Provocările educaționale în Kosovo

 

Scris de Veronica Grazzi

Tradus de Iasmina Stoian

 

Situat în centrul Balcanilor, Kosovo este cunoscut mai ales pentru evenimentele sale istorice și politice turbulente. Cu cei 1,8 milioane de locuitori ai săi, Kosovo a trecut prin numeroase conflicte și declarații de independență, inclusiv schimbări de guvern și schimbări de politică. După separarea de Serbia în 2008, țara se confruntă cu numeroase provocări în domeniul educației, unde o mulțime de obstacole împiedică crearea unui sistem coerent și incluziv.

Din cauza conflictului, intervenția internațională și fondurile post-conflict au fost canalizate prin țară prin intermediul misiunii internaționale interimare a ONU pentru Kosovo (UNMIK). Educația a fost percepută ca una dintre modalitățile de limitare a conflictului dintre concepțiile sârbești și albaneze din Kosovo cu privire la națiunea kosovară, astfel încât comunitatea internațională a optat pentru un sistem educațional divizat.

În prezent, Kosovo se confruntă cu reforme substanțiale în sistemul său de învățământ superior. Această transformare include înființarea și dezvoltarea instituțiilor de învățământ superior, inclusiv nouă universități publice și douăzeci și două de universități private. Deși au fost aduse îmbunătățiri semnificative, există în continuare probleme persistente care împiedică dezvoltarea unui sistem educațional solid și incluziv.

 

Diviziuni etnice și integrare

“O componentă care, în mod normal, nu lipsește din nicio narațiune a istoriei unei națiuni este cea a originii sau a fondării unei națiuni.”

Construcția discursivă a identității naționale, 2009

Această citare se aplică foarte bine Kosovo; baza discursului naționalist actual din Serbia și Kosovo se află în diferitele interpretări istorice ale zonei disputate a Kosovo.

Societatea din Kosovo este divizată pe criterii etnice, iar acest lucru este evident și în sistemul educațional din Kosovo. Până în 1980, sistemul educațional din Kosovo a fost o componentă a vechiului sistem iugoslav. Războiul din Kosovo din 1999 a lăsat un antagonism puternic între comunitățile albaneză și sârbă, împiedicând crearea unui mediu educațional integrat și armonios.

Mai exact, pentru a evita noi conflicte, în timp ce elevii sârbi din Kosovo învață în școli supravegheate de guvernul sârb, elevii albanezi din Kosovo și alte minorități nesârbe frecventează instituțiile de stat ale Republicii Kosovo. Cele două grupuri nu numai că urmează două programe de învățământ distincte, dar, de asemenea, nu interacționează sau nu comunică între ele. Acest lucru reprezintă un obstacol în calea colaborării între generațiile tinere și, în general, în calea reconstruirii unui proces solid de coexistență pașnică.

Dovezile sugerează că programele naționale existente în sistemele de învățământ din Serbia și Kosovo sunt motivate de ideologii sociopolitice și naționaliste care legitimează narațiunea de victimizare contestată. Ambele sisteme nu abordează în mod obiectiv evenimentele istorice, prezintă doar o parte a poveștii și lucrează activ pentru a promova o imagine pozitivă a grupului etnic corespunzător.

În special în universități, diviziunea urmează liniile politice și devine mai puternică, cu viziuni opuse asupra politicilor viitoare.

 

Educație incluzivă

În Planul Strategic pentru Educație 2021-2025 din Kosovo, lansat de Ministerul Educației, asigurarea accesului la educație egală și de calitate nu este doar o prioritate, ci și o provocare.

Kosovo e numără printre țările din Balcani în care fetele și băieții cu vârste cuprinse între 0 și 6 ani au mai puține oportunități de a frecventa învățământul preșcolar. Conform cercetării publicate de KOMF – o coaliție de 29 de ONG-uri dedicate protecției copilului – doar 4,8 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani frecventează creșe sau grădinițe. Procentul crește la 90 la sută în grupa de vârstă 5-6 ani.

Potrivit UNMIK, în 2019, 38.000 de copii cu dizabilități nu frecventau școlile. Normele sociale sunt primul pas în acest proces, deoarece au tendința de a stigmatiza persoanele cu dizabilități. De aici, urmează barierele structurale, cum ar fi transportul inadecvat, sălile de clasă inaccesibile și lipsa de sprijin specializat. UNMIK a raportat date interesante cu privire la care sunt cauzele în funcție de populația tânără; mentalitatea societății (39%), lipsa beneficiilor în numerar (22%), lipsa serviciilor (14%) și lipsa legislației și a politicilor incluzive (14%).

La toate nivelurile de învățământ, educația incluzivă din Kosovo se confruntă cu numeroase obstacole. În zonele rurale, prezența la grădiniță este scăzută din cauza distanței de deplasare percepute și a indiferenței. Într-o analiză promovată de portalul Kosovo 2.0, s-a arătat că majoritatea grădinițelor sunt situate în orașe și puține sunt situate în zonele rurale. Acest lucru este parțial legat și de lipsa de acțiuni coerente și coordonate între autoritățile centrale și locale. Nu există servicii de transport public care să ducă fetele și băieții la grădinițele cele mai apropiate de reședința lor.

Creșterea gradului de conștientizare a părinților, creșterea numărului de clase preșcolare oferite și îmbunătățirea serviciilor de transport sunt câteva modalități care pot fi utilizate pentru a spori participarea. Chiar dacă educația de bază (clasele 1-9) este obligatorie, până la 25% dintre elevi abandonează școala, în special în satele care au școli satelit. Distanța de deplasare, preocupările de securitate ale femeilor și limitările bugetare sunt obstacole. Ratele de înscriere în învățământul secundar sunt mai scăzute în zonele rurale decât în cele metropolitane, indicând o preferință pentru gimnazii în detrimentul instituțiilor profesionale. Reforma învățământului profesional este esențială, iar finanțele gospodăriilor și distanța de deplasare au un rol în alegerea școlii secundare.

Cu câteva excepții notabile, cum ar fi prospera școală agricolă din Lipjan, economia rurală, care a fost influențată de colapsul și conflictele industriale anterioare, afectează interesul pentru școlile profesionale agricole. Susținerea interesului pentru programele de formare practică și adaptarea ofertelor educaționale la cerințele economice rurale în schimbare reprezintă dificultăți continue.

 

Rata ridicată a abandonului școlar și șomajul

Rata ridicată a abandonului școlar este o problemă în Kosovo, în special în ceea ce privește învățământul secundar. Șomajul în rândul tinerilor este rezultatul atât al dificultăților economice, cât și al nepotrivirii dintre competențele predate în școli și cele cerute de piața muncii. Această problemă este agravată de opțiunile reduse de formare profesională, care îi lasă pe mulți tineri fără competențele necesare pentru a găsi un loc de muncă și alimentează ciclul stagnării economice. Problemele economice ale Kosovo, cum ar fi rata ridicată a șomajului și o economie șubredă, au un impact asupra sistemului educațional. Disponibilitatea materialelor educaționale, remunerarea profesorilor și calitatea educației pot fi toate afectate de lipsa fondurilor și a resurselor.
Adulții din zonele rurale declară că au un acces mai redus la educație, în timp ce educația non-formală este concentrată în principal în zonele urbane și are loc ocazional. Pentru a elimina decalajul educațional care există pentru adulții și tinerii care nu sunt școlarizați, sunt necesare programe de învățare pe tot parcursul vieții, sprijin guvernamental și implicarea sectorului privat în consolidarea capacităților și promovarea ocupării pe cont propriu în zonele rurale. Finanțarea continuă din partea ONG-urilor este esențială pentru menținerea inițiativelor de consolidare a capacităților în aceste comunități.

 

Cheltuielile publice în domeniul educației

Conform unui studiu recent Kosovo 2.0, bugetul de stat alocat educației preșcolare nu s-a schimbat prea mult în ultimii ani. Acesta a crescut de la 14 milioane EUR în 2017 la 17 milioane EUR în 2019 și apoi, în 2020, a scăzut la 16 milioane EUR. În raportul său anual privind Kosovo în 2020, Comisia Europeană a subliniat faptul că deficiențele sistemului educațional din Kosovo – evidențiate, de asemenea, de testele PISA – trebuie atribuite și incluziunii scăzute a copiilor în învățământul preșcolar.

Sistemul educațional nu răspunde suficient cerințelor de pe piața muncii. În comparație cu națiunile cu venituri medii cu o demografie de vârstă similară, Kosovo investește 4,7 % din PIB-ul său în educație; cu toate acestea, suma cheltuită pentru învățământul primar și secundar per elev este comparativ scăzută. Acest lucru se datorează în principal raportului elev-profesor ridicat, care este de două ori mai mare decât media UE, și costului ridicat al salariilor profesorilor.

Ratele de înscriere în învățământul primar sunt ridicate, de 96%, iar ratele de înscriere în învățământul secundar sunt ridicate, de 88,1%. Cu toate acestea, scorurile scăzute la PISA și ratele relativ ridicate ale șomajului pentru absolvenții de învățământ postsecundar (19,2 % în T2 2018) în comparație cu UE indică deficiențe în ceea ce privește relevanța și calibrul educației. În stadiile incipiente ale reformei sistemului de învățământ profesional, se examinează starea școlilor de formare profesională (VET). În prezent, cheltuielile pentru cercetare reprezintă doar 0,1 % din PIB. În urma inaugurării unui nou minister al inovării în 2018, două centre regionale de inovare au primit un grant de 1,1 milioane EUR pentru laboratoare și echipamente specializate.

 

Posibile acțiuni guvernamentale

Unele îmbunătățiri pot fi observate în domeniul educației. Rata de înscriere la toate nivelurile este în creștere, dar este încă semnificativ sub medie, iar mulți tineri romi și ashkali nu ajung la niveluri superioare de educație. În acest an universitar, Ministerul Educației, Științei și Tehnologiei a crescut numărul de burse pentru studenții romi, ashkali (și egipteni) de la 500 la 600 și a alocat, de asemenea, fonduri pentru centrele de învățare care anterior erau finanțate în principal de donatori.

Promovarea educației incluzive: Guvernul ar trebui să încurajeze clasele integrate care reunesc elevi de diferite origini etnice, ca o modalitate proactivă de promovare a incluziunii. Tânăra generație poate deveni mai unită ca societate și poate contribui la eliminarea diviziunilor prin schimburi culturale și oportunități comune de învățare. Kosovo ar trebui să acorde prioritate implementării unui sistem educațional incluziv pentru a proteja tinerii susceptibili de radicalizare. Acesta a avansat într-o oarecare măsură, după cum reiese din elaborarea unui manual pentru instructori și din formarea temeinică a educatorilor (a se vedea secțiunea privind educația). Este unul dintre participanții activi la proiectul pentru combaterea terorismului în Balcanii de Vest (WBCTi).

 

Referințe:

Განათლების პრობლემები საქართველოში

Written by Alexandra Drugescu-Radulescu, translated by Zuka Kochladze

შესავალი

საქართველოში სრული ზოგადი განათლება ხორციელდება სამ საფეხურზე: დაწყებითი (1-4 კლასები), საბაზო (VII-IX) და საშუალო (X-XII). პირველი ორი საფეხური სავალდებულოა. ბავშვები იწყებენ ნიშნის მიღებას საბაზო საფეხურზე, სადაც შეფასებულები არიან 1-დან 10 ქულამდე. ყველა სკოლა ვალდებულია რომ მიჰყვეს ეროვნული სასწავლო გეგმას. ის შეიძლება შეიცვალოს მხოლოდ გამონაკლის შემთხვევებში, მაგალითად, სპეციალური საჭიროების მქონე მოსწავლეებისთვის. ის იცვლება იმის მიხედვით, თუ რომელი საგანი უჭირს ბავშვს. ასევე, ასეთ შემთხვევებში დაშვებულია საშინაო განათლება, მოსწავლე ჩარიცხულია სკოლაში, მაგრამ სწავლობს სახლიდან. თუმცა, არსებობს ფაქტობრივი მტკიცებულებები იმისა, რომ სპეციალური საჭიროების მქონე მოსწავლეები აწყდებიან სისტემურ სირთულეებს ქართულ განათლების სისტემაში. საქართველომ მნიშვნელოვნად გაუმჯობესა თავისი განათლების სფერო, მაგრამ გამოწვევები მაინც არსებობს. მაგალითად, UNICEF-ის ცნობით, ქვეყნის ერთ-ერთი ყველაზე დიდი პრობლემა არის განათლების ხარისხი, რასაც თან ერთვის ქვეყნის მცირე ბიუჯეტი განათლებისთვის, იგივე მშპ-ის მქონე ქვეყნებთან შედარებით. მნიშვნელოვანია გვახსოვდეს საქართველოს მშფოთვარე ისტორია, სანამ გავაანალიზებთ მისი განათლების სისტემის სხვადასხვა გამოწვევას. სსრკ-ში გატარებული ხანგრძლივი დროის შედეგად საქართველოს ჯერ კიდევ ებრძვის სისტემურ პრობლემებს, როგორც შედარებით ახალი დემოკრატია, რომელმაც მოიპოვა დამოუკიდებლობა 1991 წელს. სახელმწიფოს ჯერ კიდევ აქვს პოტენციალი გააუმჯობესოს თავისი საგანმანათლებლო სისტემა მომდევნო ათწლეულებში.

სპეციალური საჭიროების მქონე ბავშვები

Special-needs teacher Lia Tabatadze assists a boy in a seventh-grade math class in Tbilisi’s School #124 on Oct. 20. Since 2013, Georgia’s education ministry has provided training for 4,700 school professionals and psychologists in special-needs education. (Photo: Monica Ellena)

საქართველოს ზემოთნახსენები ძლიერი კანონმდებლობა მიზნად ისახავს შესაძლებლობის მიცემას ყველა ბავშვისთვის, რათა მათ მიაღწიონ აკადემიური წარმატებას. განათლების სამინისტროს ვებგვერდის ყურებისას, იქმნება შთაბეჭდილება, რომ ახალგაზრდებს აქვთ თანაბარი წვდომა ხარისხიან განათლებაზე. ამ იდეას კიდევ უფრო ამყარებს საქართველოს მიერ რატიფიცირება გაეროს შეზღუდული შესაძლებლობის მქონე პირთა უფლებების კონვენციის. კონვენციის 24-ე მუხლი ხაზს უსვამს, რომ თანაბარი შესაძლებლობების უფლების საფუძველზე, სახელმწიფოებმა უნდა უზრუნველყონ არადისკრიმინაციული განათლება.

მიუხედავად იმისა, რომ ამ კონვენციას არ აქვს იურიდიული ვალდებულება, იგი ასახავს ხელმომწერი მხარეების, მათ შორის საქართველოს, აღიარებას ინკლუზიური განათლების საჭიროებაზე. ამ საერთაშორისო ნორმების დამტკიცება იყო გაერთიანებული ეროვნულ კანონმდებლობაში. 2005 წელს საქართველომ დაამტკიცა „ზოგადი განათლების შესახებ“ კანონი, რომელიც ხაზს უსვამს ინკლუზიური განათლების მნიშვნელობას. კანონი საფუძველს უყრის ბავშვების წარმატებული განვითარებას. თუმცა, ეს იდეა პრაქტიკაში არ სრულდება, თუ გავითვალისწინებთ იმ პრობლემებს, რომლებსაც განსაკუთრებული საჭიროების მქონე ბავშვები აწყდებიან.

მაშინ როცა საქართველო ამაყობს 14-დან 24 წლამდე ახალგაზრდების წერა-კითხვის თითქმის 100%-იანი მაჩვენებლით, მოსახლეობის აღწერამ აჩვენა, რომ ეს მონაცემი მცირდება 86.2 პროცენტამდე შეზღუდული შესაძლებლობის მქონე ქალებისთვის, ხოლო შეზღუდული შესაძლებლობის მქონე კაცებისთვის – 87.0 პროცენტამდე. გარდა ამისა, კიდევ უფრო შემაშფოთებელი დასკვნაა ისაა, რომ სოციალური მომსახურების სააგენტოში რეგისტრირებული შეზღუდული შესაძლებლობის მქონე 11765 ბავშვიდან მხოლოდ 1244 ბავშვია რეგისტრირებული სკოლებში. მიუხედავად იმისა, რომ ინკლუზიური განათლება საქართველოში 10 წლის წინ დაინერგა, საჯარო სკოლების მხოლოდ 65% აცხადებს, რომ ჰყავთ სპეციალური საგანმანათლებლო საჭიროების მქონე მოსწავლეები. და რადგან სახელმწიფო არ აგროვებს სტატისტიკას იმ ბავშვების შესახებ, რომლებიც ფორმალური განათლების მიღმა არიან, შეუძლებელია სანდო ანალიზის გაკეთება ინკლუზიური განათლების წარმატების მაჩვენებელზე. ეს კი თავის მხრივ გულისხმობს იმას, რომ შეუძლებელია მკაფიო სტრატეგიის შექმნა, რომელიც უზრუნველყოფს ყველა ბავშვის ნაყოფიერ განვითარებას, ფაქტობრივ მტკიცებულებებზე დაყრდნობით.

Იმის მიუხედავად, რომ მთავრობა ნებას რთავს სასწავლო გეგმაში გარკვეული ცვლილებების განხორციელების, არასამთავრობო ორგანიზაცია საქართველოს ახალგაზრდა იურისტთა ასოციაცია აცხადებს, რომ ეროვნული სასწავლო გეგმა არ იძლევა ალტერნატიული სწავლის შესაძლებლობას, რომელიც გაითვალისწინებდა ბავშვის სპეციფიკურ აკადემიურ საჭიროებებს. UNDP-ის მიერ გამოქვეყნებულ ანალიზში საქართველოში შშმ პირთა უფლებების სიტუაციის შესახებ, აღნიშნულია ის ფაქტი, რომ საგანმანათლებლო სისტემაში დისბალანსის მთავარი მიზეზი არის ნაკლებობა რესურსებსა შეზღუდული შესაძლებლობის მქონე ბავშვებისთვის. უკეთესმა ინფრასტრუქტურამ, სასწავლო მასალამ და ამ სფეროში მომუშავე პროფესიონალების გადამზადებამ შეიძლება ზრდის მაღალი გახადოს ალბათობა იმისა, რომ შშმ ბავშვები მიაღწევენ აკადემიურ წარმატებას.

სისტემის რეკონსტრუქციისთვის გადაიდგა სამართლებრივი ნაბიჯები . ერთ-ერთი ამის მაგალითია 2018 წლის ცვლილება ზემოხსენებულ ზოგადი განათლების კანონში. ის შეზღუდული შესაძლებლობის მქონე მოსწავლეების საჭიროებების დასაკმაყოფილებლად გვთავაზობს საგანმანათლებლო დაწესებულებების დაფინანსების მკაფიო გეგმას. კიდევ ერთი მნიშვნელოვანი გაუმჯობესება არის ის, რომ 2018-დან 2019 წლამდე ოთხჯერ გაიზარდა თანამშრომელთა რიცხვი, რომლებიც სპეციალურად არიან მომზადებულნი შეზღუდული შესაძლებლობის მქონე ბავშვების ზედამხედველობისთვის. ამ ახალი საკანონმდებლო ბაზის მიუხედავად, უდავოა, რომ ამ დროისთვის ამ რესურსების მთავარი მომხმარებლები არიან ბავშვები პრივილეგირებული რაიონებიდან თუ უბნებიდან. თუმცა, ეს არის პირველი ნაბიჯი ცხოვრების ხარისხის გაუმჯობესებისაკენ იმ ბავშვების, რომლებსაც მთელი ცხოვრების განმავლობაში შეუძლიათ მიიღონ უკეთესი შესაძლებლობები, თუ მათ დაეხმარებიან სოლიდური განათლების მიღებაში.

რეგიონული განსხვავებები

Administrative Map of Georgia Map based on a UN map. Source: UN Cartographic Section

საქართველო ამაყობს დაწყებითი და საბაზო სკოლების დამთავრებულთა მაღალი მაჩვენებლებით. ერთი შეხედვით, შეიძლება ითქვას, რომ საშუალო სკოლის დამთავრების მაჩვენებელიც შედარებით მაღალია, მაგალითად, თბილისში მოსწავლეთა 76% ასრულებს საშუალო საფეხურს. თუმცა, სხვა რეგიონების გათვალისწინებისას, შეიმჩნევა, რომ ღარიბ რაიონებს არ გაუმართლათ. მაგალითად, კახეთში სწავლის მიტოვების მაჩვენებელი 58%-ია.[14] რატომ არსებობს ასეთი დიდი რეგიონული უთანასწორობა, 30%-ზე მეტი სხვაობით? UNICEF-ის მრავალინდიკატორულ კლასტერულ კვლევაში გაანალიზებულია ქართველთა პასუხები, რათა მივიღოთ სანდო მონაცემი განათლების ხელმისაწვდომობისა და დასრულების შესახებ.[15] ერთ-ერთი მთავარი დასკვნა ანალიზისა ისაა, რომ სკოლის დამთავრების ყველაზე დაბალი მაჩვენებლები შეიძლება გამოვლინდეს ქვეყნის ყველაზე ღარიბ რეგიონებში. ამან შეიძლება წინ წამოაყენოს დისკუსიის დროს კავშირი ფინანსურ რესურსებსა და განათლების ხარისხს შორის. სოფლად მცხოვრებ ბავშვებს, რომლებიც არიან სოციალურად დაუცველები, ნაკლებად აქვთ პირადი საშუალებები განათლების დასასრულებლად, ასევე არც თუ ისე ხშირად სთავაზობენ მცირე საგანმანათლებლო დაწესებულებებს საჯარო დაფინანსებაც. მაშინაც კი, როცა დაწყებითი სკოლის დამთავრების მაჩვენებლებს ვუყურებთ, სადაც რომ სხვაობა უფრო მცირეა, ვხედავთ, რომ მდიდარ ურბანულ რაიონებში გაზრდილი ბავშვები უფრო მეტად ამთავრებენ სკოლას.

გარდა ამისა, შეიძლება აღინიშნოს, რომ ისეთ ფაქტორს, როგორიცაა ეთნიკური წარმომავლობა, ასევე შეაქვს წვლილი განათლების ხელმისაწვდომობაში. მაგალითად, აზერბაიჯანელი ბავშვების რაოდენობა, რომლებიც სკოლაში არ სწავლობენ, სამჯერ მეტია სკოლაში არ მყოფ ქართველ ბავშვთა რაოდენობაზე. აღსანიშნავია, რომ აზერბაიჯანელები ყველაზე დიდი ეთნიკური უმცირესობაა საქართველოში.

განსხვავებები კიდევ უფრო ცხადია OECD-ის მოსწავლეთა შეფასების საერთაშორისო პროგრამაში (PISA-ში) ქართველი ბავშვების შედეგების გაანალიზებისას. შეფასების პროგრამა აფასებს ბავშვებს კითხვაში, მათემატიკაში, საბუნებისმეტყველო მეცნიერებასა და რეალური გამოწვევების დაძლევის უნარებში. სოფლად მცხოვრებმა მოსწავლეებმა 2015 წელს 44 ქულით ნაკლები მოაგროვეს, ვიდრე ქალაქებში მცხოვრებმა მოსწავლეებმა. ეს სხვაობა ეკვივალენტურია სწავლის წელიწადნახევრის [18]. რეალურად, ეს სხვაობა გაიზარდა დროთა განმავლობაში, სოფლისა და ქალაქების მონაწილეებს შეფასების შორის 2009 წელს სხვაობა მხოლოდ 33 ქულა იყო.

ზემოთ წარმოდგენილი მონაცემები ხაზს უსვამს საქართველოს განათლების სისტემაში არსებულ პრობლემას. მიუხედავად იმისა, რომ შეიძლება ითქვას, რომ რეგიონული უთანასწორობა არსებობს მთელ მსოფლიოში საგანმანათლებლო დაფინანსებისა და შესაძლებლობების კუთხით, ეს არის პრობლემა, რომელიც უნდა გადაიჭრას. საკითხის გარჩევისას უნდა იყოს ინიციირებული ისეთი განათლების სისტემის წარმატებულობის მაჩვენებლის შექმნა, რომელიც გაითვალისწინებს ნაკლებ პრივილეგირებული რაიონებს.

განათლების ხარისხი

Children from Tbilisi’s kindergartens; Source:  https://georgiaabout.com/2014/10/21/kindergarten-autumn-festival-in-tbilisi/

განათლების სისტემის ხარისხის შესაფასებლად საჭიროა მთელი რიგი ფაქტორების გაანალიზება. პირველ რიგში, სწავლების მოდერნიზება უმთავრესია ხარისხიანი, თანამედროვე განათლების მისაღწევად. სისტემის მოდერნიზაციისათვის აუცილებელია კარგად მომზადებული პროფესიონალების ყოლა, რომლებსაც სურთ ახალი ტექნოლოგიების დანერგვა თავიანთ სწავლებისა და შეფასების მეთოდებში. OECD-ის განათლების ანალიზისა და შეფასების მიმოხილვების მიხედვით, საქართველო მოდერნიზაციის კუთხით დაბალ პოზიციაზეა, პირველ რიგში, მასწავლებელთა ასაკის გამო.[19] მათი მეოთხედი 60 წელზე ასაკოვანია, რის გამოც მათ შეიძლება უპირატესობა მიანიჭონ სწავლების უფრო ტრადიციული ფორმებს.[20] მიუხედავად იმისა, რომ მოდერნიზაციის შესახებ კამათი უფრო ნიუანსურია, ასაკოვანი მასწავლებლების გაერთიანება საგანმანათლებლო პერსონალის დაბალ ანაზღაურებასთან და თვალსაჩინო ფენომენთან, გვაძლევს ვარაუდის შესაძლებლობას, რომ საქართველოს ჯერ კიდევ აქვს დასახვეწი ტაქტიკები, რათა წაახალისოს მასწავლებლები თანამედროვე მეთოდების დასანერგად კლასში.

მეორე რიგში, შესაძლებელია განათლების სისტემის ეფექტურობის განსაზღვრა, რათა დადგინდეს, არის თუ არა ის ხარისხიანი. მისი მოსწავლეების შედეგები ისეთ საერთაშორისო შეფასების პროგრამებში, როგორიცაა ზემოხსენებული PISA, ძალზე აქტუალური საქართველოს შემთხვევაში. აშკარა გაუმჯობესებაა საქართველოს 2015 წლის შედეგებში 2009 წელთან შედარებით, მეცნიერებასა, მათემატიკისა და წიგნიერებაში. თუმცა, იმის მიუხედავად, რომ ეს ზრდა აღსანიშნავია, ქართველი მოსწავლეები მაინც უფრო დაბალ ქულებს იღებენ სხვა ბავშვებთან შედარებით. მაგალითად, ბავშვების მხოლოდ 1%-მა შეძლო საუკეთესო შედეგის მიღწევა, ეს უფრო დაბალია OECD-ის ქვეყნების საშუალო 8%-ზე. გარდა ამისა, მეცნიერებაში ჩამორჩენილი მოსწავლეების ერთ-ერთი ყველაზე მაღალი წილი საქართველოდან მოდის.

მოდერნიზაციის ნაკლებობა და მოსწავლეთა დაბალი შედეგები საერთაშორისო შეფასების გამოცდებზე შეიძლება იყოს დაკავშირებული და წარმოაჩენდეს სტრუქტურულ პრობლემას საქართველოს განათლების სისტემაში. უკეთ გაგება, თუ როგორ შეიძლება მოხდეს სწავლება, მასწავლებლებისთვის უკეთესი წახალისების სისტემასთან ერთად, შეიძლება პოტენციურად გაზარდოს მოსწავლეთა შედეგი.

დასკვნა

ბოლო ათწლეულის განმავლობაში საქართველომ ჩაატარა მრავალი რეფორმა. შეინიშნება განათლების ხარისხის გაუმჯობესება, ასევე არის მცდელობა შეიქმნას ახალი საკანონმდებლო პროექტები, რომლებსაც შეუძლიათ ფაქტობრივი ცვლილებების გაგრძელება. მიუხედავად ამისა, საქართველო კვლავ დგას მთელი რიგი საგანმანათლებლო გამოწვევების წინაშე, რომლებიც გავლენას ახდენს ბავშვების ცხოვრებაზე მთელი ქვეყნის მასშტაბით. იმის მიუხედავად, რომ ზოგიერთი ინდივიდი შეიძლება იყოს უფრო მგრძნობიარე იმგვარ გამოწვევებს, როგორიც იყო ზემოთ წარმოდგენილი, განათლების სისტემის გაუმჯობესება შეიძლება ყველასთვის სასარგებლო იყოს.

 

 

Reference List

Digitaldesign.Ge. (n.d.). Chapter VI.  Basic Methodological Orientations – The Portal of National Curriculum. The Portal of National Curriculum. http://ncp.ge/en/curriculum/general-part/general-part/tavi-vchapter-vi-basic-methodological-orientations

General Education. (n.d.). UNICEF Georgia. https://www.unicef.org/georgia/general-education

Li, R., et al. (2019), OECD Reviews of Evaluation and Assessment in Education: Georgia,

OECD Reviews of Evaluation and Assessment in Education, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/94dc370e-en.

Mizunoya, Suguru & Amaro, Diogo & Mishra, Sakshi. (2020). Georgia: Education Fact Sheets | 2020 Analyses for learning and equity using MICS data.

Situation Analysis of the Rights of People with Disabilities in Georgia. 2021 | United Nations Development Programme. (n.d.). UNDP. https://www.undp.org/georgia/publications/situation-analysis-rights-people-disabilities-georgia-2021

UN Enable – Text of the Convention on the Rights of Persons with Disabilities. (n.d.). https://www.un.org/esa/socdev/enable/rights/convtexte.htm

 

Notes

[1] http://ncp.ge/en/curriculum/general-part/general-part/tavi-vchapter-vi-basic-methodological-orientations

[2] http://ncp.ge/en/curriculum/general-part/general-part/tavi-vchapter-vi-basic-methodological-orientations

[3] http://ncp.ge/en/curriculum/general-part/general-part/tavi-vchapter-vi-basic-methodological-orientations

[4] https://www.unicef.org/georgia/general-education

[5] https://www.un.org/disabilities/documents/convention/convention_accessible_pdf.pdf

[6]https://www.undp.org/sites/g/files/zskgke326/files/migration/ge/pwds_situation_analysis_2021_eng.pdf

[7]https://www.undp.org/sites/g/files/zskgke326/files/migration/ge/pwds_situation_analysis_2021_eng.pdf

[8]https://www.undp.org/sites/g/files/zskgke326/files/migration/ge/pwds_situation_analysis_2021_eng.pdf

[9]https://www.undp.org/sites/g/files/zskgke326/files/migration/ge/pwds_situation_analysis_2021_eng.pdf

[10]https://www.undp.org/sites/g/files/zskgke326/files/migration/ge/pwds_situation_analysis_2021_eng.pdf

[11]https://www.undp.org/sites/g/files/zskgke326/files/migration/ge/pwds_situation_analysis_2021_eng.pdf

[12] https://www.undp.org/sites/g/files/zskgke326/files/migration/ge/pwds_situation_analysis_2021_eng.pdf

[13] file:///C:/Users/druge/Downloads/FinalGeorgia-Education-Fact-Sheet-2020.pdf

[14] file:///C:/Users/druge/Downloads/FinalGeorgia-Education-Fact-Sheet-2020.pdf

[15] file:///C:/Users/druge/Downloads/FinalGeorgia-Education-Fact-Sheet-2020.pdf

[16] file:///C:/Users/druge/Downloads/FinalGeorgia-Education-Fact-Sheet-2020.pdf

[17] file:///C:/Users/druge/Downloads/FinalGeorgia-Education-Fact-Sheet-2020.pdf

[18] https://www.unicef.org/georgia/media/3436/file/oecd_report_en.pdf

[19] https://www.unicef.org/georgia/media/3436/file/oecd_report_en.pdf

[20] https://www.unicef.org/georgia/media/3436/file/oecd_report_en.pdf

[21] https://www.unicef.org/georgia/media/3436/file/oecd_report_en.pdf

[22] https://www.unicef.org/georgia/media/3436/file/oecd_report_en.pdf

[23] https://www.unicef.org/georgia/media/3436/file/oecd_report_en.pdf