Provocările în sistemul educațional finlandez

 

Scris de Enes Gisi

Tradus de Iasmina Stoian

Finlanda a impresionat multe alte națiuni cu scorurile sale excepțional de ridicate în Programul pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA). Acesta este un test conceput pentru a evalua cunoștințele și competențele de citire, matematică și științe ale elevilor de 15 ani din țările participante. Acesta evaluează nu numai memorarea, ci și capacitatea elevilor de a aplica cunoștințele școlare în situații din viața reală. Acest lucru face din scorurile PISA o măsură fiabilă pentru educație. PISA se desfășoară la fiecare trei ani și a început în 2000. În acel an, Finlanda s-a clasat pe primul loc în toate cele trei categorii (citire, matematică, științe). Acest rezultat a fost, fără îndoială, foarte impresionant și a determinat reprezentanți și profesioniști din domeniul educației din întreaga lume să viziteze Finlanda pentru a afla care este trucul lor magic. Acest fenomen a primit chiar și un nume: turismul PISA. Unele dintre trăsăturile unice ale sistemului educațional finlandez au fost lăudate, cum ar fi abordarea sa condusă de elevi și mai puțin centrată pe profesori. Totuși, potrivit unora, Finlanda și-a menținut sistemul de învățământ tradițional, care a venit cu teste mai robuste și un învățământ mai centralizat până în anii 1990, ceea ce ar fi dus la scorurile ridicate din PISA 2000.

Cu toate acestea, pe parcursul celor patru evaluări ulterioare (2003, 2006, 2009 și 2012), s-a observat o scădere accentuată a scorurilor PISA ale Finlandei, ceea ce i-a determinat pe mulți să se întrebe ce a mers prost. În prezent, Finlanda se situează sub media celor 38 de state OCDE. Interesant este faptul că nu a existat un consens cu privire la modul în care scorurile sale au fost ridicate în primul rând, iar explicațiile pentru declin sunt, de asemenea, diverse. Printre motivele frecvent citate se numără „digitalizarea excesivă” a clasei, scăderea sănătății mintale a elevilor, rolul crescut pe care îl joacă mediul social al familiilor, adaptarea inadecvată pentru elevii supradotați, reducerile bugetare și birocrația excesivă. Nivelurile de performanță ale băieților finlandezi sunt, de asemenea, semnificativ mai scăzute decât ale colegilor lor de sex feminin. Sistemul educațional finlandez rămâne distinctiv, iar profesorii sunt foarte respectați pentru rolul pe care l-au jucat în proiectul de construire a statului finlandez în anii 1970 și 1980. Pentru a deveni profesor este necesară o diplomă de masterat, iar datorită pregătirii lor riguroase, chiar și companiile private caută să îi angajeze. Vom aprofunda unele dintre provocările sistemului educațional finlandez.

Elevi finlandezi într-o sală de clasă. Imagine via Flickr, de @kmoliver.

Dificultatea cursurilor sau lipsa acestora

Una dintre caracteristicile sistemului de învățământ finlandez este capacitatea sa de a adapta dificultatea educației la capacitățile cognitive ale fiecărui elev. Unii susțin că acesta este un punct forte, alții favorizează standardizarea. Cu toate acestea, capacitatea sa de a sprijini elevii cu performanțe ridicate este slabă. Pentti, un profesor, spune că sistemul finlandez nu poate încă „să se ocupe în mod adecvat de acei elevi care sunt talentați la un anumit subiect”. Această problemă a fost abordată parțial prin permiterea elevilor care se descurcă bine la matematică să se concentreze mai mult pe matematică. Totuși, acest lucru nu a fost implementat în toate școlile finlandeze.

Ca și în cazul îmbunătățirii scorurilor PISA ale țărilor asiatice, în timp ce scorurile Finlandei erau în scădere, unii au comparat ambele sisteme. Unii au susținut că, în timp ce Finlanda reduce dificultatea instruirii pentru elevii care par să aibă dificultăți în a recupera; țările asiatice care participă la PISA se așteaptă ca toți elevii să recupereze la aceleași standarde, ceea ce duce la îmbunătățirea scorurilor lor PISA.

 

Reducerile bugetare, contextul social și decalajul de reușită între sexe

Reducerile bugetare au urmat iluziei de „infailibilitate” a educației finlandeze. Pasi Sahlberg, un expert finlandez în educație, susține că guvernele au avut tendința de a reduce bugetele pentru educație după criza financiară globală din 2008, așteptându-se ca țările bogate în petrol din Orientul Mijlociu să continue să plătească pentru „turismul PISA”. Anii de reduceri bugetare au dus în cele din urmă la un deficit de cadre didactice în unele domenii. Acest lucru va afecta din ce în ce mai mult în special copiii cu autism și cu nevoi speciale. Acum se oferă bonusuri, inclusiv bonusuri de angajare, profesorilor din învățământul special.

Tăierile din bugetul educației în urma recesiunii din anii 1990 s-au manifestat și în întârzieri, conform unui raport de cercetare al Ministerului Educației și Culturii din Finlanda. Raportul afirmă că „diferențele în rezultatele învățării legate de mediul social au devenit mai pronunțate decât înainte”. Elevii imigranți întâmpină dificultăți și în alte câteva moduri. Ei nu știu cum să își exercite drepturile în școală și, în general, acest lucru nici măcar nu este încurajat. Se confruntă cu intimidări rasiste și nu se face suficient pentru integrarea lor sănătoasă în societate. Ei sunt încurajați să caute profesii pe care profesorii le „consideră potrivite” pentru etnia lor. Raportul ministerului finlandez afirmă că copiii imigranți din Finlanda „au avut cele mai mici scoruri la citire din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sau OCDE”.

Există un decalaj semnificativ între sexe în ceea ce privește rezultatele școlare. În medie, băieții din țările PISA se descurcă mai prost decât colegele lor de sex feminin. Această problemă este prezentă în special în Finlanda. Băieții finlandezi primesc note medii la citire, în timp ce fetele finlandeze vor primi note de aproape două ori mai mari. Diferența de gen din Finlanda în ceea ce privește competențele de citire este a patra cea mai mare din cele 74 de țări participante la PISA.

În timp ce băieții se descurcă de obicei mai bine la matematică și științe în țările OCDE, în ultimii ani au pierdut și acest avantaj. De asemenea, în Finlanda, este mai puțin probabil ca bărbații să urmeze studii superioare decât femeile.

Elevi într-o sală de clasă finlandeză. Foto de Arbeiderpartiet pe Flickr.

Supradigitalizarea în clasă și somnul insuficient

Educatorii finlandezi par să fi presupus că mai multe tablete și laptopuri alături de elevi, cu atât mai bine. Criticii susțin că, în ciuda numeroaselor studii realizate cu privire la efectele utilizării dispozitivelor mobile în rândul tinerilor, educatorii finlandezi vorbesc rar despre acest lucru. Unii au susținut că această „grabă a digitalizării” trebuie evitată. Elevii finlandezi de clasa întâi primesc iPad-uri pentru a-i ajuta să învețe limba finlandeză acasă. Chiar dacă autoritățile din domeniul sănătății avertizează publicul că timpul petrecut de copii în fața ecranului trebuie limitat la două ore pe zi, multe aspecte ale educației au fost digitalizate, expunându-i pe elevi la un timp excesiv petrecut în fața ecranului. William Doyle, un americano-finlandez, crede că sistemul de învățământ finlandez este încă printre cele mai bune. El citează profesorii foarte bine pregătiți, mesele școlare gratuite și alte forme de sprijin. El recunoaște, totuși, că calitatea educației finlandeze este în declin și menționează mai multe efecte ale digitalizării excesive.

El crede că expunerea constantă la dispozitivele mobile a jucat un rol în scăderea scorurilor la citire, în special în rândul băieților. De asemenea, a contribuit la eliminarea activității fizice. Dispozitivele mobile pe care le folosesc elevii nu au filtre sau limite, ceea ce duce la utilizarea pentru divertisment dincolo de limitele sănătoase. Elevii își vor folosi laptopurile pentru divertisment în timpul orelor, deoarece profesorii nu văd ecranele. Dependența generalizată de dispozitivele mobile consolidează, la rândul său, același comportament, deoarece studenții se tem acum să piardă anumite lucruri: nu pot renunța singuri la dependență. Digitalizarea excesivă a vieții studențești și utilizarea excesivă a rețelelor sociale au avut, de asemenea, un impact asupra programului lor de somn. Studenții dorm în medie 7 ore și jumătate, mai puțin decât este adecvat pentru grupa lor de vârstă. De asemenea, calitatea somnului lor a scăzut, ceea ce duce la o concentrare mai slabă atunci când citesc. Doyle susține că „valul” de cercetări globale care asociază utilizarea excesivă a dispozitivelor mobile cu riscuri pentru bunăstarea psihologică, fizică și academică este în mare parte ignorat. În mod ideal, elevii de vârstă PISA ar trebui să doarmă 8-10 ore, conform Academiei Americane de Medicină a Somnului.

 

Lipsa structurală

Să trecem la unele probleme structurale din cadrul sistemului. Am menționat cât de respectată este profesia de profesor în Finlanda. Deși are avantajele sale (de exemplu, foarte căutată, prestigioasă), se pare că profesorii au primit prea multe responsabilități. Profesia s-a transformat într-o slujbă semi-burocratică, cu mai puține elemente didactice, consumând mai mult din timpul lor prețios pentru sarcini care nu au legătură cu predarea. Deși a fost citată drept „trucul magic” al Finlandei pentru obținerea unor scoruri PISA ridicate la începutul anilor 2000, criticii susțin, de asemenea, că educația „condusă de elevi” a contribuit, de fapt, la declinul înregistrat în următoarele cicluri PISA. Ei susțin că metodele de instruire mai structurate, dominate de profesori, ar putea contribui la redresarea învățământului finlandez, așa cum sugerează și alte dovezi.

 

Concluzii

Sistemul educațional din Finlanda rămâne cu siguranță printre cele mai bune din lume. În opinia mea, cu toate punctele sale slabe, acesta are capacitatea de a se adapta și de a face schimbări în funcție de necesități. Pe măsură ce dovezile care documentează efectele utilizării excesive a dispozitivelor mobile se înmulțesc, autoritățile finlandeze trebuie să respecte recomandările autorităților din domeniul sănătății. După cum se observă și în alte părți ale lumii, în Finlanda, băieții înregistrează un declin al rezultatelor școlare. După cum s-a menționat, această diferență de gen este una dintre cele mai mari din lume și ar putea necesita o investigație aprofundată pentru a preveni alte probleme pe care le-ar putea cauza în viitor.

De asemenea, dezavantajele care pot proveni din imigrație sau din alte medii sociale sunt mai pronunțate în Finlanda, comparativ cu alte țări. Acest tip de inegalitate poate contribui la alienarea în continuare a minorităților în societatea finlandeză, la o reprezentare disproporționată în sistemul corecțional, la creșterea riscului de extremism, la probleme de sănătate mintală și la alte probleme mai greu de rezolvat pe termen lung. Profesorii pot beneficia de sensibilizare culturală și de alte oportunități de formare pentru a asista mai bine elevii dezavantajați.

Elevii cu nevoi speciale sunt afectați în mod disproporționat de reducerile bugetare, deoarece unul dintre primele lucruri pe care aceste reduceri le-au făcut a fost reducerea numărului disponibil de instructori de educație specială. Creșterea bugetului pentru educație poate atenua deficitul. De asemenea, poate ajuta școlile să aloce mai multe resurse pentru a-i stimula mai mult pe elevii cu rezultate deosebite. Rămâne de dezbătut dacă un sistem mai centralizat și mai structurat ar îmbunătăți rezultatele generale ale educației.

 

 

Referințe:

  1. Finnish education system fails to improve performance: https://www.euractiv.com/section/politics/news/finnish-education-system-fails-to-improve-performance/
  2. The Shine’s off Finnish Education. Pay Attention, Canada: https://thetyee.ca/Analysis/2023/01/30/Shine-Off-Of-Finnish-Education/
  3. Finland’s education system is failing. Should we look to Asia?: https://bigthink.com/the-present/finland-education-system-criticisms/
  4. Finland’s schools were once the envy of the world. Now, they’re slipping.: https://www.washingtonpost.com/local/education/finlands-schools-were-once-the-envy-of-the-world-now-theyre-slipping/2016/12/08/dcfd0f56-bd60-11e6-91ee-1adddfe36cbe_story.html
  5. Education GPS – Finland – Student Performance (PISA 2018): https://gpseducation.oecd.org/CountryProfile?primaryCountry=FIN&treshold=10&topic=PI
  6. Finns aren’t what they used to be: https://www.bbc.com/news/business-32302374
  7. Slide in Finland’s education level sparks concerns among lawmakers: https://www.helsinkitimes.fi/finland/finland-news/politics/22366-slide-in-finland-s-education-level-sparks-concerns-among-lawmakers.html
  8. Time out: What happened to Finland’s education miracle?: https://yle.fi/a/3-11160051
  9. ‘Don’t believe the myths about Finnish education’: https://www.afr.com/policy/health-and-education/don-t-believe-the-myths-about-finnish-education-20190326-p517ni
  10. Cultural diversity is still a challenge in the Finnish education system: https://migranttales.net/cultural-diversity-is-still-a-challenge-in-the-finnish-education/
  11. Chung, J. (2019). “Chapter 7 Weaknesses of Finnish Education”. In PISA and Global Education Policy. Leiden, The Netherlands: Brill. https://doi.org/10.1163/9789004407534_008
  12. Paruthi, S., Brooks, L. J., D’Ambrosio, C., Hall, W. A., Kotagal, S., Lloyd, R. M., Malow, B. A., Maski, K., Nichols, C., Quan, S. F., Rosen, C. L., Troester, M. M., & Wise, M. S. (2016). Consensus Statement of the American Academy of Sleep Medicine on the Recommended Amount of Sleep for Healthy Children: Methodology and Discussion. Journal of clinical sleep medicine : JCSM : official publication of the American Academy of Sleep Medicine, 12(11), 1549–1561. https://doi.org/10.5664/jcsm.6288

Educational Challenges in the United Kingdom

The United Kingdom is one of the countries that welcomes the largest number of international students into its institutions, especially to its renowned universities. However, the system is not without its challenges, dominated by budget cuts in state-funded education, endemic inequalities across society that permeate the education system, and the attainment gap between rich and poor students, which at the time of writing stands at 3.2%. [[i]][[ii]]

The structure of the education system varies slightly across the UK, as it is a matter of the government in each country: England, Wales, Scotland, and Northern Ireland. Generally, there are five stages of education: early years or pre-school, primary, secondary, further education and higher education. All children in the age of compulsory education – from 5 to 16 – are entitled to a free place at a state school, which can be more or less elitist. As of January 2023, there were around 9 million pupils in state-funded schools, and over 2 million were eligible for free school meals. Free school meals are used to identify children from disadvantaged backgrounds.[[iii]]

Over the past decade, the UK has been governed by the Conservative Party, now led by Prime Minister Rishi Sunak. Recently, the country has dealt with the exit of the UK from the European Union – a process known as ‘Brexit’ – and the Covid-19 pandemic. The pandemic left millions of children in lockdown and exacerbated existing inequalities. This exposed the shortcomings of the education system and perpetuated the attainment gap.

Budget cuts

Underfunding is one of the most pressing problems in the British educational system. This places a tremendous amount of strain on state-funded schools. The Institute for Fiscal Studies (IFS) reports that the 2019–2020 school year saw the most significant reduction in per-pupil spending in more than 40 years. This leads to increasing class numbers and student-teacher ratio, a shortage of resources, and even a reduction in teaching hours. There has reportedly been a 258% increase in secondary students in classes with 36 or more students since 2010. The provision of tailored and individualised attention is compromised by class sizes and reductions in support programmes, particularly for children with special educational needs. [[iv]]

Additionally, teachers are taking a big toll due to the budget cuts, as schools are forced to downsize staff. This results in teachers taking on extra duties and working an average of 55 hours per week. The working conditions and increasing pressure to provide individualised teaching without enough means are making some teachers reconsider their career path, with approximately half of the teachers in maths, sciences and languages quitting after five years. Moreover, they often seem to prefer working in private institutions, with a less diverse student population to attend, which requires less additional workload. [[v]]

Picture by Yan Krukau via Pexels

Cuts to the budget also make some schools’ limited access to technology worse. The shift to distant schooling due to the pandemic exposed and exacerbated already-existing technologically-induced educational disparities. Children from higher poverty and economically unstable neighbourhoods have disproportionately inadequate access to technology.  In the modern world, a lack of a laptop or an Internet connection puts one’s access to opportunities at risk. Private schools typically have superior resources to equip their pupils with the most recent technology than state schools, even offering equipment that the students can take home. The government should try to provide state schools with adequate funding that responds to evolving educational needs.

While it is true that since 2020, the effects of COVID-19 have put extra pressure on the government, civil society actors and journalists demand the government to do better. For instance, the NGO 1 Hour Life highlights that of the £15 billion recommended by the education recovery commissioner for England, the government only established a £1.4 billion Covid catch-up budget. [[vii]] Furthermore, Sonia Sodha reflects in The Guardian that the government’s policies have neglected the child’s best interests both before and after the pandemic. [[viii]]

Inequality and the attainment gap

Social inequalities have a significant effect on children and young people’s education. The UK is a country where this is particularly prominent, with a noticeable difference in performance in children from poor and wealthier backgrounds. From their early years, children are affected by the disproportion of resources. State schools in more impoverished areas, like some inner-city areas, are more affected by budget cuts as government spending per student continues to decrease. Implementation of support programmes is also inequal in some regions across England. For example, the North-East region saw a smaller implementation of Covid support programmes than schools in the South. Regarding ethnicity, in a country that is well-known for its multicultural urban areas, it’s generally students from Gypsy, Roma and Irish Traveller backgrounds who struggle the most because of higher illiteracy and language barriers among their parents. Some children with an uncertain legal status after Brexit or seeking asylum might also experience additional barriers to accessing education. [[ix]][[x]]

A family’s wealth and well-being have a significant impact on students. Almost one in 50 children across the UK miss more than half the time they should be in school because families can’t afford transportation costs, uniforms, school supplies, or school meals. This is more than double from before the pandemic. [[xi]] Despite the free school meals allowance, around a third of children experiencing poverty are not entitled to it. Some children report not eating anything during school time, hiding at lunchtime to avoid watching their peers eat or being shamed for receiving the allowance. This is because an apparent differentiation between children with free school meals and the rest is made: they are only entitled to a limited selection of items at the canteen. The UK should perhaps take notice of other European countries that provide standardised meals for all students. [[xii]] Controlling canteen prices is also important so that child health stops being a profitable market to exploit and that children can develop properly.

The UK must work harder to bridge the attainment gap between poor and rich students. In its voluntary national review of the UN’s Sustainable Development Goals, the government promised that no student would be left behind and fair opportunities would be ensured regardless of socioeconomic differences. [[xiii]] In the long term, social inequalities that the education system fails to redress are life-changing, resulting in higher drop-outs, lower grades, lower than average earnings, increased criminality, and less presence in high-powered positions.

 In the UK, where you study matters. And where you end up studying after compulsory education is highly influenced by where you study your primary and secondary education, which in turn is related to your family’s wealth. For example, in 2020, 8 elite schools, including two state schools, sent more pupils to Oxford and Cambridge than almost 3,000 other UK state schools. Although the number of young people accessing university continues to increase, socioeconomic inequalities continue to be perpetuated again in the higher education system. Students not graduating from universities with a perceived ‘legacy’ and prestige typically miss out on high-powered jobs because of prejudice from employers in the country. [[xiv]] ‘Legacy’ and ‘prestige’ immediately point to the University of Cambridge and the University of Oxford. They’re not the only ones, however. There are 24 universities, including these, which belong to the Russell Group – perhaps the closest version to a British Ivy League.

British Prime Ministers and cabinet members historically attended specific colleges in these institutions. Before that, they are typically educated in all kinds of non-state, privately funded institutions with prestige. A total of 30 out of 57 Prime Ministers have been educated at Oxford, and 20 have been educated at Eton College, which has a yearly fee of £48,000. The elitism that persists in positions of power and the most influential law or accounting firms is an example of the uneven spread of opportunities to enter the most prestigious positions. It also shows the profound classism that persists in the country, where people born in certain wealth and in certain areas have access to significantly better-funded education. [[xv]]

Even at a higher education level, England has one of the highest university fees in Europe: around £9,000 a year. Students typically take government loans to subsidise the cost of their studies. On the other hand, Scotland provides free university tuition for undergraduate courses for all Scottish students, aiming to achieve an inclusive education. Tuition fees, however, are not the only costs associated with university studies: with an exploitative renting market and rising living costs, 63% of students struggle to pay for their living expenses, and two in five consider dropping out of their courses. [[xvi]]

Students playing croquet at Eton College in the 1970s / Picture by Annie Spratt via Pexels

Final remarks

It is worth mentioning that other important issues should be addressed when talking about issues in the British education system. These are topics like discrimination, increasing bullying, and prominent peer-on-peer sexual harassment. These need to be explored more deeply in further articles. This article has focused on endemic inequalities in the education system in the UK to highlight how the profoundly classist system works. At the moment, the UK proves to be a country with endemic inequalities that affect where students study, the quality of their education due to poor funding, and the ongoing struggles due to costs associated with education and the increasing cost of living. It seems to be a system that rewards those students born and graduated into privilege.

Under the Conservative government, it is a country that has been continuously cutting down on public spending on education and public services, which would redress the effects of poverty and reduce the attainment gap. An argument can be made that addressing the digital divide, the inequalities within school populations, and redressing budget cuts is highly expensive. And it is. Nonetheless, education is a fundamental right, crucial for the development of children and the basis for a democratic society. A country that only rewards those who can afford private education and private services is doomed to be ruled by elites and have endemic inequalities. Currently, pressing challenges persist in the UK to bridge the attainment and opportunities gap between children and young people from different socioeconomic backgrounds.

References

[i] Studee. (2023). 10 most popular countries for international students. https://studee.com/guides/10-most-popular-countries-for-international-students/

[ii] Explore education statistics. (2023, September 12). Academic year 2022/23: Key stage 2 attainment. UK Government Department for Education, Explore education statistics. https://explore-education-statistics.service.gov.uk/find-statistics/key-stage-2-attainment

[iii] Department for Education. (2023). Education system in the UK. https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/219167/v01-2012ukes.pdf

[iv] Weale, S. (2023, October 18). Cuts could reduce education in England to ‘bare bones’, headteachers say. The Guardian. https://www.theguardian.com/education/2023/oct/18/risk-of-education-in-england-being-reduced-to-bare-bones-headteachers-say

[v] 1 Hour Life. (2022, February 3). 5 Challenges in Education Today in the UK. https://1hourlife.org/challenges-in-education/

[vi] 1 Hour Life. (2022, February 3). 5 Challenges in Education Today in the UK. https://1hourlife.org/challenges-in-education/

[vii] 1 Hour Life. (2022, February 3). 5 Challenges in Education Today in the UK. https://1hourlife.org/challenges-in-education/

[viii] Sodha, S. (2023, October 22). Empty classroom seats reveal ‘long shadow’ of Covid chaos on Britain’s children. The Guardian. https://www.theguardian.com/commentisfree/2023/oct/22/empty-classroom-seats-reveal-long-shadow-of-covid-chaos-on-children

[ix] Equality and Human Rights Commission. (2022). Submission to the UN Committee on the Rights of the Child: Children’s Rights in Great Britain, 56-75

[x] Race Disparity Unit. (2023). Ethnicity facts and figures. UK Government, Race Disparity Unit. https://www.ethnicity-facts-figures.service.gov.uk/

[xi] Sodha, S. (2023, October 22). Empty classroom seats reveal ‘long shadow’ of Covid chaos on Britain’s children. The Guardian. https://www.theguardian.com/commentisfree/2023/oct/22/empty-classroom-seats-reveal-long-shadow-of-covid-chaos-on-children

[xii] O’Connell, R; Brannen, J. (2023, October 20). A Portuguese lesson on free school meals. The Guardian. https://www.theguardian.com/education/2023/oct/20/a-portuguese-lesson-on-free-school-meals

[xiii] HM Government. (2019). Voluntary National Review of progress towards the Sustainable Development Goals: United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland. https://assets.publishing.service.gov.uk/media/5d2f3d6aed915d2feeac49f4/UKVNR-web-accessible1.pdf

[xiv] Adams, R. (2023, October 17). Bolton graduates miss out on top jobs because of prejudice, says vice-chancellor. The Guardian. https://www.theguardian.com/education/2023/oct/17/university-of-bolton-graduates-miss-out-on-top-jobs-because-of-prejudice-says-vice-chancellor

[xv] The Week. (2022, October 25). Prime ministers and private schools. https://theweek.com/news/education/958294/prime-ministers-and-private-schools

[xvi] Brown, L. (2023, February 8). National Student Accommodation Survey 2023 – Results. Save The Student. https://www.savethestudent.org/accommodation/national-student-accommodation-survey-2023.html