Ireland’s educational system, educational challenges and the purposes of improvement

Scris de Stefania Grace Tangredi

Tradus de Iasmina Stoian

Sursă: Jurnalul de Studii Rurale

Teritoriul Irlandei este împărțit în două părți: Irlanda, denumită uneori „Republica Irlanda”, și Irlanda de Nord, care face parte din Regatul Unit. Irlanda este membră a Uniunii Europene.

În 1926, populația țării era de 2 971 922 de locuitori, ajungând la 4982 de milioane în 2023. Irlanda a devenit un stat liber în 1922, o democrație parlamentară guvernată de Constituția Irlandei din 1937. Limbile oficiale sunt engleza și irlandeza.

Din anii 1950 până în anii 1970, economia irlandeză a fost în creștere și a crescut nu numai în domeniul politic, ci și în domeniul educațional. În 2008, șomajul a crescut, iar PIB-ul a scăzut în creștere. Planul de redresare convenit la acel moment a necesitat o reducere semnificativă a cheltuielilor publice și o serie de măsuri pentru stabilizarea finanțelor și revenirea la creștere; Irlanda a ieșit cu succes din criză la sfârșitul anului 2013. Cheltuielile guvernamentale pentru educație reprezintă 3,72 % din produsul intern brut (PIB); acest procent este mai mic atât decât media regională (4,6 %), cât și decât media pentru grupul său de venituri (4,5 %).

 

Sistemul educațional din Irlanda

În Irlanda, frecventarea școlilor naționale este gratuită, iar statul trebuie să ofere învățământ primar gratuit. Unele școli primare private percep o taxă. Frecventarea majorității școlilor secundare este gratuită, dar unele școli private percep o taxă pentru familii, chiar și în învățământul secundar. Uneori, școlile suportă cheltuielile pentru cărți, uniforme și examene. Istoria Irlandei a fost modelată de influența instituțiilor religioase în societate, inclusiv în sistemul de învățământ; prin urmare, Biserica Catolică joacă un rol important în educație: majoritatea școlilor primare, precum școlile naționale, sunt conduse de Biserică și subvenționate de stat. Majoritatea școlilor secundare – școli private pentru învățământul secundar – sunt de asemenea conduse de instituții catolice. În Irlanda, educația este obligatorie de la vârsta de 6 la 16 ani sau până când elevii au absolvit trei ani de învățământ secundar.

Școala primară este formată din opt clase. De obicei, elevii trec la școala secundară la vârsta de 12 ani. Nivelul al doilea este împărțit într-un ciclu junior și un ciclu senior. În învățământul secundar se predau atât materii generale, cât și profesionale.

Învățământul secundar include instituțiile de învățământ secundar, profesional, cuprinzător și colegiile comunitare. Numărul tinerilor care își continuă studiile după învățământul obligatoriu este ridicat: peste 90 % dintre tinerii de 16 ani, 75 % dintre tinerii de 17 ani și aproximativ 50 % dintre tinerii de 18 ani frecventează școala cu normă întreagă.

 

Educația în Irlanda: perspective de creștere

Provocările cu care se confruntă Irlanda pentru sistemul educațional sunt multiple. Irlanda încearcă să acomodeze o creștere rapidă a numărului de înscrieri. Cu toate acestea, înscrierile în învățământul primar sunt în scădere după ce au atins un vârf în 2018, iar înscrierile în învățământul post-primar continuă să crească puternic, cu o creștere de 34 300 între 2017 și 2021. Înscrierile în învățământul postsecundar cu normă întreagă cresc, de asemenea, rapid, cu o creștere de aproape 16 400 între 2017 și 2021 și 13 școli postsecundare suplimentare din 2017, reflectând creșterea substanțială a înscrierilor.

Sursă: Academia Europeană de Religie și Societate.

Numărul total de profesori a crescut cu peste 7 804 din 2017, de la 64 692 la 72 496. Raportul elev-profesor în școlile primare a scăzut de la 15,3 la 13,7 din 2017 și de la 12,8 la 12,2 în școlile secundare.

Irlanda nu numai că încearcă să crească numărul de înscrieri, dar promovează și un sistem școlar mai pluralist, care să acomodeze mai bine diversitatea, în special cea religioasă, în conformitate cu profilul în schimbare al populației. O serie de școli din Irlanda, din 2019, au început să devină primul transfer de la catolic la multiconfesional. Școlile vor implementa programe care să cuprindă și să includă diferite credințe și valori.

Participarea copiilor cu nevoi educaționale speciale a crescut în sistemul de învățământ. Irlanda dorește să ofere un sistem educațional care să sprijine participarea și progresul acestora pentru a se asigura că își pot atinge potențialul maxim. Este esențial ca școlile să aibă politici în vigoare pentru a face față oricăror dificultăți ale elevilor.

Pentru a menține calitatea și performanța la toate nivelurile sistemului de învățământ și pentru a face față lumii muncii, pentru a ține pasul cu lumea în schimbare, sistemul de educație și formare va juca un rol-cheie în satisfacerea nevoilor de competențe existente și emergente prin furnizarea de oportunități de educație, formare și dezvoltare a competențelor pentru cei care intră pe piața forței de muncă, precum și prin perfecționarea și recalificarea continuă a participanților existenți pe piața forței de muncă.

Fotografie de Jessica Lewis pe Unsplash

Cum a făcut față Irlanda problemelor educaționale în timpul covid-19 în 2020

Potrivit unui raport al ONU, aproape 190 de țări au impus închiderea școlilor, afectând 1,5 miliarde de copii și tineri. Ca atare, elevii au trebuit să înceapă să adopte noi metode de învățare, „învățământul de acasă”, iar profesorii și educatorii au trebuit să își schimbe modul de predare. Directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, a garantat că Organizația Națiunilor Unite oferă ajutor pentru adaptarea la această situație, mai ales că colaborează cu țările pentru a asigura continuitatea învățării pentru toată lumea, în special pentru copiii și tinerii dezavantajați, care tind să fie cei mai afectați de închiderea școlilor.

În timpul pandemiei Covid-19, 94% dintre elevi au declarat că au folosit o combinație de manuale și instrumente digitale. Mulți elevi (79%) au indicat că nu au întâmpinat dificultăți și că, dacă ar fi fost, problemele ar fi fost abordate cu promptitudine. Majoritatea tinerilor și-au finalizat temele și au primit feedback-ul profesorului.

 

Bullying-ul în școli

Chiar dacă mulți copii și adolescenți frecventează școlile catolice, un număr tot mai mare de persoane nu practică această religie și pot participa la botezuri și comuniuni doar pentru că face parte din cultura irlandeză, mai degrabă decât pentru că au o credință reală în această practică, chiar dacă majoritatea școlilor din Irlanda sunt catolice. Aproape 80 % din populație își descrie religia ca fiind catolică, conform recensământului din 2016.

Practicanții religioși și elevii credincioși se simt vulnerabili, deoarece sunt în prezent o minoritate în școlile irlandeze.

Pentru a evita această problemă, școlile irlandeze trebuie să aibă un cod de comportament și un program și proceduri educaționale specifice care, împreună, formează planul școlii pentru a ajuta elevii din școală să se comporte bine și să învețe bine. De asemenea, echipele de sprijin școlar vor fi disponibile pentru a ajuta elevii care se confruntă cu hărțuirea, iar tot personalul va fi instruit ca parte a noului plan de acțiune.

 

Persoane defavorizate în Irlanda

În ciuda faptului că Irlanda are cea mai rapidă creștere economică din Europa, nivelurile de sărăcie sunt stabile. Copiii sunt mai predispuși decât populația generală să se confrunte cu o sărăcie continuă. Mai mult de 62 000 de copii trăiesc în sărăcie persistentă, iar alții sunt în pericol de sărăcie. Unul din cinci părinți nu are suficiente alimente pentru a-și hrăni copiii. Copiii care călătoresc mult, precum copiii romi, sunt deosebit de vulnerabili. Termenul „rom” este utilizat de Consiliul Europei pentru a se referi la romi, sinti, kale și grupurile înrudite din Europa, inclusiv călătorii și grupurile estice, precum Dom și Lom, și acoperă marea diversitate a grupurilor în cauză, inclusiv persoanele care se identifică ca „țigani”.

Conform datelor statistice din 2016, 2 % dintre copiii de 10 ani din Irlanda nu pot citi și înțelege un text simplu până la sfârșitul școlii primare. Persoanele din zonele rurale sunt potențial afectate negativ de dificultatea de a menține implicarea în educație sau de a avea acces la facilități.

De multe ori, dezavantajele educaționale sunt legate de factori socioeconomici, de exemplu, venituri insuficiente, locuințe precare, probleme de sănătate sau familiale. Copiii care s-au născut în familii sărace sau care locuiesc în zone defavorizate sunt cei mai expuși eșecului școlar și excluderii ulterioare de pe piața muncii. Tinerii care se confruntă cu dezavantaje sociale prezintă un risc mai mare de a fi expuși unor factori care au un impact asupra oportunității lor de a progresa cu succes în învățământul de prim și al doilea nivel.

Sursă: CSO Irlanda.

Concluzii și recomandări

Sistemul educațional al Irlandei a demonstrat puncte forte și realizări semnificative, confruntându-se în același timp cu provocări. Țara este ferm hotărâtă să ofere cetățenilor săi o educație de calitate, fapt evident prin infrastructura sa educațională bine structurată și accesibilă. Accentul pus de Irlanda pe educația preșcolară, investițiile în tehnologie și dedicarea față de incluziune au contribuit la crearea unui mediu de învățare pozitiv pentru elevii de diferite vârste și medii.

 

Sistemul educațional are multe merite, dar unele domenii pot fi îmbunătățite pentru a-i spori eficiența generală:

Irlanda ar trebui să investească mai mult decât o face în educație, în special la nivelurile primar și secundar; acest lucru este esențial pentru menținerea unor standarde și facilități de predare de înaltă calitate. O finanțare adecvată va garanta că toate școlile dispun de resursele necesare pentru a sprijini nevoile de învățare ale elevilor.

În ciuda progreselor înregistrate, disparitățile educaționale persistă în unele regiuni și în anumite categorii demografice. Guvernul ar trebui să se concentreze pe reducerea acestor decalaje prin punerea în aplicare a unor intervenții specifice, cum ar fi îmbunătățirea accesului la resurse și sprijin specializat pentru comunitățile defavorizate.

Dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice este esențială pentru a ține pasul cu evoluția metodologiilor de predare și a tehnologiilor. Încurajarea și oferirea de oportunități pentru profesori de a-și îmbunătăți competențele va fi în beneficiul experienței de învățare a elevilor. Pe măsură ce peisajul educațional devine din ce în ce mai solicitant, este vital să se acorde prioritate serviciilor de sprijin în domeniul sănătății mintale pentru elevi, părinți și educatori; crearea unui mediu de învățare pozitiv și favorabil va ajuta elevii să se dezvolte din punct de vedere academic și emoțional.

 

Referințe:

Provocările educaționale cu care se confruntă Bulgaria

 

Scris de Dyuti Khulbe

Tradus de Iasmina Stoian

Amplasată în mijlocul unei varietăți de peisaje – de la lanțurile muntoase din Stara Planina, o linie de demarcație naturală care merge de la vest la est, cu peste 40.000 de situri de patrimoniu cultural, dintre care șapte sunt incluse pe lista UNESCO, până la multitudinea de plaje de pe litoralul Mării Negre, Bulgaria este un amalgam perfect de culturi vechi și orașe moderne. Fondată în secolul al VII-lea, Bulgaria este a doua cea mai veche țară, după San Marino, de pe continentul european.

Datorită trecutului său istoric bogat, Bulgaria prezintă, de asemenea, o intersecție a culturilor greacă, persană, slavă, romă și otomană. Această intersecție culturală a avut, de asemenea, un impact semnificativ asupra politicii și societății bulgare. Societatea socio-politică bulgară modernă a evoluat ca urmare a împletirii credințelor, valorilor și practicilor moștenite, combinate cu noi influențe. Impactul acestei fuziuni în continuă schimbare poate fi observat în diferite aspecte ale societății bulgare, în special în educație.

Înainte de a analiza peisajul în schimbare al educației în Bulgaria, trebuie să înțelegem mai întâi situația țării și modul în care unii dintre acești factori îi afectează infrastructura educațională.

Sozopol, Bulgaria. Imagine via Unsplash de Neven Myst.

Context

Bulgaria a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, după semnarea în 2005 a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la UE. De atunci, au avut loc schimbări semnificative în sectorul său educațional, în special în ceea ce privește finanțarea, investițiile în infrastructura și tehnologia educațională, progresul curriculumului său pentru a îndeplini standardele UE și, cel mai important, introducerea unei varietăți de limbi UE vorbite pe scară largă și a programelor de mobilitate și schimb.

În plus, fiind o țară cu venituri medii superioare din Uniunea Europeană, Bulgaria a pus în aplicare (în special după aderarea la UE) politici și a introdus reforme în diverse sectoare care, de asemenea, sporesc apropierea sa de standardele și practicile OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). Bulgaria este pe cale de a deveni membru al OCDE. Aceste reforme și politici au fost încurajate și facilitate de un angajament puternic față de integrarea în UE și au condus țara la stabilizarea macroeconomică și la creșterea nivelului de trai al populației în ultimele decenii.

Cu toate acestea, deși Bulgaria se îndreaptă spre progres, trebuie înțelese și depășite diverse obstacole.

Bariere educaționale

Să luăm de exemplu educația. Bulgaria crede că educația este un instrument vital pentru combaterea problemelor sale actuale și va contribui, de asemenea, la realizarea potențialului socio-economic al țării. Dar nu a avut prea mult succes. Țara are unul dintre cele mai slabe rezultate educaționale din UE. Conform datelor PISA (Programul internațional pentru evaluarea elevilor), 47 % dintre elevii în vârstă de 15 ani nu au reușit să atingă niveluri suficiente de competență în citire în 2018, comparativ cu media regională pentru Europa de Est și Asia Centrală de 42 % și cu media OCDE și UE de 23 %.

Unul dintre motivele care stau la baza progresului educațional diminuat al Bulgariei este rata scăzută a investițiilor în sectorul educațional. Conform celor mai recente date din 2018, doar 3,5% din PIB este cheltuit pentru educație, ceea ce este mai mic decât media UE de 4,6%. Aceasta este una dintre cele mai scăzute din UE.

Chiar dacă lumea se îndreaptă spre digitalizare, sălile de clasă din Bulgaria ar putea fi mai progresive. Majoritatea profesorilor consideră că integrarea tehnologiei în sălile de clasă este un instrument eficient, însă se plâng adesea de lipsa echipamentelor tehnice și a competențelor necesare pentru a utiliza tehnologia existentă în sălile de clasă. Mai puține școli din Bulgaria sunt echipate digital în comparație cu UE. Potrivit unui raport din 2019 al Comisiei Europene, doar 32 % dintre copiii din învățământul primar, 31 % la nivelul secundar inferior și 37 % la nivelul secundar superior au acces la școli echipate digital, comparativ cu media de 35 %, 52 % și, respectiv, 72 % în UE. Doar 57% dintre elevii din grupa de vârstă 16-19 ani posedă competențe digitale de bază, ceea ce este mult sub media UE de 82%.

În ultimii ani au fost realizate investiții finanțate de UE pentru îmbunătățirea instrumentelor digitale și a infrastructurii TIC (tehnologia informației și comunicațiilor); cu toate acestea, un studiu al Ministerului Educației și Științei a arătat că mai puțin de 40 % din instituțiile de învățământ dispuneau de echipamente adecvate în laboratoarele lor de informatică. Mai mult, aproape doar jumătate din școlile bulgare dispuneau de condiții prealabile pentru a permite infrastructurilor TIC moderne și oportunități de învățare pentru profesori în vederea îmbunătățirii competențelor lor în domeniul TIC.

Conform Indexului economiei și societății digitale 2020, Bulgaria se situează la coada clasamentului european în ceea ce privește competențele digitale ale adulților și tinerilor. Din același motiv, se încearcă acum să se abordeze această provocare. Instrumentul SELFIE (un instrument dezvoltat de Comisia Europeană pentru a ajuta școlile să înțeleagă unde se situează în ceea ce privește educația digitală) este deja utilizat de 30% dintre școlile bulgare care au evaluat modul în care utilizează tehnologiile digitale în predare și învățare. A crescut numărul de clase de învățământ secundar superior specializate în TIC. Interesant este faptul că codarea este oferită ca materie începând cu clasa a treia, în timp ce patru universități oferă programe în domeniul inteligenței artificiale. Acest lucru se întâmplă după ce Consiliul Uniunii Europene a cerut Bulgariei să „promoveze competențele digitale și accesul egal la educație” în recomandările sale specifice de țară pentru 2020. Bulgaria a stabilit, de asemenea, „Bulgaria digitală 2025”, un program național pentru modernizarea și încorporarea soluțiilor IT în toate domeniile economice și de asistență socială. O provocare educațională notabilă cu care se confruntă Bulgaria este reprezentată de problemele structurale ale politicilor de predare. Majoritatea profesorilor din școlile primare și secundare superioare îmbătrânesc rapid, deoarece majoritatea au peste 50 de ani. Conform unui raport al Băncii Mondiale 2019, aproximativ 11 % dintre aceștia au deja 60 de ani. În ciuda creșterii salariilor profesorilor pentru a le face mai atractive, s-a constatat că doar o parte dintre aceștia optează pentru profesia de profesor. Formarea profesorilor este considerată mai mult teoretică decât practică și nu există o politică clară care să măsoare dacă abilitățile profesorilor răspund nevoilor elevilor și nici un sistem care să urmărească experiența de predare și învățare din sălile de clasă.

Steagul Bulgariei și al UE pe un cer albastru. Imagine via Unsplash de Neven Myst.

Discriminarea copiilor romi în școli

Deși asigurarea unei educații egale și imparțiale este un drept fundamental al omului pentru toți cetățenii din țările UE, natura neincluzivă a educației publice îi împiedică în mod constant pe copiii romi să se bucure de acest drept. Există diferențe uriașe în ceea ce privește accesul, calitatea și tratamentul copiilor romi. Una dintre preocupările principale este segregarea școlară.

Chiar dacă segregarea școlară nu a fost niciodată introdusă sau sancționată oficial de către țările din Europa Centrală și de Est, din păcate, aceasta a fost întotdeauna prezentă. Sistemul „școlilor țigănești” a existat predominant în Bulgaria, unde copiii înscriși aparțineau exclusiv comunității rome, deoarece nu li se permitea să se înscrie în școlile bulgare obișnuite.

De-a lungul anilor, în special la sfârșitul anilor ’90 și în anii 2000, politicile guvernului bulgar au sprijinit reducerea școlilor țigănești. Efortul popular organizat pentru desegregarea școlilor din Bulgaria a început în 2000, când câteva sute de copii romi s-au înscris de la o școală țigănească din Vidin la școlile obișnuite din oraș. Această inițiativă se aliniază cu dezvoltarea istorică a comunităților de romi din Bulgaria, unde, trăind pe pământurile bulgare de secole, romii au aspirat mult timp să se integreze în instituțiile societale mai largi, inclusiv în sistemul de învățământ. Dorința de a atinge acest obiectiv a existat de mult timp și nu se limitează la prezent. Chiar și în deceniile trecute, părinții romi care aveau cunoștințele și resursele necesare depuneau eforturi pentru a-și înscrie copiii în școlile obișnuite.

Cu toate acestea, acest proces a rămas mereu lent în acest sens. Mulți copii romi fie rămân neînscriși în școli, fie abandonează adesea școala, fie nu primesc o educație incluzivă de calitate. Analiza situației copiilor și femeilor din Bulgaria realizată de UNICEF în 2018 identifică factori precum sărăcia, cunoașterea limitată a limbii oficiale (bulgara), prejudecățile și discriminarea ca fiind principalii factori care contribuie la această problemă.

În cadrul testului PISA 2018, elevii din medii mai favorizate au înregistrat performanțe mult mai bune decât colegii lor mai puțin favorizați, cu un decalaj substanțial de 106 puncte la citire, echivalent cu peste doi ani și jumătate de școlarizare. Deși acest decalaj a scăzut din 2009 (când se situa la 130 de puncte), această reducere provine în principal din scorurile mai mici ale elevilor avantajați, mai degrabă decât dintr-o îmbunătățire a performanțelor elevilor dezavantajați. Pe scurt, 70 % dintre elevii dezavantajați din punct de vedere socioeconomic au întâmpinat dificultăți la citire, în contrast cu doar 25 % dintre colegii lor mai avantajați din punct de vedere socioeconomic. Acest decalaj de 45 de puncte procentuale este cel mai mare din UE. În consecință, transmiterea calificărilor educaționale și a sărăciei între generații este un factor crucial care influențează oportunitățile educaționale generale, ratele de abandon școlar timpuriu și succesul ulterior pe piața muncii. Aceasta concluzionează că beneficiile școlarizării sunt mai mari pentru elevii a căror limbă maternă este bulgara decât pentru ceilalți.

Statutul socio-economic al elevilor influențează puternic aspirațiile acestora privind obținerea unei diplome universitare. În Bulgaria, 64,3% dintre adolescenți își propun, în general, să urmeze studii superioare, depășind ușor media UE de 62,4%. Cu toate acestea, atunci când se examinează elevii cei mai puțin privilegiați, doar 42,8% își îndeplinesc această aspirație, în contrast cu rata semnificativ mai mare de 83,3% în rândul omologilor lor mai bogați.

În plus, Comitetul pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale își exprimă îngrijorarea cu privire la Strategia națională de integrare a romilor din Bulgaria (2012-2020), deoarece aceasta rămâne limitată. Comitetul observă obstacole care împiedică persoanele de etnie romă să beneficieze pe deplin de drepturile lor economice, sociale și culturale. În special, există preocupări constante cu privire la discriminarea romilor în domenii precum ocuparea forței de muncă, locuințele, asistența medicală și educația, care sunt exacerbate și mai mult de sentimentul crescut împotriva romilor. Comisia este deosebit de preocupată de rapoartele conform cărora copiii romi frecventează din ce în ce mai des școli segregate de facto.

Au trecut peste 20 de ani de când guvernul bulgar și-a inițiat politica de desegregare. Cu toate acestea, majoritatea rapoartelor, după cum am văzut, sugerează că progresul este lent. Desegregarea este un proces pe termen lung care necesită eforturi continue și, cel mai important, înțelegerea unui fenomen cu mai multe niveluri. Pentru a realiza în cele din urmă integrarea, guvernul trebuie să lucreze alături de comunități – atât majoritare, cât și minoritare, societatea civilă și organizațiile internaționale pentru a asigura o educație echitabilă pentru toți.

 

Referințe:

OECD Education and Skills Today https://doi.org/10.1787/57f2fb43-en 

European Commission Education and Training Monitor 2020 https://op.europa.eu/webpub/eac/education-and-training-monitor-2020/countries/bulgaria.html

OECD Reviews of Evaluation and Assessment in Education: Bulgaria https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/57f2fb43-en.pdf?expires=1693415611&id=id&accname=ocid54016941&checksum=77270BEF14631DA8FF9DD3CC0D360C16

Toward an Equal Start: Closing the Early Learning Gap for Roma Children in Eastern Europe: Evidence from a Randomised Evaluation in Bulgaria https://www.worldbank.org/en/programs/sief-trust-fund/brief/closing-the-early-learning-gap-for-roma-children-in-eastern-europe

Discrimination against Roma in Croatia and Bulgaria: A comparative report https://minorityrights.org/wp-content/uploads/2021/10/MRG_ERELA_Rep_EN_E.pdf

Country Assessment and the Roma Education Fund’s Strategic Directions https://www.romaeducationfund.org/wp-content/uploads/2019/05/bulgaria_report.pdf

Bulgarian Political Culture and Civic Participation; Antony Todorov https://library.fes.de/pdf-files/bueros/sofia/08095.pdf

Europe’s Forgotten Children https://www.politico.eu/article/europe-forgotten-children-roma-community-bulgaria-school/

Taking School Desegregation To Scale – The Way Ahead; Rumyan Russinov https://www.rcc.int/romaintegration2020/romadecadefold//documents/2.%20isc%20meetings/12%2012th%20Meeting%20of%20the%20ISC_February%202008%20(Hungary)/Presentations/Taking%20School%20Desegregation%20To%20Scale%20%E2%80%93%20The%20Way%20Ahead.pdf

UNHRC Universal Human Rights Index Document E/C.12/BGR/CO/6 BULGARIA: CONCLUDING OBSERVATIONS View Document E/C.12/BGR/CO/6 BULGARIA: CONCLUDING OBSERVATIONS (ohchr.org)