covid-19-with-school-closures-and-reopenings-a-qualitative-study/.
United Nations, 2020, Education in Ireland during COVID-19 https://unric.org/en/education-in-ireland-during-covid-19/.
Vanessa Burholt, Thomas Scharf, Kieran Walsh, 2013, Imagery and imaginary of islander identity: Older people and migration in Irish small-island communities , Journal of Rural Studies.

Education Challenges Educational Challenges Human Rights

İran Eğitim Sistemindeki Sıkıntılar

Yazar: Uzair Ahmad Saleem

Fotoğraf: Unsplash sitesinde sina drakhshani adlı kullanıcı tarafından.

İran’ın, Pers İmparatorluğu olarak bilindiği eski zamanlara dayanan zengin bir kültürü ve üstün bir eğitim geleneği geleneği var. Ancak mevcut durumda ülke, vatandaşlarına yüksek kaliteli eğitim vermesini zorlaştıran çeşitli sorunlarla başbaşa.

Yaklaşık 7 milyon çocuk eğitim göremezken, tahmini 25 milyon kişi de okuma-yazma bilmemektedir.

Yoksulluk

Eğitim İran’da 6 ila 11 yaş arası çocuklar için zorunludur. Ne var ki, eğitime ulaşamamak özellikle düşük-gelirli ailelerin çocukları için bir problem olmaya devam etmektedir.

Eğitimin önündeki en büyük engellerden biri yoksulluk. Özellikle de okul imkanlarının, kalifiye öğretmen sayısının, ve ulaşımın kısıtlı olduğu taşrada.

Son üç senedir daha az öğrenci üniversiteye gidiyor. İran devlet medyasına göre bunun sebebi yoksulluk, eğitimin paralı olması, ve üniversite öğrencilerine devlet desteğinin yetersiz olması. Toplam üniversite öğrenci sayısı 2014-2015 dönemindeki 4.811.581’den 2017-2018 döneminde 3.616.114’e geriledi.

Cinsiyet Eşitsizliği

Ek olarak, İran’ın eğitim sistemi cinsiyet eşitsizliği konusunda sıkıntılar yaşamaya devam ediyor. Her ne kadar kız çocukları son birkaç on-yıllık sürede ilk ve orta okula ciddi düzeyde daha fazla gitmeye başlasa da, kadınlar üniversite eğitiminden yeterince yararlanamıyor.

Dünya Bankası’na göre İran’da kadınların %85’i ve erkeklerin %92’si okuma yazma biliyor. Birçok aile kızlarının evlenmesine hala onların eğitiminden daha çok önem veriyor.

Bu sebeple, birinci sınıftan sonra birçok kız çocuğu okula devam etmekte ciddi engellerle karşılaşırken, okullarda kız ve erkeklerin ayrı okuması da kız çocuklarının eğitime devam etmesini zorlaştırıyor.

Maddi Sıkıntılar

İran’ın eğitim sistemine bir diğer tehdit ise öğretmen sıkıntısı, bakımsız binalar, ve eskimiş gereçlere sebep olan sermaye eksikliği. Öyle ki, her üç okuldan biri öyle güvensiz ki yıkılıp yeninden yapılması gerekiyor.

Birçok okul binası vasatın altında ve güvensiz, ve öğrenim görülebilecek bölümler yetersiz.

Tahran, Rey, ve Tecriş belediyeleri meclis başkanı Mohsen Hashemi bir açıklamasında “Tahran’daki 700 okul bırak depremi, güçlü bir fırtınada bile yıkılır” demiştir.

Hükümetin eğitime yatırımı artırma çabalarına rağmen, İran’ın eğitim harcamaları bölgedeki diğer ülkelere kıyasla düşük kalmaktadır.

Dünya Bankası’na göre İran’ın eğitim harcaması 2020 yılında Gayri Safi Yurtiçi Hasıla’sına oranla %3.6 olarak orta-yüksek gelirli ülkelerin oldukça gerisinde kalmıştır.

İran anayasası “Devlet, ülke kendi kendine yetecek duruma gelene kadar bütün vatandaşlarına ilk ve ortaokul eğitimini ücretsiz vermek ve üniversite eğitiminin de ücretsiz olmasını sağlamak mecburiyetindedir.” dese de Ruhani, son senelerde taşradaki birçok okulu kapatma ve eğitime ayrılan bütçeyi azaltma emri vermiştir.

Allameh Üniversitesi’indeki bir öğretim üyesi, İran’ın eğitime ayırdığı bütçenin Birleşmiş Milletler’in tavsiye ettiği orandan çok daha az olduğunu ifade etmiştir.

Buna ek olarak, eğitim sistemi bütçe eksikliğinden dolayı en yeni teknolojileri yakalayamıyor. Teknolojiye yeterince yatırım yapılmadığı için eski eğitim gereçleri kullanılıyor ve öğretmenler eğitiliemiyor, bu da teknolojinin eğitimde yetersiz kullanılmasına ve öğrencilerin Teknik beceriler öğrenememesine yol açıyor.

Dijital Eşitsizlik

Bunlara ek olarak, dijital eşitsizlik de öğrencilerin karşı karşıya kaldığı problemlerden birisi. 2017 yılında yapılan bir ankete göre İranlıların %28’inin internete erişimi ya yoktu, ya da kısıtlıydı. İnternete erişimi olanların %80’I şehirde, ve sadece %20’si taşrada yaşadı.

2019’daki koronavirüs döneminde virüsün yayılmasını önlemek amacıyla uzaktan eğitimin öncelendiği zamanlarda, ciddi sayıda öğrenci okulu bıraktı. Bunun sebepleri internet bağlatmaya maddi durumlarının yetmemesi ve bulundukları bölgelerde internet bağlantısının olmamasıydı.

Siyasi Müdahaleler

Buna ek olarak, İran’da eğitim sistemi devlet tarafından etki altına alınıyor, bu da eğitim sisteminin siyasileşmesine ve tek bir ideolojinin öğretilmesine sebep oluyor.

İran hükümeti okullarda ve üniversitelerde kullanılan müfredatı, ders kitaplarını ve öğretim materyallerini sıkı bir şekilde kontrol ediyor. Okul müfredatları sıklıkla devletin siyasi ve dini fikirleriyle bağlantılı olup, İslami değerlerin, ve devletin İran kültür ve tarihine ilişkin kendi versiyonunun öğretilmesine odaklanmaktadır.

İran hükümetinin eğitim sistemi üzerindeki etkisi sınıf içeriğinin dışında da devam ediyor.

Bu durum aynı zamanda öğretmenlerin ve üniversite profesörlerinin işe alınmasını ve işten çıkarılmasını ve idarecilerin atanmasını da etkiliyor. Bu, ayrımcı işe alma uygulamalarına ve hükümetin ideolojileriyle uyumlu olmayan bireylerin dışlanmasına yol açarak eğitim sisteminin farklı perspektifler ve fikirlerden mahrum kalmasına yol açabilir.

Ayrıca İran hükümeti, eğitim kurumları içindeki akademik araştırmaları, yayınları ve faaliyetleri aktif olarak izliyor ve kontrol ediyor.

Karşıt bakış açılarını ifade eden veya hükümetin anlatılarını baltalayan eleştirel düşünceye sergileyen akademisyenler, eğitimciler ve öğrenciler kısıtlama, korkutma ve hatta zulümle karşı karşıya kalıyor. Bu, eğitimciler ve öğrenciler arasında korku ve otosansür yaratarak akademik bağımsızlığı ve çeşitli fikir ve görüşlerin paylaşımını kısıtlıyor.

Sonuç olarak İran’daki eğitim politikaları, öğrencilerin eleştirel düşünme, sorgulama ve alternatif bakış açılarını değerlendirme becerilerini zedeleyebilmektedir. Farklı bakış açıların duymalarını, akademik bağımsızlıklarını sınırlayabilir ve kişisel gelişim, toplumsal ilerleme ve açık ve kapsayıcı bir entelektüel ortamın teşvik edilmesi için gerekli olan eleştirel düşünme becerilerini edinme kapasitelerine zarar verebilir.

Yeteneğin Yok Olması

Son olarak beyin göçü, İran’ın şu anda karşı karşıya olduğu bir başka eğitim sorunudur. Pek çok yetenekli ve eğitimli İranlı, daha iyi kariyer fırsatları ve daha yüksek maaş için ülkeden kaçıyor.

61 ülkeyi inceleyen IMF’ye göre, her yıl 150.000 eğitimli İranlının kendi ülkelerini terk etmesiyle İran en yüksek beyin göçüne sahip ülke. Beyin göçünden kaynaklanan yıllık ekonomik kaybın 50 milyar dolar veya daha yüksek olduğu tahmin ediliyor.

Bu beyin göçü ülkeyi en parlak beyinlerden mahrum bırakıyor ve ülkenin ekonomik büyüme ve ilerleme potansiyelini azaltıyor.

Bu zorlukların üstesinden gelmek, eğitim sisteminde önemli reformlar ve yatırım yapılmasını gerektirmektedir.

İran hükümeti, okullara ve üniversitelere ayrılan bütçeyi artırarak, nitelikli öğretmenleri işe alıp eğiterek ve müfredatı eleştirel düşünmeyi, problem çözmeyi ve yaratıcılığı vurgulayacak şekilde geliştirerek eğitime öncelik vermelidir.

Ayrıca hükümet, özellikle taşradaki kız öğrencilerin yaşadığı eğitim sorunlarına çözüm bulmalı ve eğitimde cinsiyet eşitliğini teşvik etmelidir.

Teknolojiye yatırım yapmak da İran’ın eğitim sistemini geliştirmek için gereklidir. Hükümet, okullara ve kurumlara en güncel teknolojiyi sunmalı ve öğretmenlerin bu teknolojiyi sınıfta başarılı bir şekilde kullanabilmeleri için eğitime yatırım yapmalıdır. Bu sadece öğrencilerin dijital yetenekler geliştirmesine yardımcı olmakla kalmayacak, aynı zamanda onları 21. yüzyılın iş piyasasının gerekliliklerine de hazırlayacaktır.

İran bunu yaparak bu zorlukların üstesinden gelebilir ve daha müreffeh ve başarılı bir gelecek inşa edebilir.

Kaynaklar:

https://www.britannica.com/place/Iran/Education

https://data.worldbank.org/indicator/SE.ADT.LITR.MA.ZS?locations=IR

https://data.worldbank.org/indicator/SE.XPD.TOTL.GD.ZS?locations=IR

https://iranfocus.com/life-in-iran/33917-the-iranian-education-system-in-tatters-due-to-poverty/

https://iran-hrm.com/2019/09/22/repressive-state-and-low-quality-of-education-in-iran/

https://observers.france24.com/en/20200421-iran-internet-covid19-distance-learning-poverty

http://www.us-iran.org/resources/2016/10/10/education

https://shelbycearley.files.wordpress.com/2010/06/iran-education.pdf

featured image by David Pennington via Unsplash

access to education Beyin Göçü Brain Drain cinsiyet eşitsizliği digital inequality dijital eşitsizlik dil engelleri Drop-out rates Education Challenges education reform Educational Challenges eğitim reformu gender inequality Girls Education Iran Iran education İran'da eğitim İran'da yoksulluk kız çocuklarının eğitimi language barriers okul terki oranları poverty poverty in Iran yoksulluk

Ireland’s educational system, educational challenges and the purposes of improvement

Scris de Stefania Grace Tangredi

Tradus de Iasmina Stoian

Teritoriul Irlandei este împărțit în două părți: Irlanda, denumită uneori „Republica Irlanda”, și Irlanda de Nord, care face parte din Regatul Unit. Irlanda este membră a Uniunii Europene.

În 1926, populația țării era de 2 971 922 de locuitori, ajungând la 4982 de milioane în 2023. Irlanda a devenit un stat liber în 1922, o democrație parlamentară guvernată de Constituția Irlandei din 1937. Limbile oficiale sunt engleza și irlandeza.

Din anii 1950 până în anii 1970, economia irlandeză a fost în creștere și a crescut nu numai în domeniul politic, ci și în domeniul educațional. În 2008, șomajul a crescut, iar PIB-ul a scăzut în creștere. Planul de redresare convenit la acel moment a necesitat o reducere semnificativă a cheltuielilor publice și o serie de măsuri pentru stabilizarea finanțelor și revenirea la creștere; Irlanda a ieșit cu succes din criză la sfârșitul anului 2013. Cheltuielile guvernamentale pentru educație reprezintă 3,72 % din produsul intern brut (PIB); acest procent este mai mic atât decât media regională (4,6 %), cât și decât media pentru grupul său de venituri (4,5 %).

Sistemul educațional din Irlanda

În Irlanda, frecventarea școlilor naționale este gratuită, iar statul trebuie să ofere învățământ primar gratuit. Unele școli primare private percep o taxă. Frecventarea majorității școlilor secundare este gratuită, dar unele școli private percep o taxă pentru familii, chiar și în învățământul secundar. Uneori, școlile suportă cheltuielile pentru cărți, uniforme și examene. Istoria Irlandei a fost modelată de influența instituțiilor religioase în societate, inclusiv în sistemul de învățământ; prin urmare, Biserica Catolică joacă un rol important în educație: majoritatea școlilor primare, precum școlile naționale, sunt conduse de Biserică și subvenționate de stat. Majoritatea școlilor secundare – școli private pentru învățământul secundar – sunt de asemenea conduse de instituții catolice. În Irlanda, educația este obligatorie de la vârsta de 6 la 16 ani sau până când elevii au absolvit trei ani de învățământ secundar.

Școala primară este formată din opt clase. De obicei, elevii trec la școala secundară la vârsta de 12 ani. Nivelul al doilea este împărțit într-un ciclu junior și un ciclu senior. În învățământul secundar se predau atât materii generale, cât și profesionale.

Învățământul secundar include instituțiile de învățământ secundar, profesional, cuprinzător și colegiile comunitare. Numărul tinerilor care își continuă studiile după învățământul obligatoriu este ridicat: peste 90 % dintre tinerii de 16 ani, 75 % dintre tinerii de 17 ani și aproximativ 50 % dintre tinerii de 18 ani frecventează școala cu normă întreagă.

Educația în Irlanda: perspective de creștere

Provocările cu care se confruntă Irlanda pentru sistemul educațional sunt multiple. Irlanda încearcă să acomodeze o creștere rapidă a numărului de înscrieri. Cu toate acestea, înscrierile în învățământul primar sunt în scădere după ce au atins un vârf în 2018, iar înscrierile în învățământul post-primar continuă să crească puternic, cu o creștere de 34 300 între 2017 și 2021. Înscrierile în învățământul postsecundar cu normă întreagă cresc, de asemenea, rapid, cu o creștere de aproape 16 400 între 2017 și 2021 și 13 școli postsecundare suplimentare din 2017, reflectând creșterea substanțială a înscrierilor.

Sursă: Academia Europeană de Religie și Societate.

Numărul total de profesori a crescut cu peste 7 804 din 2017, de la 64 692 la 72 496. Raportul elev-profesor în școlile primare a scăzut de la 15,3 la 13,7 din 2017 și de la 12,8 la 12,2 în școlile secundare.

Irlanda nu numai că încearcă să crească numărul de înscrieri, dar promovează și un sistem școlar mai pluralist, care să acomodeze mai bine diversitatea, în special cea religioasă, în conformitate cu profilul în schimbare al populației. O serie de școli din Irlanda, din 2019, au început să devină primul transfer de la catolic la multiconfesional. Școlile vor implementa programe care să cuprindă și să includă diferite credințe și valori.

Participarea copiilor cu nevoi educaționale speciale a crescut în sistemul de învățământ. Irlanda dorește să ofere un sistem educațional care să sprijine participarea și progresul acestora pentru a se asigura că își pot atinge potențialul maxim. Este esențial ca școlile să aibă politici în vigoare pentru a face față oricăror dificultăți ale elevilor.

Pentru a menține calitatea și performanța la toate nivelurile sistemului de învățământ și pentru a face față lumii muncii, pentru a ține pasul cu lumea în schimbare, sistemul de educație și formare va juca un rol-cheie în satisfacerea nevoilor de competențe existente și emergente prin furnizarea de oportunități de educație, formare și dezvoltare a competențelor pentru cei care intră pe piața forței de muncă, precum și prin perfecționarea și recalificarea continuă a participanților existenți pe piața forței de muncă.

Cum a făcut față Irlanda problemelor educaționale în timpul covid-19 în 2020

Potrivit unui raport al ONU, aproape 190 de țări au impus închiderea școlilor, afectând 1,5 miliarde de copii și tineri. Ca atare, elevii au trebuit să înceapă să adopte noi metode de învățare, „învățământul de acasă”, iar profesorii și educatorii au trebuit să își schimbe modul de predare. Directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, a garantat că Organizația Națiunilor Unite oferă ajutor pentru adaptarea la această situație, mai ales că colaborează cu țările pentru a asigura continuitatea învățării pentru toată lumea, în special pentru copiii și tinerii dezavantajați, care tind să fie cei mai afectați de închiderea școlilor.

În timpul pandemiei Covid-19, 94% dintre elevi au declarat că au folosit o combinație de manuale și instrumente digitale. Mulți elevi (79%) au indicat că nu au întâmpinat dificultăți și că, dacă ar fi fost, problemele ar fi fost abordate cu promptitudine. Majoritatea tinerilor și-au finalizat temele și au primit feedback-ul profesorului.

Bullying-ul în școli

Chiar dacă mulți copii și adolescenți frecventează școlile catolice, un număr tot mai mare de persoane nu practică această religie și pot participa la botezuri și comuniuni doar pentru că face parte din cultura irlandeză, mai degrabă decât pentru că au o credință reală în această practică, chiar dacă majoritatea școlilor din Irlanda sunt catolice. Aproape 80 % din populație își descrie religia ca fiind catolică, conform recensământului din 2016.

Practicanții religioși și elevii credincioși se simt vulnerabili, deoarece sunt în prezent o minoritate în școlile irlandeze.

Pentru a evita această problemă, școlile irlandeze trebuie să aibă un cod de comportament și un program și proceduri educaționale specifice care, împreună, formează planul școlii pentru a ajuta elevii din școală să se comporte bine și să învețe bine. De asemenea, echipele de sprijin școlar vor fi disponibile pentru a ajuta elevii care se confruntă cu hărțuirea, iar tot personalul va fi instruit ca parte a noului plan de acțiune.

Persoane defavorizate în Irlanda

În ciuda faptului că Irlanda are cea mai rapidă creștere economică din Europa, nivelurile de sărăcie sunt stabile. Copiii sunt mai predispuși decât populația generală să se confrunte cu o sărăcie continuă. Mai mult de 62 000 de copii trăiesc în sărăcie persistentă, iar alții sunt în pericol de sărăcie. Unul din cinci părinți nu are suficiente alimente pentru a-și hrăni copiii. Copiii care călătoresc mult, precum copiii romi, sunt deosebit de vulnerabili. Termenul „rom” este utilizat de Consiliul Europei pentru a se referi la romi, sinti, kale și grupurile înrudite din Europa, inclusiv călătorii și grupurile estice, precum Dom și Lom, și acoperă marea diversitate a grupurilor în cauză, inclusiv persoanele care se identifică ca „țigani”.

Conform datelor statistice din 2016, 2 % dintre copiii de 10 ani din Irlanda nu pot citi și înțelege un text simplu până la sfârșitul școlii primare. Persoanele din zonele rurale sunt potențial afectate negativ de dificultatea de a menține implicarea în educație sau de a avea acces la facilități.

De multe ori, dezavantajele educaționale sunt legate de factori socioeconomici, de exemplu, venituri insuficiente, locuințe precare, probleme de sănătate sau familiale. Copiii care s-au născut în familii sărace sau care locuiesc în zone defavorizate sunt cei mai expuși eșecului școlar și excluderii ulterioare de pe piața muncii. Tinerii care se confruntă cu dezavantaje sociale prezintă un risc mai mare de a fi expuși unor factori care au un impact asupra oportunității lor de a progresa cu succes în învățământul de prim și al doilea nivel.

Concluzii și recomandări

Sistemul educațional al Irlandei a demonstrat puncte forte și realizări semnificative, confruntându-se în același timp cu provocări. Țara este ferm hotărâtă să ofere cetățenilor săi o educație de calitate, fapt evident prin infrastructura sa educațională bine structurată și accesibilă. Accentul pus de Irlanda pe educația preșcolară, investițiile în tehnologie și dedicarea față de incluziune au contribuit la crearea unui mediu de învățare pozitiv pentru elevii de diferite vârste și medii.

Sistemul educațional are multe merite, dar unele domenii pot fi îmbunătățite pentru a-i spori eficiența generală:

Irlanda ar trebui să investească mai mult decât o face în educație, în special la nivelurile primar și secundar; acest lucru este esențial pentru menținerea unor standarde și facilități de predare de înaltă calitate. O finanțare adecvată va garanta că toate școlile dispun de resursele necesare pentru a sprijini nevoile de învățare ale elevilor.

În ciuda progreselor înregistrate, disparitățile educaționale persistă în unele regiuni și în anumite categorii demografice. Guvernul ar trebui să se concentreze pe reducerea acestor decalaje prin punerea în aplicare a unor intervenții specifice, cum ar fi îmbunătățirea accesului la resurse și sprijin specializat pentru comunitățile defavorizate.

Dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice este esențială pentru a ține pasul cu evoluția metodologiilor de predare și a tehnologiilor. Încurajarea și oferirea de oportunități pentru profesori de a-și îmbunătăți competențele va fi în beneficiul experienței de învățare a elevilor. Pe măsură ce peisajul educațional devine din ce în ce mai solicitant, este vital să se acorde prioritate serviciilor de sprijin în domeniul sănătății mintale pentru elevi, părinți și educatori; crearea unui mediu de învățare pozitiv și favorabil va ajuta elevii să se dezvolte din punct de vedere academic și emoțional.

Referințe:

Aonghus Ó hEochaidh, 2020, Challenges to inclusive education in Irish schools, https://muinteoiraonghus.wordpress.com.
Data Commons, Ranking by Government Expenditures on Education, https://datacommons.org/ranking/Amount_EconomicActivity_ExpenditureActivity_EducationExpenditure_Government_AsFractionOf_Amount_EconomicActivity_GrossDomesticProduction_Nominal/Country/europe?h=country%2FAND&unit=%25.
Catholic Arena, 2021, Catholic staff and students being bullied in Irish schools, www.catholicarena.com.
Central Statistics Office, 2020, Measuring Ireland’s Progress, https://www.cso.ie/en/releasesandpublications/ep/p-mip/measuringirelandsprogress2020/education/#:~:text=In%202021%20primary%20school%20enrolment,in%202021%20compared%20with%202011.
Income and Living Conditions (SILC), 2021, Poverty and deprivation, https://www.cso.ie/en/releasesandpublications/ep/psilc/surveyonincomeandlivingconditionssilc2020/ povertyanddeprivation.
Council of Europe, 2021, Roma children, www.coe.int.
Dimitri O’Donnell, 2022, New database to help prevent bullying in schools, RTÉ News.
EARS, 2021, Strong religious presence in the education system, https://europeanacademyofreligionandsociety.com/news/ireland-a-strong-religious-presence-in-the-education-system/.
Eurydice, 2022, Political, Social and Economic Background and Trends, https://eurydice.eacea.ec.europa.eu/national-education-systems/ireland/political-social-and-economic-background-and-trends.
Government of Ireland, 2023, Education Indicators for Ireland, Department of Education and the Department of Further and Higher Education, Research, Innovation and Science.
HOUSES OF THE OIREACHTAS, 2021, The Impact of COVID-19 on Primary and Secondary Education Joint Committee on Education, Further and Higher Education, Research, Innovation and Science, data.oireachtas.ie.
Human Capital Index, 2020, Ireland, www.worldbank.org/humancapital.
Irish Central, Three Irish primary schools to convert from Catholic to nondenominational, https://www.irishcentral.com/news/ireland-primary-schools-non-denominational.
Lenus, 2000, Educational disadvantage children and schools a preliminary report for Dublin healthy cities partnership, Marianne Abery The Research Bureau 143 Upper Leeson Street Dublin.
Mancini, J.M., 2021, Children from these communities’: unequal school provision, segregation, and the Irish educational landscape, Irish Educational Studies.
Mairéad Foody, Helena Murphy, Paul Downes & James O’Higgins Norman, 2018, Anti-bullying procedures for schools in Ireland: principals’ responses and perceptions, Pastoral Care in Education An International Journal of Personal, Social and Emotional Development.
The Irish Post, 2021, Practicing catholic children bullied for being old fashioned, https://www.irishpost.com/news/practicing-catholic-children-bullied-for-being-old-fashioned-and-out-of-the-mainstream-committee-hears-214326.
The Irish Times, 2020, Drop in school pupil numbers could threaten small schools, https://www.irishtimes.com/news/education/drop-in-school-pupil-numbers-could-threaten-small-schools-1.4406629.
The UN Refugee Agency, Country information, https://help.unhcr.org/ireland/living-in-ireland/ireland-information/.
Portale dei Giovani, Sistema scolastico in Irlanda, https://www.portaledeigiovani.it/scheda/sistema-scolastico-irlanda.
Public Policy, 2023, Inequalities in the Challenges Affecting Children and their Families during COVID-19 with School Closures and Reopenings: A Qualitative Study, https://publicpolicy.ie/education/inequalities-in-the-challenges-affecting-children-and-their-families-during-covid-19-with-school-closures-and-reopenings-a-qualitative-study/.
United Nations, 2020, Education in Ireland during COVID-19 https://unric.org/en/education-in-ireland-during-covid-19/.
Vanessa Burholt, Thomas Scharf, Kieran Walsh, 2013, Imagery and imaginary of islander identity: Older people and migration in Irish small-island communities , Journal of Rural Studies.

bariere lingvistice bullying Comunități defavorizate Covid-19 Disadvantaged Communities Education Challenges education reform Educational Challenges gender inequality Inegalitate de gen Ireland language barriers poverty provocări educaționale reformă educațională religion Roma sărăcie

Provocările educației în Suedia – Este situația educației mai bună în Scandinavia?

Scris de Vivien Kretz

Tradus de Iasmina Stoian

Suedia se bucură de o mare reputație în lume nu numai în categoria educației, ci și pentru economia sa și pentru implementarea și executarea cu succes a obligațiilor unui stat social. Suedia este cunoscută pentru faptul că este reglementată foarte clar și cu succes. Este aplaudată pentru că este una dintre țările cu cele mai bune mecanisme de reglementare pentru criza refugiaților și imigrație și pentru că este unul dintre pionierii în gestionarea crizei climatice. Dar este Suedia cu adevărat atât de imperceptibilă în ceea ce privește educația, așa cum se presupune? Cu ce provocări educaționale se confruntă Suedia?

Informații generale

Elevii suedezi frecventează școala în mod obligatoriu timp de 10 ani. Școala este finanțată de guvern, de exemplu, prin impozite. Prin urmare, fiecare copil are posibilitatea de a merge la școală. Accesul la educație este ridicat.[1] Elevii frecventează următoarele etape școlare: „förskoleklass („anul preșcolar” sau anul 0), lågstadiet (anii 1-3), mellanstadiet (anii 4-6) și högstadiet (anii 7-9).” [2] Aceștia sunt anii obligatorii. Un învățământ liceal, gymnasium, care este frecventat între anii 10-12 este posibil, dar nu obligatoriu. Sistemul de învățământ superior este împărțit în universități și högskola. Högskola poate fi comparată cu colegiul universitar.

Având în vedere premiile școlilor internaționale, școala internațională Sigtunaskolan Humanistiska Läroverket a câștigat un premiu de mediu în 2021. Acest lucru a fost anunțat de ISC Research.[3] Atât investiția suedeză în educație în termeni financiari, cât și rezultatul studiilor în ceea ce privește performanța la citire sunt peste media OCDE, un punct de referință creat de PISA. Aceasta înseamnă că guvernul suedez acordă suficientă atenție educației și că aportul financiar și rezultatul educațional se aliniază.[4] Conform HMRI Rights Tracker, „în ceea ce privește dreptul la educație, Suedia face 86,0% din ceea ce ar trebui să fie posibil la nivelul său de venit (măsurat în raport cu criteriul de referință ajustat în funcție de venit).” [5] Prin aceasta, Suedia se află în primele 10 țări cu cel mai mare scor în categoria „dreptul la educație”. Țara fruntașă este Singapore, cu 96,5 procente. Finlanda, țara vecină a Suediei, se situează pe locul 7.

Calitatea învățământului universitar

În total, Suedia a înființat 50 de instituții de învățământ superior pe teritoriul său.[6] Conform QS World University Ranking 2022, șase universități suedeze se numără printre primele 200 de universități din lume, cea mai bine clasată fiind Universitatea Lund, care ocupă locul 89, cu un scor general de 60,1. Universitatea Lund este urmată de KTH Royal Institute of Technology și Chalmers University of Technology. Alte două universități sunt clasate de QS Ranking în primele 200 de universități din lume, restul de 45 de universități nefiind menționate. Cea mai prost clasată universitate în QS World University Ranking 2002 este Universitatea Umeå, cu un scor de 30,5.[7]

Studenții migranți și problemele cu care se confruntă aceștia

Suedia este o țară cu un număr mare de imigranți. Începând cu 2009, 14,4% dintre cetățenii suedezi s-au născut în alte țări și, prin urmare, au imigrat în Suedia[8]. Raportul PISA recomandă Suediei să se concentreze mai mult asupra nevoilor celor care provin din imigrație, care reprezintă mai mult de 5% dintre elevii săi. Deoarece elevilor imigranți le este mult mai greu să obțină rezultate ridicate la învățătură, ar trebui să existe un sprijin suplimentar pentru această categorie demografică de elevi[9] Decalajul în ceea ce privește rezultatele la învățătură între cei născuți în Suedia și cei ale căror familii au imigrat în Suedia este semnificativ: cu 27 % mai puțini elevi proveniți din familii de imigranți sunt capabili să obțină rezultate ridicate la testele PISA. În plus, anxietatea este, de asemenea, mult mai mare în rândul elevilor care nu s-au născut în Suedia.[10] Mai mult, aproape unul din doi elevi imigranți din Suedia se consideră dezavantajat.[11]Diferențele dintre cei născuți în Suedia și cei care au imigrat rămân mari în ceea ce privește performanța și dedicarea pentru studiu. Chiar dacă Suedia a făcut pași importanți în direcția creării de oportunități egale pentru cei care caută refugiu și mai multe oportunități în țara suedeză și a unor politici de imigrare relativ deschise, mai sunt încă multe de făcut. Privite la scară globală, șansele ca cei cu rezultate slabe la învățătură din cauza mediului socio-economic să urmeze aceeași școală ca și cei cu rezultate bune la învățătură sunt relativ mari. Se afirmă că „elevii dezavantajați au cel puțin o șansă din cinci de a avea colegi cu performanțe înalte”. [12] Atunci când au fost întrebați dacă cred că inteligența lor nu poate fi afectată, care este o întrebare adresată de PISA pentru a afla dacă elevii au voința de a-și îmbunătăți capacitățile de învățare și cunoștințele, mai mult de 60 % dintre elevi nu au fost de acord cu această afirmație în 2018. Acest lucru înseamnă că ei credeau că propriile lor acțiuni le pot afecta inteligența. Cu toate acestea, a existat o diferență negativă între studenții imigranți și non-imigranți[13].

Cu toate acestea, există eforturi serioase de a include elevii din alte țări în sistemul educațional suedez. Aceștia primesc dreptul de a studia în aceleași școli ca și elevii suedezi și se pune mai mult accent pe integrare. Elevii originari din alte țări au, de asemenea, dreptul la meditații în limba lor maternă, dacă în apropierea lor se află un număr suficient de elevi cu aceeași limbă maternă[14]. Acest lucru indică faptul că guvernul suedez ia, de asemenea, măsuri pentru a-i acomoda pe cei care nu sunt nativi în cultura și limba suedeză.

Performanța academică

În raportul PISA 2018 [15], performanța educațională generală a Suediei se situează pe locul 11. Este acincea cea mai bună țară din Europa în funcție de performanța studiilor. Testul PISA examinează abilitățile academice ale elevilor în trei discipline: citire, matematică și științe. Performanța elevilor este măsurată în puncte și împărțită în 6 niveluri, nivelul 1 fiind nivelul 1a și 1b. În toate cele trei categorii, Suedia s-a situat la nivelul 5, alături de multe alte state europene, cum ar fi Germania, Irlanda și Elveția.[16] Performanța Suediei la învățătură a crescut între testele din 2015 și 2018.[17] Chiar dacă tendința a fost negativă, acum curba se aplatizează, ceea ce înseamnă că evoluțiile negative ale performanței la citire se apropie încet de sfârșit. Aceasta arată, de asemenea, că investițiile în educație, care sunt peste media OCDE, conduc, de asemenea, la rezultate la citire mai mari decât media. Elevii din Suedia au obținut 505 puncte la testul de citire, media OCDE fiind de 487 puncte, iar maximul de 555 puncte[18].

Noile tendințe – Pregătirea este predată în școli

Ca urmare a noilor evoluții, pregătirea este acum predată în liceele suedeze. De teama unui atac militar rusesc, nu numai cursurile private, ci și școlile publice învață cum să se pregătească pentru o astfel de urgență. Există în continuare posibilitatea ca Rusia să își instaleze armata pe insula suedeză Gotland pentru a fi într-o poziție mai bună de a ataca și, eventual, anexa Țările Baltice. Managerii de risc țin cursuri în școlile suedeze pentru a informa elevii cu privire la pericolele posibile și la modul în care trebuie să se pregătească pentru acestea. În cadrul acestor cursuri, elevii sunt învățați cum să se pregătească nu numai pentru invazia rusă, ci și pentru alte catastrofe care ar putea fi rezultatul schimbărilor climatice sau al altor influențe globale. [19] Suedia și-a concentrat deja energia pe predarea pregătirii încă din 2017, care a fost intensificată de pandemia Covid 19.[20]

Concluzie

În concluzie, Suedia se bucură de o bună reputație pentru educația sa dintr-un motiv anume. Aportul financiar este ridicat, iar performanța studiilor a crescut, de asemenea. Suedia a reușit să își rezolve problemele legate de scăderea performanței și încet-încet pune capăt acestei tendințe. Cu toate acestea, Suedia se confruntă cu multiple probleme legate de deficitul de imigranți. Ar trebui să se pună un accent mai mare pe alinierea nevoilor studenților imigranți și a celor născuți în țară.

Bibliografie

Bergmark, & Hansson, K. 2021. “How Teachers and Principals Enact the Policy of Building Education in Sweden on a Scientific Foundation and Proven Experience: Challenges and Opportunities.” Scandinavian Journal of Educational Research, 65(3), 448–467. https://doi.org/10.1080/00313831.2020.1713883.
Borgonovi, Francesca. 2019. “Reducing the Immigrant Gap in Education: What Sweden Can Learn from Other Countries.” OECD Education and Skills Today, February 1, 2019. https://oecdedutoday.com/reducing-the-immigrant-gap-in-education-what-sweden-can-learn-from-other-countries/.
Forsberg, E., Hallsén, S., Karlsson, M., Bowden, H. M., Mikhaylova, T., & Svahn, J. (2021). “Läxhjälp as Shadow Education in Sweden: The Logic of Equality in “A School for All.’” ECNU Review of Education, 4(3), 494–519. https://doi.org/10.1177/2096531120966334.
DW Documentary, dir. 2022. Preppers: Sweden Bracing for the Worst | DW Documentary. https://www.youtube.com/watch?v=_LRsZ6TUCCA.
Eurydice. 2022. “Sweden.” European Commission. 2022. https://eurydice.eacea.ec.europa.eu/national-education-systems/sweden/sweden.
Golding, Yo. 2021. “ISC Research Announces Winners of International School Awards.” Independent Education Today, January 18, 2021. https://ie-today.co.uk/news/isc-research-announces-winners-of-international-school-awards/.
Olsson, Emelie, 2021. Understanding swedish prepping : a mixed-method study on resilience, trust, and incentives to prepare for crises. Second cycle, A2E. Uppsala: SLU, Dept. of Urban and Rural Development.
Persson, Magnus. 2022. “Crossing a Social Demarcation Line: Students Experience Friction in the Transformed Swedish Higher Education System.” International Studies in Sociology of Education 0 (0): 1–20. https://doi.org/10.1080/09620214.2022.2125039.
“Publications – PISA.” n.d. Accessed September 30, 2022. https://www.oecd.org/pisa/publications/pisa-2018-results.htm.
“QS World University Rankings 2022.” n.d. Top Universities. Accessed November 16, 2022. https://www.topuniversities.com/university-rankings/world-university-rankings/2022.
Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 23. OECD Publishing. OECD Publishing.
Study in Sweden. n.d. “Universities in Sweden.” Study in Sweden. Accessed November 16, 2022. https://studyinsweden.se/universities/.
“Sweden – OECD Data.” n.d. The OECD. Accessed November 27, 2022. http://data.oecd.org/sweden.htm.
“Sweden – the World’s Best Education System?” 2018. Simply Learning Tuition (blog). September 28, 2018. https://www.simplylearningtuition.co.uk/advice-for-parents/everything-you-need-to-know-about-the-swedish-education-system/.
Swedish Refugee Law Centre. 2022. “Access to Education.” Asylum Information Database | European Council on Refugees and Exiles (blog). 2022. https://asylumineurope.org/reports/country/sweden/reception-conditions/employment-and-education/access-education/.
Image Source: Photo by Mark König on Unsplash

Referințe:

[1] “The Swedish School System.” 2021. Sweden.Se. November 30, 2021.https://sweden.se/life/society/the-swedish-school-system.

[2] “The Swedish School System.” 2021. Sweden.Se. November 30, 2021.https://sweden.se/life/society/the-swedish-school-system.

[3] Golding, Yo. 2021. “ISC Research Announces Winners of International School Awards.” Independent Education Today, January 18, 2021. https://ie-today.co.uk/news/isc-research-announces-winners-of-international-school-awards/.

[4] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 23. OECD Publishing. OECD Publishing.

[5] “Sweden – HRMI Rights Tracker.” 2019. Accessed November 14, 2022. https://rightstracker.org.

[6] Study in Sweden. n.d. “Universities in Sweden.” Study in Sweden. Accessed November 16, 2022. https://studyinsweden.se/universities/.

[7] “QS World University Rankings 2022.” n.d. Top Universities. Accessed November 16, 2022. https://www.topuniversities.com/university-rankings/world-university-rankings/2022.

[8] “Sweden – OECD.” n.d. Accessed November 27, 2022. https://www.oecd.org/migration/integration-indicators-2012/keyindicatorsbycountry/name,218347,en.htm.

[9] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 18. OECD Publishing. OECD Publishing.

[10] Borgonovi, Francesca. 2019. “Reducing the Immigrant Gap in Education: What Sweden Can Learn from Other Countries.” OECD Education and Skills Today, February 1, 2019. https://oecdedutoday.com/reducing-the-immigrant-gap-in-education-what-sweden-can-learn-from-other-countries/.

[11] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 27. OECD Publishing. OECD Publishing.

[12] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 20. OECD Publishing. OECD Publishing.

[13] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 36. OECD Publishing. OECD Publishing.

[14] Swedish Refugee Law Centre. 2022. “Access to Education.” Asylum Information Database | European Council on Refugees and Exiles (blog). 2022.

[15] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations. OECD Publishing. OECD Publishing.

[16] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 5-8. OECD Publishing. OECD Publishing.

[17] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations. 10. OECD Publishing. OECD Publishing.

[18] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 23. OECD Publishing. OECD Publishing.

[19] DW Documentary, dir. 2022. Preppers: Sweden Bracing for the Worst | DW Documentary. https://www.youtube.com/watch?v=_LRsZ6TUCCA.

[20] Olsson, Emelie, 2021. Understanding swedish prepping : a mixed-method study on resilience, trust, and incentives to prepare for crises. Second cycle, A2E. Uppsala: SLU, Dept. of Urban and Rural Development.

Educație pentru Pregătirea pentru Situații de Urgență Education Challenges Educational Challenges Educational Investment and Outcomes Emergency Preparedness Education goverment Higher Education Institutions Imigrație și Disparități Educaționale Immigration and Educational Gaps Instituții de Învățământ Superior Investiții și Rezultate Educaționale Performanță și Clasamente PISA PISA Performance and Rankings Sistemul Educațional Suedez Student Sweden Swedish Education System

Provocările educaționale în Kosovo

Scris de Veronica Grazzi

Tradus de Iasmina Stoian

Situat în centrul Balcanilor, Kosovo este cunoscut mai ales pentru evenimentele sale istorice și politice turbulente. Cu cei 1,8 milioane de locuitori ai săi, Kosovo a trecut prin numeroase conflicte și declarații de independență, inclusiv schimbări de guvern și schimbări de politică. După separarea de Serbia în 2008, țara se confruntă cu numeroase provocări în domeniul educației, unde o mulțime de obstacole împiedică crearea unui sistem coerent și incluziv.

Din cauza conflictului, intervenția internațională și fondurile post-conflict au fost canalizate prin țară prin intermediul misiunii internaționale interimare a ONU pentru Kosovo (UNMIK). Educația a fost percepută ca una dintre modalitățile de limitare a conflictului dintre concepțiile sârbești și albaneze din Kosovo cu privire la națiunea kosovară, astfel încât comunitatea internațională a optat pentru un sistem educațional divizat.

În prezent, Kosovo se confruntă cu reforme substanțiale în sistemul său de învățământ superior. Această transformare include înființarea și dezvoltarea instituțiilor de învățământ superior, inclusiv nouă universități publice și douăzeci și două de universități private. Deși au fost aduse îmbunătățiri semnificative, există în continuare probleme persistente care împiedică dezvoltarea unui sistem educațional solid și incluziv.

Diviziuni etnice și integrare

“O componentă care, în mod normal, nu lipsește din nicio narațiune a istoriei unei națiuni este cea a originii sau a fondării unei națiuni.”

Construcția discursivă a identității naționale, 2009

Această citare se aplică foarte bine Kosovo; baza discursului naționalist actual din Serbia și Kosovo se află în diferitele interpretări istorice ale zonei disputate a Kosovo.

Societatea din Kosovo este divizată pe criterii etnice, iar acest lucru este evident și în sistemul educațional din Kosovo. Până în 1980, sistemul educațional din Kosovo a fost o componentă a vechiului sistem iugoslav. Războiul din Kosovo din 1999 a lăsat un antagonism puternic între comunitățile albaneză și sârbă, împiedicând crearea unui mediu educațional integrat și armonios.

Mai exact, pentru a evita noi conflicte, în timp ce elevii sârbi din Kosovo învață în școli supravegheate de guvernul sârb, elevii albanezi din Kosovo și alte minorități nesârbe frecventează instituțiile de stat ale Republicii Kosovo. Cele două grupuri nu numai că urmează două programe de învățământ distincte, dar, de asemenea, nu interacționează sau nu comunică între ele. Acest lucru reprezintă un obstacol în calea colaborării între generațiile tinere și, în general, în calea reconstruirii unui proces solid de coexistență pașnică.

Dovezile sugerează că programele naționale existente în sistemele de învățământ din Serbia și Kosovo sunt motivate de ideologii sociopolitice și naționaliste care legitimează narațiunea de victimizare contestată. Ambele sisteme nu abordează în mod obiectiv evenimentele istorice, prezintă doar o parte a poveștii și lucrează activ pentru a promova o imagine pozitivă a grupului etnic corespunzător.

În special în universități, diviziunea urmează liniile politice și devine mai puternică, cu viziuni opuse asupra politicilor viitoare.

Educație incluzivă

În Planul Strategic pentru Educație 2021-2025 din Kosovo, lansat de Ministerul Educației, asigurarea accesului la educație egală și de calitate nu este doar o prioritate, ci și o provocare.

Kosovo e numără printre țările din Balcani în care fetele și băieții cu vârste cuprinse între 0 și 6 ani au mai puține oportunități de a frecventa învățământul preșcolar. Conform cercetării publicate de KOMF – o coaliție de 29 de ONG-uri dedicate protecției copilului – doar 4,8 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani frecventează creșe sau grădinițe. Procentul crește la 90 la sută în grupa de vârstă 5-6 ani.

Potrivit UNMIK, în 2019, 38.000 de copii cu dizabilități nu frecventau școlile. Normele sociale sunt primul pas în acest proces, deoarece au tendința de a stigmatiza persoanele cu dizabilități. De aici, urmează barierele structurale, cum ar fi transportul inadecvat, sălile de clasă inaccesibile și lipsa de sprijin specializat. UNMIK a raportat date interesante cu privire la care sunt cauzele în funcție de populația tânără; mentalitatea societății (39%), lipsa beneficiilor în numerar (22%), lipsa serviciilor (14%) și lipsa legislației și a politicilor incluzive (14%).

La toate nivelurile de învățământ, educația incluzivă din Kosovo se confruntă cu numeroase obstacole. În zonele rurale, prezența la grădiniță este scăzută din cauza distanței de deplasare percepute și a indiferenței. Într-o analiză promovată de portalul Kosovo 2.0, s-a arătat că majoritatea grădinițelor sunt situate în orașe și puține sunt situate în zonele rurale. Acest lucru este parțial legat și de lipsa de acțiuni coerente și coordonate între autoritățile centrale și locale. Nu există servicii de transport public care să ducă fetele și băieții la grădinițele cele mai apropiate de reședința lor.

Creșterea gradului de conștientizare a părinților, creșterea numărului de clase preșcolare oferite și îmbunătățirea serviciilor de transport sunt câteva modalități care pot fi utilizate pentru a spori participarea. Chiar dacă educația de bază (clasele 1-9) este obligatorie, până la 25% dintre elevi abandonează școala, în special în satele care au școli satelit. Distanța de deplasare, preocupările de securitate ale femeilor și limitările bugetare sunt obstacole. Ratele de înscriere în învățământul secundar sunt mai scăzute în zonele rurale decât în cele metropolitane, indicând o preferință pentru gimnazii în detrimentul instituțiilor profesionale. Reforma învățământului profesional este esențială, iar finanțele gospodăriilor și distanța de deplasare au un rol în alegerea școlii secundare.

Cu câteva excepții notabile, cum ar fi prospera școală agricolă din Lipjan, economia rurală, care a fost influențată de colapsul și conflictele industriale anterioare, afectează interesul pentru școlile profesionale agricole. Susținerea interesului pentru programele de formare practică și adaptarea ofertelor educaționale la cerințele economice rurale în schimbare reprezintă dificultăți continue.

Rata ridicată a abandonului școlar și șomajul

Rata ridicată a abandonului școlar este o problemă în Kosovo, în special în ceea ce privește învățământul secundar. Șomajul în rândul tinerilor este rezultatul atât al dificultăților economice, cât și al nepotrivirii dintre competențele predate în școli și cele cerute de piața muncii. Această problemă este agravată de opțiunile reduse de formare profesională, care îi lasă pe mulți tineri fără competențele necesare pentru a găsi un loc de muncă și alimentează ciclul stagnării economice. Problemele economice ale Kosovo, cum ar fi rata ridicată a șomajului și o economie șubredă, au un impact asupra sistemului educațional. Disponibilitatea materialelor educaționale, remunerarea profesorilor și calitatea educației pot fi toate afectate de lipsa fondurilor și a resurselor.
Adulții din zonele rurale declară că au un acces mai redus la educație, în timp ce educația non-formală este concentrată în principal în zonele urbane și are loc ocazional. Pentru a elimina decalajul educațional care există pentru adulții și tinerii care nu sunt școlarizați, sunt necesare programe de învățare pe tot parcursul vieții, sprijin guvernamental și implicarea sectorului privat în consolidarea capacităților și promovarea ocupării pe cont propriu în zonele rurale. Finanțarea continuă din partea ONG-urilor este esențială pentru menținerea inițiativelor de consolidare a capacităților în aceste comunități.

Cheltuielile publice în domeniul educației

Conform unui studiu recent Kosovo 2.0, bugetul de stat alocat educației preșcolare nu s-a schimbat prea mult în ultimii ani. Acesta a crescut de la 14 milioane EUR în 2017 la 17 milioane EUR în 2019 și apoi, în 2020, a scăzut la 16 milioane EUR. În raportul său anual privind Kosovo în 2020, Comisia Europeană a subliniat faptul că deficiențele sistemului educațional din Kosovo – evidențiate, de asemenea, de testele PISA – trebuie atribuite și incluziunii scăzute a copiilor în învățământul preșcolar.

Sistemul educațional nu răspunde suficient cerințelor de pe piața muncii. În comparație cu națiunile cu venituri medii cu o demografie de vârstă similară, Kosovo investește 4,7 % din PIB-ul său în educație; cu toate acestea, suma cheltuită pentru învățământul primar și secundar per elev este comparativ scăzută. Acest lucru se datorează în principal raportului elev-profesor ridicat, care este de două ori mai mare decât media UE, și costului ridicat al salariilor profesorilor.

Ratele de înscriere în învățământul primar sunt ridicate, de 96%, iar ratele de înscriere în învățământul secundar sunt ridicate, de 88,1%. Cu toate acestea, scorurile scăzute la PISA și ratele relativ ridicate ale șomajului pentru absolvenții de învățământ postsecundar (19,2 % în T2 2018) în comparație cu UE indică deficiențe în ceea ce privește relevanța și calibrul educației. În stadiile incipiente ale reformei sistemului de învățământ profesional, se examinează starea școlilor de formare profesională (VET). În prezent, cheltuielile pentru cercetare reprezintă doar 0,1 % din PIB. În urma inaugurării unui nou minister al inovării în 2018, două centre regionale de inovare au primit un grant de 1,1 milioane EUR pentru laboratoare și echipamente specializate.

Posibile acțiuni guvernamentale

Unele îmbunătățiri pot fi observate în domeniul educației. Rata de înscriere la toate nivelurile este în creștere, dar este încă semnificativ sub medie, iar mulți tineri romi și ashkali nu ajung la niveluri superioare de educație. În acest an universitar, Ministerul Educației, Științei și Tehnologiei a crescut numărul de burse pentru studenții romi, ashkali (și egipteni) de la 500 la 600 și a alocat, de asemenea, fonduri pentru centrele de învățare care anterior erau finanțate în principal de donatori.

Promovarea educației incluzive: Guvernul ar trebui să încurajeze clasele integrate care reunesc elevi de diferite origini etnice, ca o modalitate proactivă de promovare a incluziunii. Tânăra generație poate deveni mai unită ca societate și poate contribui la eliminarea diviziunilor prin schimburi culturale și oportunități comune de învățare. Kosovo ar trebui să acorde prioritate implementării unui sistem educațional incluziv pentru a proteja tinerii susceptibili de radicalizare. Acesta a avansat într-o oarecare măsură, după cum reiese din elaborarea unui manual pentru instructori și din formarea temeinică a educatorilor (a se vedea secțiunea privind educația). Este unul dintre participanții activi la proiectul pentru combaterea terorismului în Balcanii de Vest (WBCTi).

Referințe:

Naser Zabeli, Fjolla Kaçaniku and Donika Koliqi. Towards the inclusion of students with special needs in higher education: Challenges and prospects in Kosovo. International & Comparative Education.
Wodak, R. & de Cillia, R. & Reisigl, M. & Liebhart, K. & Hirsch, A & Mitten, R. & Unger, J. (2009). The discursive construction of National identity.
Strapacova, M. (2015). The reconciliation process in Kosovo: under the shadow of ethnic primordialist manipulation. Journal of Balkan and Near Eastern Studies, 18(1), 56–76.
Balkans, Caucasus and trans-Europe Observatory, 2021. Kosovo, the challenge of primary education https://www.balcanicaucaso.org/Media/Gallerie/Kosovo-la-sfida-della-prima-infanzia
Vesa Deva (2019). When Do we Cross the Bridge? The Role of Segregated Education in Post-Conflict Interethnic Relations in Kosovo. Globed.
Xhina Cekani (2023). Broken Chalk Main Challenges of Primary and Secondary Education in The Western Balkan countries. https://brokenchalk.org/main-challenges-of-primary-and-secondary-education-in-the-western-balkan-countries/ Accessed on 7th January 2024
Ministry of Education, Science, and Technology. 2011. Kosovo Education Strategic Plan 2011–2016.
UNMIK (2019). 38,000 children with disabilities not attending school, SRSG Tanin hears during visit to UNICEF https://neighbourhood-enlargement.ec.europa.eu/system/files/2019-05/20190529-kosovo-report.pdf
https://unmik.unmissions.org/38000-children-disabilities-not-attending-school-srsg-tanin-hears-during-visit-unicef
Lumezi Arian (2019). Kosovo Ghost Schools (2019). https://kosovotwopointzero.com/en/kosovos-ghost-schools/ Accessed on 7th January 2024.
UNICEF (2021). Children in Kosovo. Kosovo Programme https://www.unicef.org/kosovoprogramme/children-kosovo Accessed on 7th January 2024.
UNICEF (2021) COVID-19 Response. Kosovo Programme https://www.unicef.org/kosovoprogramme/what-we-do/inclusive-education Accessed on 7th January 2024.
European Commission, 2019. Report Accompanying the document Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions 2019 Communication on EU Enlargement Policy https://neighbourhood-enlargement.ec.europa.eu/system/files/2019-05/20190529-kosovo-report.pdf
Cover Image by: Ben Wicks, 2018 via Unsplash

Abandon școlar ridicat Diviziuni etnice Educație incluzivă Educație Kosovo Education Challenges Educational challenges in Kosovo Educational reforms Ethnic divisions Formare profesională High Dropout Rates inaccessibility of education inclusive education Infrastructure investment Investiții în infrastructură Kosovo education low quality of education Reforme educaționale Șomajul tinerilor Vocational training Youth unemployment

Provocările educaționale în Danemarca

Scris de Camille Boblet-Ledoyen

Tradus de Iasmina Stoia

“Da, Danemarca poate avea laurii celei mai fericite țări din lume, dar asta nu înseamnă că, la fel ca în orice economie capitalistă, toată lumea este fericită.” [1]

Michael Roberts, 2022.

Educația este un pilon vital al dezvoltării unei națiuni, iar Danemarca este renumită pentru angajamentul său ferm de a oferi educație de înaltă calitate. Cu toate acestea, ca orice altă țară, Danemarca se confruntă cu propriile provocări în cadrul sistemului său educațional. Acest articol va explora provocările academice semnificative cu care s-a confruntat Danemarca, examinând cauzele acestora și soluțiile potențiale. Provocările cu care se confruntă sistemul educațional danez subminează ideea unei societăți deschise și incluzive, promovată în anii 1980 și 1990: integrarea complexă a minorităților etnice care trăiesc în ghetouri urbane (Human Right Watch, 2021)[2]; deconstrucția treptată a statului bunăstării, la care guvernul de stânga al lui Helle Thorning-Schmitt a avut o contribuție majoră între 2011 și 2014; un malaise școlar în creștere, cu o populație școlară care fie abandonează școala, fie este deprimată. Astăzi, Danemarca rămâne divizată între două tendințe principale: izolaționismul istoric, care a făcut ca Danemarca să se retragă din concertul european în ultimele secole, sceptică față de integrarea europeană (alături de Franța, Danemarca a fost una dintre țările care au respins Tratatul de la Lisabona din 2005 în cadrul unui referendum); integrarea progresivă, cu o aderare la NATO și la Piața Comună și promovarea liberalismului economic. Problema primirii migranților cristalizează această diviziune în societatea daneză: dorința guvernului actual de a transfera solicitanții de azil într-o „țară terță” este un semn că izolaționismul istoric câștigă teren.

Copiii participă la lecții de sprijin. Fotografie de Magnus Fröderberg

Sistemul educațional

Sistemul educațional din Danemarca a fost martorul unor dezbateri continue cu privire la metodele de evaluare și standardizare. Criticii susțin că accentul pus pe testele standardizate și pe cadrele curriculare rigide poate limita autonomia și creativitatea profesorilor, ducând la o concentrare îngustă asupra pregătirii pentru examene. Se recunoaște din ce în ce mai mult necesitatea unei abordări mai holistice a evaluării, care să cuprindă diversele competențe și abilități ale elevilor. Reformele recente au urmărit să reducă dependența de testele cu grad ridicat de evaluare și să promoveze practici de evaluare mai formative și individualizate.

Clasele din Danemarca nu au, în general, mai mult de douăzeci de elevi, iar școlile sunt finanțate prin taxe locale, ceea ce poate duce la disparități teritoriale mai mari sau mai mici. Reforma din 2013 a crescut programul școlar de la 21 la 30 de ore pe săptămână, iar profesorii au fost încurajați să petreacă mai mult timp la școală. Reforma din aprilie 2013 a avut loc pe fondul grevelor, dar a intrat în vigoare la începutul anului școlar septembrie 2014. Dificultățile întâmpinate de școlile publice (ore de lucru mai lungi pentru profesori fără compensare salarială, o programă care depinde de regiune) au favorizat școlile private: în prezent, 15% dintre elevii danezi frecventează cursuri private[3].

Tranzițiile ușoare între diferitele niveluri de învățământ pot avea un impact semnificativ asupra succesului elevilor. Danemarca se confruntă cu provocări în asigurarea unei tranziții fără probleme de la învățământul primar la învățământul secundar și de la învățământul secundar la învățământul superior sau la formarea profesională. Inconsecvențele în alinierea programelor școlare, lipsa de orientare și consiliere și cooperarea limitată între instituțiile de învățământ au fost identificate ca fiind obstacole. Eforturile de îmbunătățire a coordonării, de stabilire a unor trasee clare și de furnizare a unui sprijin cuprinzător în timpul fazelor de tranziție sunt esențiale pentru abordarea acestei provocări.

De asemenea, deși Danemarca a înregistrat progrese semnificative în digitalizarea sistemului său educațional, există încă provocări care trebuie depășite. Accesul la resursele digitale, dezvoltarea profesională a profesorilor și decalajul digital dintre elevi necesită atenție. Asigurarea unui acces echitabil la tehnologie, formarea cadrelor didactice și integrarea eficientă a instrumentelor digitale în programa școlară sunt măsuri esențiale pentru valorificarea potențialului tehnologiei în vederea îmbunătățirii rezultatelor învățării.

Deși Danemarca oferă școlarizare gratuită pentru studenții danezi și din UE/SEE, există totuși considerente financiare și costuri asociate cu învățământul superior. În timp ce taxele de școlarizare sunt în general acoperite pentru studenții danezi și din UE/SEE, costul vieții poate fi o povară financiară semnificativă. Cheltuielile cum ar fi cazarea, mâncarea, transportul și materialele de studiu se pot acumula, în special pentru studenții care trebuie să se mute sau să locuiască în zone cu costuri ridicate, cum ar fi Copenhaga. Aceste cheltuieli de trai pot crea dificultăți pentru studenții cu venituri mici. Studenții din afara UE/SEE trebuie să plătească taxe de școlarizare pentru a studia în Danemarca. Aceste taxe pot varia în funcție de instituție, program și nivel de studiu. Taxele de școlarizare pentru studenții din afara UE/SEE pot fi substanțiale, ceea ce face dificil pentru unele persoane să își permită învățământul superior în Danemarca. Cu toate acestea, este esențial să rețineți că Danemarca oferă o serie de burse și subvenții pentru a sprijini studenții internaționali, atenuând unele dintre barierele financiare. Găsirea unei locuințe accesibile și potrivite poate fi o provocare pentru studenți, în special în orașele cu prețuri ridicate ale chiriilor. Costurile de cazare pot consuma o parte semnificativă din bugetul unui student, lăsând fonduri limitate pentru alte cheltuieli esențiale. Pentru a aborda această problemă, Danemarca oferă opțiuni de cazare pentru studenți la prețuri accesibile prin intermediul asociațiilor de locuințe, al căminelor studențești și al subvențiilor pentru chirii. Costurile de cazare pot consuma o parte semnificativă din bugetul unui student, lăsând fonduri limitate pentru alte cheltuieli esențiale. Pentru a aborda această problemă, Danemarca oferă opțiuni de cazare pentru studenți la prețuri accesibile prin intermediul asociațiilor de locuințe, al căminelor studențești și al subvențiilor pentru chirii. Cu toate acestea, cererea de locuințe pentru studenți depășește adesea oferta disponibilă, ceea ce creează provocări suplimentare pentru studenți.

O sală de lectură din Biblioteca de Stat și Universitară (Statsbiblioteket- acum Biblioteca Regală Daneză) din Aarhus, Danemarca. Fotografie de ©VillyFink Isaksen, Wikimedia Commons, Licență cc-by-sa-4.0

Sănătatea mintală

Sănătatea mintală a elevilor danezi este o preocupare majoră. Potrivit unui raport al Fundației Human Practice și al unui al doilea al OCDE (Learning Compass 2030),

„Tratamentul copiilor cu stres a crescut cu 900% în perioada 1995-2015. Studiile arată, de asemenea, o corelație clară între copiii care sunt nefericiți / nemulțumiți și absenteismul / modelele de învățare. Acest lucru contribuie la faptul că, în 2018, 32% dintre elevii danezi la nivel național nu au fost considerați pregătiți pentru învățământul superior în clasa a opta și că, în 2019, 10% dintre elevii din clasa a noua nu au finalizat examenele obligatorii din școala primară.”[4]

Creșterea semnificativă a tratamentului copiilor cu stres sugerează o prevalență tot mai mare a problemelor legate de stres în rândul elevilor danezi. Factori precum presiunea academică, așteptările sociale și provocările personale contribuie la creșterea nivelului de stres. Acești factori de stres pot afecta bunăstarea, implicarea și performanța academică a elevilor. Statistica care indică faptul că 32% dintre elevii danezi nu au fost considerați pregătiți pentru învățământul superior în clasa a opta evidențiază o provocare semnificativă în pregătirea elevilor pentru viitoarele activități educaționale. Această pregătire este esențială pentru tranziții ușoare și traiectorii academice de succes dincolo de școala primară. Factori precum pregătirea academică, dezvoltarea competențelor și bunăstarea socio-emoțională joacă un rol în pregătirea elevilor pentru învățământul superior.

Disparități socioeconomice

O provocare semnificativă în învățământul danez o reprezintă disparitățile socioeconomice, care pot afecta rezultatele elevilor și pot perpetua inegalitatea socială. Cercetările au arătat că elevii proveniți din medii defavorizate tind să aibă rezultate educaționale mai slabe în comparație cu omologii lor mai privilegiați. Factori precum educația părinților, venitul și capitalul cultural joacă un rol crucial în modelarea traiectoriei educaționale a unui elev. Pentru a face față acestei provocări, Danemarca a pus în aplicare diverse inițiative, inclusiv programe de sprijin specifice pentru elevii vulnerabili, acces sporit la educația preșcolară și reforme menite să reducă inegalitatea educațională.

Disparitățile socioeconomice pot influența, de asemenea, capitalul cultural al elevilor, care se referă la cunoștințele, abilitățile și comportamentele care sunt apreciate în sistemul educațional, deși nu specificitatea daneză în sine. Elevii din medii socioeconomice defavorizate tind să aibă rezultate școlare mai slabe decât colegii lor mai bogați. Acest decalaj se manifestă în diverse moduri, inclusiv prin rezultate mai slabe la teste, rate mai ridicate de abandon școlar și acces redus la învățământul superior. Factorii socioeconomici, cum ar fi educația, venitul și ocupația părinților, influențează în mod semnificativ performanța școlară și rezultatele educaționale ale unui elev. Educația preșcolară este esențială pentru a pune bazele parcursului educațional al unui copil. Cu toate acestea, disparitățile socioeconomice duc adesea la un acces inegal la educație timpurie de înaltă calitate. Copiii din medii defavorizate pot avea acces limitat la programe preșcolare, ceea ce le poate afecta pregătirea pentru școlarizarea formală. Danemarca a pus în aplicare inițiative pentru a spori accesul la educația preșcolară, cum ar fi acordarea de subvenții și sprijin pentru familiile vulnerabile. Cu toate acestea, sunt încă necesare eforturi suplimentare pentru a asigura oportunități egale pentru toți copiii. Elevii din medii defavorizate se pot confrunta cu un acces limitat la sistemele de orientare și sprijin educațional, inclusiv la serviciile de consiliere profesională și de meditații. Această lipsă de sprijin poate împiedica aspirațiile lor educaționale și profesionale. Furnizarea de servicii complete de orientare și sprijin elevilor, în special celor din medii defavorizate, poate contribui la echilibrarea condițiilor de concurență și la îmbunătățirea oportunităților lor educaționale.

„În majoritatea țărilor OCDE, statutul socio-economic influențează rezultatele învățării mai mult decât sexul și statutul de imigrant. În Danemarca, proporția copiilor din ultima cuartilă a indicelui PISA al statutului economic, social și cultural (ESCS) care au atins cel puțin nivelul 2 PISA la citire în 2018 a fost cu 22 % mai mică decât cea a copiilor din prima cuartilă ESCS, o proporție mai mică decât media OCDE de 29 %.”[5]

Integrarea elevilor imigranți

Integrarea elevilor imigranți în Danemarca este un aspect esențial al sistemului educațional danez.

Danemarca s-a confruntat cu un aflux de imigranți și refugiați în ultimii ani, ceea ce a prezentat provocări în integrarea acestor elevi în sistemul educațional. Barierele lingvistice, diferențele culturale și educația limitată pot împiedica progresul academic al elevilor imigranți. Pentru a aborda această problemă, Danemarca a pus în aplicare strategii precum programele de imersiune lingvistică, cursuri de sensibilizare interculturală pentru profesori și inițiative de promovare a înțelegerii multiculturale în rândul elevilor. Elevii imigranți se pot confrunta cu decalaje educaționale din cauza diferențelor de curriculum, sisteme educaționale sau oportunități educaționale limitate în țările lor de origine. Pentru a aborda aceste lacune, Danemarca a implementat programe punte care oferă sprijin academic și resurse suplimentare pentru a ajuta elevii imigranți să recupereze decalajul față de colegii lor. Aceste programe se concentrează pe materiile de bază și oferă asistență individualizată pentru a asigura o tranziție ușoară către sistemul educațional danez. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a spori integrarea și pentru a oferi oportunități educaționale egale pentru toți elevii.

Cea mai mare problemă pentru integrarea studenților imigranți străini este abandonarea treptată a politicii de deschidere și incluziune care a făcut din Danemarca o țară dinamică. Partidele de extremă dreapta și conservatoare înregistrează scoruri istorice ridicate: Partidul Naționalist al Poporului Danez a fost membru al guvernului de coaliție între 2001 și 2011 și între 2015 și 2019. Acest lucru a determinat dreapta liberal-conservatoare să se apropie de temele extremei drepte, propunând o politică de sfidare față de imigrație. Într-un semn de neîncredere față de integrarea europeană, în decembrie 2015 a fost organizat un referendum privind menținerea Danemarcei în cadrul Europol (confirmat cu o ușoară majoritate de 53%). Din 2019, deși extrema dreaptă nu este membră a guvernului de coaliție, executivul condus de Mette Frederiksen a aplicat o politică naționalistă dură în materie de imigrație[6]

Provocările economice

Cheltuielile pentru protecția socială în Danemarca sunt printre cele mai ridicate din OCDE, dar sunt încă în urma unor țări precum Belgia, Franța și Finlanda. De fapt, nu este vorba de cheltuieli, ci de dorința de a continua să se cheltuiască pentru protecția socială. Ca multe alte țări, Danemarca se confruntă cu un deficit de cadre didactice calificate, în special în anumite domenii și în regiunile îndepărtate. Atractivitatea redusă a profesiei, volumul mare de muncă și oportunitățile limitate de avansare în carieră au contribuit la această provocare. Guvernul danez a luat măsuri pentru a aborda această problemă, inclusiv creșterea salariilor profesorilor, oferirea de oportunități de dezvoltare profesională și implementarea de campanii de recrutare. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi susținute pentru a atrage și a păstra cadrele didactice talentate, asigurând o forță de muncă didactică de înaltă calitate la nivel național. Manualele, materialele de curs și alte resurse de studiu pot fi costisitoare pentru studenți, în special în domeniile care necesită materiale sau echipamente specializate. Costul materialelor de studiu poate reprezenta o provocare financiară, în special pentru studenții din medii cu venituri reduse, care pot avea dificultăți în a-și permite aceste costuri suplimentare. Accesul la biblioteci, resursele online și sprijinul instituțional pentru materiale de studiu la prețuri accesibile pot contribui la atenuarea acestei bariere.

Problema este că Danemarca și-a deconstruit treptat statul asistențial. Statul social danez nu este de inspirație socialistă sau chiar comunistă, ci liberală. Protecția socială se bazează pe un model universal, adică beneficiază toți cetățenii fără nicio condiție prealabilă de venit, așa cum se întâmplă în sistemul de stat social beveridgian sau francez[7]. Ideea este de a facilita integrarea indivizilor pe piața capitalistă: nu de a reduce inegalitățile, ci de a promova egalitatea de șanse. Reducerea inegalităților urmărește, în ultimă instanță, dispariția totală a pauperismului, în timp ce egalitatea de șanse urmărește să acorde cetățenilor un anumit număr de drepturi similare. Schimbarea neoliberală din Danemarca face parte dintr-o schimbare neoliberală scandinavă din anii 2010. Executivul danez a ales să își „responsabilizeze” cetățenii prin înăsprirea accesului la beneficiile sociale. În cazul studenților danezi, de exemplu, beneficiile pentru studenții cu dificultăți de învățare au fost eliminate complet.

Zona campusului Școlii daneze de design, fotografiată în 2010, în timp ce aceasta era situată în fostele clădiri ale Institutului Finsen din Strandboulevarden, în cartierul Østerbro din Copenhaga. Fotografie realizată de Danmarks Designskole – Școala daneză de design.

Concluzii și recomandări

Angajamentul Danemarcei față de educație este lăudabil, dar se confruntă cu mai multe provocări care necesită atenție și intervenții specifice. Abordarea disparităților socioeconomice, integrarea elevilor imigranți, atragerea și reținerea cadrelor didactice calificate, reformarea practicilor de evaluare, facilitarea tranzițiilor fără probleme și valorificarea tehnologiei sunt domenii de interes esențial.

Găsirea unei locuințe accesibile și adecvate poate fi o provocare pentru elevi, în special în orașele cu prețuri ridicate ale chiriilor. Costurile de cazare pot consuma o parte semnificativă din bugetul unui student, lăsând fonduri limitate pentru alte cheltuieli esențiale. Pentru a aborda această problemă, Danemarca oferă opțiuni de cazare pentru studenți la prețuri accesibile prin intermediul asociațiilor de locuințe, al căminelor studențești și al subvențiilor pentru chirii. Cu toate acestea, cererea de locuințe pentru studenți depășește adesea oferta disponibilă, creând provocări suplimentare pentru studenți.

Creșterea accesului la serviciile de sănătate mintală, furnizarea de programe cuprinzătoare de consiliere și integrarea educației privind sănătatea mintală în curriculum pot contribui la abordarea problemelor legate de stres și la sprijinirea bunăstării emoționale a elevilor. Promovarea unui mediu școlar pozitiv și incluziv prin inițiative de combatere a hărțuirii, promovarea învățării socio-emoționale și punerea în aplicare a unor strategii eficiente de gestionare a comportamentului pot contribui la îmbunătățirea fericirii și a implicării elevilor. Dotarea cadrelor didactice cu oportunități de formare și dezvoltare profesională axate pe sprijinirea sănătății mintale, strategiile de gestionare a clasei și încurajarea unor medii de învățare pozitive poate spori capacitatea acestora de a aborda în mod eficient bunăstarea elevilor și nevoile de învățare. Având în vedere amploarea problemei, guvernul danez ar trebui să creeze un buget special pentru a se ocupa de starea profundă de rău a elevilor săi. Mai mulți psihiatri, reeducarea timpului școlar și mai puține cursuri sunt posibile soluții.

Persistă provocări în ceea ce privește integrarea elevilor imigranți în sistemul educațional danez. Investițiile continue în programe lingvistice, formare interculturală, servicii de sprijin adaptate și implicarea comunității vor consolida în continuare integrarea elevilor imigranți și vor promova succesul educațional și coeziunea socială în Danemarca. Menținerea unei politici de deschidere și incluziune trebuie să fie o prioritate absolută pentru autoritățile publice.

Abordarea disparităților socioeconomice în sistemul educațional danez necesită o abordare multidimensională care se concentrează pe oferirea de oportunități egale, îmbunătățirea accesului la resurse și promovarea practicilor incluzive. Aceasta implică punerea în aplicare a unor programe de sprijin specifice pentru elevii vulnerabili, investiții în educația preșcolară de înaltă calitate, îmbunătățirea infrastructurii și a resurselor în școlile defavorizate, extinderea accesului la servicii de orientare și sprijin și promovarea unei culturi a așteptărilor înalte și a aspirațiilor educaționale pentru toți elevii.

Prin abordarea acestor provocări, Danemarca își poate îmbunătăți în continuare sistemul educațional, poate promova egalitatea de șanse pentru toți elevii și își poate pregăti tinerii pentru cerințele secolului XXI.

Bibliografie:

Organization of Economic Cooperation and Development, “Denmark: ensuring equal opportunities for students across socio-economic backgrounds”, Education at a Glance 2021 : OECD Indicators, OECD, 2021.
Human Practice Foundation, “Main challenges and barrier to education in Denmark”, Human Practice Foundation, December 2021.
Roberts, Michael, “Denmark : the happy social-democrat model?”, Counterfire, November 2022.
Marcellin, Anastasia, “Why Denmark’s vaunted school system is showing signs of wear”, The Local, July 2019.
Math, Susheela, “Denmark’s “Ghetto Package” and the intersection of the right to housing and non-discrimination”, Human Rights Watch International, March 11^th, 2011.

Referințe:

[1] Roberts, Michael, “Denmark : the happy social-democrat model?”, Counterfire, November 2022.

[2] Math, Susheela, “Denmark’s “Ghetto Package” and the intersection of the right to housing and non-discrimination”, Human Rights Watch International, March 11^th, 2011. “Thousands of people across Denmark face eviction from their homes under the country’s “Ghetto Package,” which seeks to “eradicate” “ghettos” by 2030. The State distinguishes “ghettos” from other areas with the same socio-economic factors on the basis that the majority of residents are of what it calls “non-Western background.” (literatim).

[3] Marcellin, Anastasia, “Why Denmark’s vaunted school system is showing signs of wear”, The Local, July 2019.

[4] Human Practice Foundation, “Main challenges and barrier to education in Denmark”, Human Practice Foundation, December 2021.

[5] Organization of Economic Cooperation and Development, “Denmark: ensuring equal opportunities for students across socio-economic backgrounds”, Education at a Glance 2021: OECD Indicators, OECD, 2021.

[6] The Danish government wants asylum seekers to be systematically sent to a third country (preferably far from Denmark: that’s the subtext) while their application is processed.

[7] In the Beveridgian system, social benefits are granted according to the needs of each social category, not indiscriminately. This system is the basis of social protection in France.

Deconstrucția statului bunăstării Deficitul de profesori și volumul de muncă Denmark Dezbaterea privind testarea standardizată Disparități socioeconomice Education Challenges Educational Challenges Immigrant Integration Immigrant students Integrarea imigranților Integration mental health Sănătatea mintală a elevilor Socio-economic disparities Socioeconomic Disparities Standardized Testing Debate Student Mental Health Teacher Shortages and Workload Welfare State Deconstruction

Provocările în sistemul educațional finlandez

Scris de Enes Gisi

Tradus de Iasmina Stoian

Finlanda a impresionat multe alte națiuni cu scorurile sale excepțional de ridicate în Programul pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA). Acesta este un test conceput pentru a evalua cunoștințele și competențele de citire, matematică și științe ale elevilor de 15 ani din țările participante. Acesta evaluează nu numai memorarea, ci și capacitatea elevilor de a aplica cunoștințele școlare în situații din viața reală. Acest lucru face din scorurile PISA o măsură fiabilă pentru educație. PISA se desfășoară la fiecare trei ani și a început în 2000. În acel an, Finlanda s-a clasat pe primul loc în toate cele trei categorii (citire, matematică, științe). Acest rezultat a fost, fără îndoială, foarte impresionant și a determinat reprezentanți și profesioniști din domeniul educației din întreaga lume să viziteze Finlanda pentru a afla care este trucul lor magic. Acest fenomen a primit chiar și un nume: turismul PISA. Unele dintre trăsăturile unice ale sistemului educațional finlandez au fost lăudate, cum ar fi abordarea sa condusă de elevi și mai puțin centrată pe profesori. Totuși, potrivit unora, Finlanda și-a menținut sistemul de învățământ tradițional, care a venit cu teste mai robuste și un învățământ mai centralizat până în anii 1990, ceea ce ar fi dus la scorurile ridicate din PISA 2000.

Cu toate acestea, pe parcursul celor patru evaluări ulterioare (2003, 2006, 2009 și 2012), s-a observat o scădere accentuată a scorurilor PISA ale Finlandei, ceea ce i-a determinat pe mulți să se întrebe ce a mers prost. În prezent, Finlanda se situează sub media celor 38 de state OCDE. Interesant este faptul că nu a existat un consens cu privire la modul în care scorurile sale au fost ridicate în primul rând, iar explicațiile pentru declin sunt, de asemenea, diverse. Printre motivele frecvent citate se numără „digitalizarea excesivă” a clasei, scăderea sănătății mintale a elevilor, rolul crescut pe care îl joacă mediul social al familiilor, adaptarea inadecvată pentru elevii supradotați, reducerile bugetare și birocrația excesivă. Nivelurile de performanță ale băieților finlandezi sunt, de asemenea, semnificativ mai scăzute decât ale colegilor lor de sex feminin. Sistemul educațional finlandez rămâne distinctiv, iar profesorii sunt foarte respectați pentru rolul pe care l-au jucat în proiectul de construire a statului finlandez în anii 1970 și 1980. Pentru a deveni profesor este necesară o diplomă de masterat, iar datorită pregătirii lor riguroase, chiar și companiile private caută să îi angajeze. Vom aprofunda unele dintre provocările sistemului educațional finlandez.

Elevi finlandezi într-o sală de clasă. Imagine via Flickr, de @kmoliver.

Dificultatea cursurilor sau lipsa acestora

Una dintre caracteristicile sistemului de învățământ finlandez este capacitatea sa de a adapta dificultatea educației la capacitățile cognitive ale fiecărui elev. Unii susțin că acesta este un punct forte, alții favorizează standardizarea. Cu toate acestea, capacitatea sa de a sprijini elevii cu performanțe ridicate este slabă. Pentti, un profesor, spune că sistemul finlandez nu poate încă „să se ocupe în mod adecvat de acei elevi care sunt talentați la un anumit subiect”. Această problemă a fost abordată parțial prin permiterea elevilor care se descurcă bine la matematică să se concentreze mai mult pe matematică. Totuși, acest lucru nu a fost implementat în toate școlile finlandeze.

Ca și în cazul îmbunătățirii scorurilor PISA ale țărilor asiatice, în timp ce scorurile Finlandei erau în scădere, unii au comparat ambele sisteme. Unii au susținut că, în timp ce Finlanda reduce dificultatea instruirii pentru elevii care par să aibă dificultăți în a recupera; țările asiatice care participă la PISA se așteaptă ca toți elevii să recupereze la aceleași standarde, ceea ce duce la îmbunătățirea scorurilor lor PISA.

Reducerile bugetare, contextul social și decalajul de reușită între sexe

Reducerile bugetare au urmat iluziei de „infailibilitate” a educației finlandeze. Pasi Sahlberg, un expert finlandez în educație, susține că guvernele au avut tendința de a reduce bugetele pentru educație după criza financiară globală din 2008, așteptându-se ca țările bogate în petrol din Orientul Mijlociu să continue să plătească pentru „turismul PISA”. Anii de reduceri bugetare au dus în cele din urmă la un deficit de cadre didactice în unele domenii. Acest lucru va afecta din ce în ce mai mult în special copiii cu autism și cu nevoi speciale. Acum se oferă bonusuri, inclusiv bonusuri de angajare, profesorilor din învățământul special.

Tăierile din bugetul educației în urma recesiunii din anii 1990 s-au manifestat și în întârzieri, conform unui raport de cercetare al Ministerului Educației și Culturii din Finlanda. Raportul afirmă că „diferențele în rezultatele învățării legate de mediul social au devenit mai pronunțate decât înainte”. Elevii imigranți întâmpină dificultăți și în alte câteva moduri. Ei nu știu cum să își exercite drepturile în școală și, în general, acest lucru nici măcar nu este încurajat. Se confruntă cu intimidări rasiste și nu se face suficient pentru integrarea lor sănătoasă în societate. Ei sunt încurajați să caute profesii pe care profesorii le „consideră potrivite” pentru etnia lor. Raportul ministerului finlandez afirmă că copiii imigranți din Finlanda „au avut cele mai mici scoruri la citire din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sau OCDE”.

Există un decalaj semnificativ între sexe în ceea ce privește rezultatele școlare. În medie, băieții din țările PISA se descurcă mai prost decât colegele lor de sex feminin. Această problemă este prezentă în special în Finlanda. Băieții finlandezi primesc note medii la citire, în timp ce fetele finlandeze vor primi note de aproape două ori mai mari. Diferența de gen din Finlanda în ceea ce privește competențele de citire este a patra cea mai mare din cele 74 de țări participante la PISA.

În timp ce băieții se descurcă de obicei mai bine la matematică și științe în țările OCDE, în ultimii ani au pierdut și acest avantaj. De asemenea, în Finlanda, este mai puțin probabil ca bărbații să urmeze studii superioare decât femeile.

Elevi într-o sală de clasă finlandeză. Foto de Arbeiderpartiet pe Flickr.

Supradigitalizarea în clasă și somnul insuficient

Educatorii finlandezi par să fi presupus că mai multe tablete și laptopuri alături de elevi, cu atât mai bine. Criticii susțin că, în ciuda numeroaselor studii realizate cu privire la efectele utilizării dispozitivelor mobile în rândul tinerilor, educatorii finlandezi vorbesc rar despre acest lucru. Unii au susținut că această „grabă a digitalizării” trebuie evitată. Elevii finlandezi de clasa întâi primesc iPad-uri pentru a-i ajuta să învețe limba finlandeză acasă. Chiar dacă autoritățile din domeniul sănătății avertizează publicul că timpul petrecut de copii în fața ecranului trebuie limitat la două ore pe zi, multe aspecte ale educației au fost digitalizate, expunându-i pe elevi la un timp excesiv petrecut în fața ecranului. William Doyle, un americano-finlandez, crede că sistemul de învățământ finlandez este încă printre cele mai bune. El citează profesorii foarte bine pregătiți, mesele școlare gratuite și alte forme de sprijin. El recunoaște, totuși, că calitatea educației finlandeze este în declin și menționează mai multe efecte ale digitalizării excesive.

El crede că expunerea constantă la dispozitivele mobile a jucat un rol în scăderea scorurilor la citire, în special în rândul băieților. De asemenea, a contribuit la eliminarea activității fizice. Dispozitivele mobile pe care le folosesc elevii nu au filtre sau limite, ceea ce duce la utilizarea pentru divertisment dincolo de limitele sănătoase. Elevii își vor folosi laptopurile pentru divertisment în timpul orelor, deoarece profesorii nu văd ecranele. Dependența generalizată de dispozitivele mobile consolidează, la rândul său, același comportament, deoarece studenții se tem acum să piardă anumite lucruri: nu pot renunța singuri la dependență. Digitalizarea excesivă a vieții studențești și utilizarea excesivă a rețelelor sociale au avut, de asemenea, un impact asupra programului lor de somn. Studenții dorm în medie 7 ore și jumătate, mai puțin decât este adecvat pentru grupa lor de vârstă. De asemenea, calitatea somnului lor a scăzut, ceea ce duce la o concentrare mai slabă atunci când citesc. Doyle susține că „valul” de cercetări globale care asociază utilizarea excesivă a dispozitivelor mobile cu riscuri pentru bunăstarea psihologică, fizică și academică este în mare parte ignorat. În mod ideal, elevii de vârstă PISA ar trebui să doarmă 8-10 ore, conform Academiei Americane de Medicină a Somnului.

Lipsa structurală

Să trecem la unele probleme structurale din cadrul sistemului. Am menționat cât de respectată este profesia de profesor în Finlanda. Deși are avantajele sale (de exemplu, foarte căutată, prestigioasă), se pare că profesorii au primit prea multe responsabilități. Profesia s-a transformat într-o slujbă semi-burocratică, cu mai puține elemente didactice, consumând mai mult din timpul lor prețios pentru sarcini care nu au legătură cu predarea. Deși a fost citată drept „trucul magic” al Finlandei pentru obținerea unor scoruri PISA ridicate la începutul anilor 2000, criticii susțin, de asemenea, că educația „condusă de elevi” a contribuit, de fapt, la declinul înregistrat în următoarele cicluri PISA. Ei susțin că metodele de instruire mai structurate, dominate de profesori, ar putea contribui la redresarea învățământului finlandez, așa cum sugerează și alte dovezi.

Concluzii

Sistemul educațional din Finlanda rămâne cu siguranță printre cele mai bune din lume. În opinia mea, cu toate punctele sale slabe, acesta are capacitatea de a se adapta și de a face schimbări în funcție de necesități. Pe măsură ce dovezile care documentează efectele utilizării excesive a dispozitivelor mobile se înmulțesc, autoritățile finlandeze trebuie să respecte recomandările autorităților din domeniul sănătății. După cum se observă și în alte părți ale lumii, în Finlanda, băieții înregistrează un declin al rezultatelor școlare. După cum s-a menționat, această diferență de gen este una dintre cele mai mari din lume și ar putea necesita o investigație aprofundată pentru a preveni alte probleme pe care le-ar putea cauza în viitor.

De asemenea, dezavantajele care pot proveni din imigrație sau din alte medii sociale sunt mai pronunțate în Finlanda, comparativ cu alte țări. Acest tip de inegalitate poate contribui la alienarea în continuare a minorităților în societatea finlandeză, la o reprezentare disproporționată în sistemul corecțional, la creșterea riscului de extremism, la probleme de sănătate mintală și la alte probleme mai greu de rezolvat pe termen lung. Profesorii pot beneficia de sensibilizare culturală și de alte oportunități de formare pentru a asista mai bine elevii dezavantajați.

Elevii cu nevoi speciale sunt afectați în mod disproporționat de reducerile bugetare, deoarece unul dintre primele lucruri pe care aceste reduceri le-au făcut a fost reducerea numărului disponibil de instructori de educație specială. Creșterea bugetului pentru educație poate atenua deficitul. De asemenea, poate ajuta școlile să aloce mai multe resurse pentru a-i stimula mai mult pe elevii cu rezultate deosebite. Rămâne de dezbătut dacă un sistem mai centralizat și mai structurat ar îmbunătăți rezultatele generale ale educației.

Referințe:

Finnish education system fails to improve performance: https://www.euractiv.com/section/politics/news/finnish-education-system-fails-to-improve-performance/
The Shine’s off Finnish Education. Pay Attention, Canada: https://thetyee.ca/Analysis/2023/01/30/Shine-Off-Of-Finnish-Education/
Finland’s education system is failing. Should we look to Asia?: https://bigthink.com/the-present/finland-education-system-criticisms/
Finland’s schools were once the envy of the world. Now, they’re slipping.: https://www.washingtonpost.com/local/education/finlands-schools-were-once-the-envy-of-the-world-now-theyre-slipping/2016/12/08/dcfd0f56-bd60-11e6-91ee-1adddfe36cbe_story.html
Education GPS – Finland – Student Performance (PISA 2018): https://gpseducation.oecd.org/CountryProfile?primaryCountry=FIN&treshold=10&topic=PI
Finns aren’t what they used to be: https://www.bbc.com/news/business-32302374
Slide in Finland’s education level sparks concerns among lawmakers: https://www.helsinkitimes.fi/finland/finland-news/politics/22366-slide-in-finland-s-education-level-sparks-concerns-among-lawmakers.html
Time out: What happened to Finland’s education miracle?: https://yle.fi/a/3-11160051
‘Don’t believe the myths about Finnish education’: https://www.afr.com/policy/health-and-education/don-t-believe-the-myths-about-finnish-education-20190326-p517ni
Cultural diversity is still a challenge in the Finnish education system: https://migranttales.net/cultural-diversity-is-still-a-challenge-in-the-finnish-education/
Chung, J. (2019). “Chapter 7 Weaknesses of Finnish Education”. In PISA and Global Education Policy. Leiden, The Netherlands: Brill. https://doi.org/10.1163/9789004407534_008
Paruthi, S., Brooks, L. J., D’Ambrosio, C., Hall, W. A., Kotagal, S., Lloyd, R. M., Malow, B. A., Maski, K., Nichols, C., Quan, S. F., Rosen, C. L., Troester, M. M., & Wise, M. S. (2016). Consensus Statement of the American Academy of Sleep Medicine on the Recommended Amount of Sleep for Healthy Children: Methodology and Discussion. Journal of clinical sleep medicine : JCSM : official publication of the American Academy of Sleep Medicine, 12(11), 1549–1561. https://doi.org/10.5664/jcsm.6288

Budget cuts decalaj de gen Educația finlandeză Education Challenges Educational Challenges Finland Finnish education gender gap inegalitate socială over-digitalization PISA scores reduceri bugetare scoruri PISA social inequality supradigitalizare technology

Cookie	Duration	Description
cookielawinfo-checkbox-analytics	11 months	This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional	11 months	The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary	11 months	This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others	11 months	This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance	11 months	This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy	11 months	The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.