(Spanish) Edu Challenges in USA

Escrito por Dimitrios Chasouras y Jimena Villot López

 

Introducción

Los Estados Unidos de América es uno de los países más ricos del mundo, con un PIB de 25 billones de dólares en 2022.i Sin embargo, en 2020, el gasto en educación fue del 12,7 % del gasto total del gobierno ese año.ii Esta asignación presupuestaria refleja el sistema de financiación de las escuelas en EE.UU., donde el apoyo financiero se divide entre los ingresos del gobierno y los recursos locales, lo que vincula los presupuestos escolares a sus respectivos distritos. Este modelo de financiación crea una gran brecha en las oportunidades educativas disponibles para los estudiantes. Las escuelas en áreas más ricas, con bajos porcentajes de pobreza, se benefician de un gasto significativamente mayor por estudiante, en contraste con aquellas en zonas económicamente desfavorecidas, que cuentan con presupuestos más bajos. Los efectos de esta brecha en la educación son cada vez más evidentes en la vida y el rendimiento académico de los estudiantes.

Otro problema abordado en este artículo es la constante presencia de casos de violencia armada en las escuelas, que constituye otro de los mayores desafíos a los que se enfrentan las instituciones educativas en Estados Unidos. La combinación de limitaciones de recursos y preocupaciones de seguridad provocadas por la violencia armada representa una amenaza multifacética para el bienestar y la seguridad de los estudiantes en todo el país. Ambos problemas se tratarán por separado, abordando las complejidades que los rodean, junto con posibles medidas para solucionarlos, o al menos intentarlo. Es importante recordar que la educación es vital en el desarrollo de un niño y, por lo tanto, es fundamental que estos problemas se tomen en serio. Además, es necesaria la atención por parte del gobierno y de las autoridades locales para implementar estrategias integrales (como planes financieros, medidas de seguridad y apoyo en salud mental) que garanticen la seguridad y el bienestar de todos los estudiantes, independientemente de su origen socioeconómico o étnico.

 

Violencia armada y consecuencias en las escuelas

Con aproximadamente el 50 % de los hogares estadounidenses teniendo al menos un arma de fuego registrada y un aumento exponencial en la fabricación de armas,iii los incidentes de violencia armada han aumentado drásticamente en los últimos años, tanto en los hogares como en espacios públicos, incluidas las escuelas. Los incidentes incluyen suicidios, agresiones y tiroteos escolares, lo que ha convertido a las armas de fuego en la principal causa de muerte entre niños y adolescentes. El 76 % de los tiroteos escolares han sido perpetrados por estudiantes que obtuvieron armas de sus propios hogares o de familiares.iv En comparación con otros países de altos ingresos, los niños de entre 5 y 14 años tienen 21 veces más probabilidades de recibir un disparo, mientras que los adolescentes de entre 15 y 24 años tienen 23 veces más probabilidades.v Además, alrededor de 4,000 niños y adolescentes (de entre 0 y 19 años) son asesinados cada año por armas de fuego, mientras que 15,000 resultan heridos, lo que equivale a un promedio de 53 niños heridos por día. Estas estadísticas evidencian un problema grave que afecta la vida cotidiana tanto de adultos como de menores en los Estados Unidos. Los sobrevivientes de la violencia armada deben enfrentarse a una multitud de problemas psicológicos y mentales, como el miedo a la muerte y el trastorno de estrés postraumático (TEPT),vi lo cual puede llevar a comportamientos violentos y al abuso de drogas o alcohol.

Para combatir la violencia armada en los centros escolares, algunos estados han aprobado leyes que permiten, e incluso obligan, la posesión autorizada de armas en el campus.vii Las escuelas, colegios y universidades aún tienen la decisión final sobre las políticas de seguridad con armas (por ejemplo, la posesión de armas por parte del personal escolar), pero debido al aumento de incidentes, las legislaturas estatales continúan promoviendo dichas políticas. La mayoría de los intentos por reducir los tiroteos escolares han sido reacciones posteriores, como campañas gráficas llamativas, mentoría de adultos y compañeros, entre otros.viii De todas las opciones, las soluciones basadas en la comunidad son las más sugeridas, ya que tienden a adaptarse mejor a los problemas específicos que enfrenta cada estado, escuela o distrito. Desafortunadamente, ciertos distritos no pueden aplicar tales programas debido a la falta de fondos.

Los resultados de las políticas y programas mencionados no han logrado grandes cambios en la frecuencia de los incidentes con armas, y la mayoría de los estudiantes se sienten cada vez más amenazados e intimidados.ix Las escuelas que han implementado programas de seguridad armada, han autorizado la posesión de armas o han incrementado la presencia de las fuerzas del orden han asumido costos financieros adicionales que no pueden cubrir. Al mismo tiempo, los estudiantes que participan en simulacros de tiroteos experimentan mayores niveles de depresión, estrés, ansiedad y miedo a morir.

Algunos investigadores sugieren que leyes de armas más estrictas tienen efectos contrarios a los esperados, como una disminución en la probabilidad de faltar a clases por miedo, portar un arma en el campus o resultar herido.x

Los desafíos derivados de la violencia armada y las soluciones propuestas afectan de forma desproporcionada a los estudiantes según su origen étnico.xi En particular, los adolescentes negros tienen 17 veces más probabilidades de morir por homicidio y 13 veces más probabilidades de ser hospitalizados por agresión con arma de fuego en comparación con adolescentes blancos; mientras que los jóvenes latinos tienen 2,7 veces más probabilidades de morir por homicidio.xii Estas estadísticas se mantienen incluso dentro de los mismos estados y ciudades, lo que crea desafíos desiguales entre estudiantes. Las decisiones políticas existentes y la falta de inversión en ciertas zonas urbanas han dejado a las comunidades afroamericanas y latinas con dificultades para implementar programas o brindar apoyo a las víctimas debido a la falta de recursos, pobreza y desempleo, lo que ha provocado un aumento de la violencia armada en los últimos años.xiii

El gráfico proviene de CDC, Wonder.

 

Incluso cuando se implementan leyes de seguridad armada, los estudiantes afroamericanos tienden a sentirse más amenazados por la presencia de armas y fuerzas de seguridad en el campus en comparación con otros grupos. xiv Por otro lado, los estudiantes blancos, aunque tienen menos probabilidades de morir por violencia armada, corren un mayor riesgo de suicidio cuando hay armas presentes en su hogar y/o escuela. Evidentemente, la violencia armada plantea desafíos significativos para estudiantes en todo Estados Unidos, aunque las comunidades y grupos étnicos experimentan distintos tipos y niveles de amenaza. Esto ha afectado el rendimiento escolar general en términos de asistencia, notas, tasas de graduación, sensación de seguridad y percepción del riesgo.

Consecuencias de la falta de financiación en el proceso de aprendizaje

Manifestación de profesores por la financiación de la educación en Los Ángeles. Foto de LaTerrian McIntosh en Unsplash.

 

Desde el siglo XIX, las escuelas públicas en Estados Unidos han sido financiadas principalmente por fuentes locales y estatales, siendo los impuestos a la propiedad la fuente principal de financiación local.xv Esto significa que el dinero utilizado para financiar una escuela en un determinado distrito proviene de los impuestos a la propiedad pagados por los propietarios de viviendas en ese mismo distrito. La ventaja de este modelo es que garantiza un control local, lo que permite asignar el presupuesto según las necesidades y prioridades específicas de cada comunidad escolar. Sin embargo, también conlleva desventajas significativas.

La financiación de la educación depende en gran medida de los impuestos a la propiedad, lo que genera desigualdades entre escuelas en zonas ricas y en zonas desfavorecidas. Este modelo ha dejado a muchas escuelas luchando por proporcionar los recursos y oportunidades que los estudiantes necesitan. Las escuelas en vecindarios acomodados, o incluso aquellas con menos estudiantes de bajos ingresos, reciben significativamente más financiación por estudiante que las que se encuentran en zonas con altos índices de pobreza. Por ejemplo, en 2020 en Illinois, la Escuela Primaria Golfview atendía a 550 estudiantes, de los cuales el 86 % eran considerados de bajos ingresos. Por otro lado, la Escuela Primaria Algonquin Lakes tenía 425 estudiantes, con menos del 50 % considerados de bajos ingresos, y Algonquin recibía más de 2.000 dólares más por estudiante cada año que Golfview.xvi Esto implica que las necesidades educativas de los niños en Algonquin tienen más probabilidades de ser satisfechas, mientras que los estudiantes de Golfview quedan en desventaja.

Otra de las consecuencias de las desigualdades en la financiación es la escasa remuneración que reciben los educadores. Para llegar a fin de mes, muchos docentes se ven obligados a trabajar en varios empleos. La demanda de un salario digno es cada vez mayor, ya que los educadores comprometidos necesitan poder dedicar toda su energía a su trabajo en lugar de preocuparse por su estabilidad financiera. Esto va más allá de una compensación justa: también afecta la calidad de la enseñanza.

La escasez de maestros está agravando los problemas en las escuelas públicas. Las escuelas con más recursos económicos, con estudiantes provenientes de familias de altos ingresos, tienden a contratar maestros más experimentados y calificados, lo cual también implica costos más elevados. Desde la pandemia, muchas escuelas han tenido dificultades para contratar maestros calificados, y la mayoría de las escuelas en zonas de bajos ingresos no pueden ofrecer salarios competitivos. Esto ha reducido drásticamente el número de postulantes para cubrir los puestos vacantes.xvii Como respuesta, algunos estados han comenzado a flexibilizar los requisitos de acreditación, permitiendo que personas sin certificación docente ocupen estas vacantes, lo que afecta directamente la calidad de la educación. Christopher Blair, exsuperintendente del condado de Bullock, Alabama, afirmó en 2022 que “cuando tienes maestros no certificados, de emergencia o sin experiencia, los estudiantes están en aulas donde no recibirán el nivel de rigor ni las experiencias de aprendizaje necesarias.”xviii

Las consecuencias de esta escasez también se reflejan en aulas superpobladas, lo que dificulta que los maestros ofrezcan atención individualizada y apoyo a cada estudiante. En 2022, CNN visitó una escuela en las afueras de Phoenix donde una maestra informó que tenía más de 70 estudiantes en su clase de biología.xix Esto afecta tanto a los estudiantes, que no reciben atención personalizada, como al profesorado, que sufre de estrés y agotamiento por manejar grupos tan grandes. Además, el uso de libros de texto desactualizados y la escasez de materiales escolares siguen siendo problemas comunes en escuelas con financiación insuficiente.

Como se ha analizado, el modelo de financiación de las escuelas públicas ha generado una división profunda en la calidad de la educación que reciben los estudiantes en todo el país. Si bien ofrece ventajas como el control local y una fuente de ingresos constante, las desventajas son más pronunciadas. Las escuelas en zonas más acomodadas o con menos estudiantes de bajos ingresos reciben significativamente más financiación por estudiante que aquellas en zonas empobrecidas, lo que resulta en un acceso desigual a recursos y oportunidades, perpetuando así las desigualdades educativas.

Otro problema grave vinculado a la falta de financiación es la escasa compensación de los docentes, que deben buscar empleos adicionales y tienen menos posibilidades de enfocarse completamente en su labor educativa. Esto reduce el número de maestros experimentados dispuestos a trabajar en zonas de alta pobreza y empeora la calidad de la enseñanza en esas comunidades. A esto se suman las aulas superpobladas, los libros obsoletos y los materiales insuficientes, que en conjunto representan un desafío serio para el sistema educativo público en Estados Unidos. Cerrar la brecha de financiación y abordar la escasez de docentes son pasos esenciales para garantizar que cada niño, independientemente de su contexto socioeconómico, tenga acceso a una educación de calidad.

De hecho, aunque se ha debatido el valor de aumentar la financiación educativa, investigaciones recientes indican que, cuando los fondos se destinan a escuelas de alta pobreza y se utilizan adecuadamente (por ejemplo, para contratar maestros experimentados, trabajadores sociales o para programas de apoyo académico), pueden tener un gran impacto en el éxito estudiantil.xx

Conclusión

Puede considerarse que la violencia armada y las disparidades en la financiación escolar son problemas interrelacionados que obstaculizan la educación de los estudiantes por diversas razones. En primer lugar, cuando las escuelas no cuentan con el presupuesto necesario para contratar al personal requerido, como docentes, también implica que no pueden costear personal de seguridad para controlar quién entra y sale del recinto. Además, esto también afecta la contratación de trabajadores sociales, psicólogos escolares y personal especializado en brindar apoyo emocional a los estudiantes tras situaciones peligrosas que puedan ocurrir.

Como se discutió en la primera sección, una de las propuestas para proteger a las escuelas de la violencia armada ha sido armar a los docentes en caso de emergencia. Esta medida puede ser perjudicial por varias razones: podría generar un entorno inseguro para los niños y, al mismo tiempo, desincentivar a los maestros a trabajar en centros educativos donde se les exija portar armas para su protección.

Esto también está vinculado con la división distrital, ya que los factores comunitarios y socioeconómicos pueden afectar indirectamente la seguridad en las escuelas. Los centros educativos ubicados en distritos o vecindarios económicamente desfavorecidos enfrentan desafíos adicionales, como mayores tasas de criminalidad y exposición a la violencia comunitaria.

Es importante destacar que la financiación educativa y la distribución de recursos desempeñan un papel en la mejora de la seguridad escolar y la prevención de la violencia armada; sin embargo, esto representa solo una parte de la solución. Algunas estrategias adicionales para prevenir la violencia con armas incluyen el fortalecimiento del apoyo a la salud mental mediante consejeros escolares, esfuerzos contra el acoso escolar y la participación activa de la comunidad. A nivel local o regional, los líderes distritales y políticos también deben abordar los factores subyacentes que pueden llevar a una persona a recurrir a la violencia y adoptar medidas responsables de control de armas.

La educación es uno de los pilares más importantes en el desarrollo de un niño, y cualquier medida que la obstaculice o limite debe ser enfrentada con seriedad. Garantizar un entorno escolar seguro y protegido es un reto complejo que requiere un compromiso firme a nivel nacional.

 

Referencias

  1. World Bank Data (2023) GDP (current US$) – United States. The World Bank. https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD?locations=US
  2. World Bank Data (2023) United States. The World Bank. https://data.worldbank.org/country/united-states iii Mitchell, T. (June 2017). The demographics of gun ownership in the U.S. Pew Research Center. https://www.pewresearch.org/social-trends/2017/06/22/the-demographics-of-gunownership/
  3. Everytown for Gun Safety Support Fund. (July 2023). How can we prevent gun violence in American schools? Everytown Research & Policy. https://everytownresearch.org/report/how-can-we-preventgun-violence-in-schools/
  4. Everytown for Gun Safety Support Fund. (May 2019). The impact of gun violence on children and teens. Everytown Research & Policy. https://everytownresearch.org/report/the-impact-of-gunviolence-on-children-and-teens/
  5. ibid.
  6. RAND. (2020, April). The effects of laws allowing armed staff in K–12 schools. RAND

Corporation. https://www.rand.org/research/gun-policy/analysis/laws-allowing-armed-staff-in-K12schools.html

  1. OJJDP. (n.d.). Section VII: Education Initiatives and Alternative Prevention Strategies. (Office of

Juvenile Justice and Delinquency Prevention

Report) https://ojjdp.ojp.gov/sites/g/files/xyckuh176/files/pubs/gun_violence/sect07.html

  1. Everytown for Gun Safety Support Fund. (2020, December). The danger of guns on campus. Everytown Research & Policy. https://everytownresearch.org/report/guns-on-campus/
  2. Everytown for Gun Safety Support Fund. (May 2019). The impact of gun violence on children and teens. Everytown Research & Policy. https://everytownresearch.org/report/the-impact-of-gunviolence-on-children-and-teens/
  3. Everytown for Gun Safety Support Fund. (July 2023). How can we prevent gun violence in American schools? Everytown Research & Policy. https://everytownresearch.org/report/how-can-we-preventgun-violence-in-schools/
  4. Everytown for Gun Safety Support Fund. (May 2019). The impact of gun violence on children and teens. Everytown Research & Policy. https://everytownresearch.org/report/the-impact-of-gunviolence-on-children-and-teens/
  5. ibid.
  6. Everytown for Gun Safety Support Fund. (2020, December). The danger of guns on campus. Everytown Research & Policy. https://everytownresearch.org/report/guns-on-campus/

xvFindLaw Team (June 2016) Education Funding: State and Local Sources.

FindLaw. https://www/findlaw.com/education/curriculum-standards-school-funding.com

  1. Mathewson T.G (October 2020) New data: Even within the same district, some wealthy schools get millions more than poor ones (The Hechinger Report). https://hechingerreport.org/new-data-evenwithin-the-same-district-some-wealthy-schools-get-millions-more-than-poor-ones/
  2. Richman, T & Crain, T.P (October 2022) Uncertified teachers filling holes in schools across the South (The Hechinger Report). https://hechingerreport.org/uncertified-teachers-filling-holes-inschools-across-the-south/
  3. Lurye, S & Griesbach, R (September 2022) Teacher shortages are real, but not for the reason you heard (The Hechinger Report). https://hechingerreport.org/teacher-shortages-are-real-but-not-forthe-reason-you-heard/
  4. Wolf, Z.B (September 2022) Crises converge on American Education (CNN

Politics). https://edition.cnn.com/2022/09/01/politics/us-education-schools-crisis-whatmatters/index.html

xxMathewson T.G (October 2020) New data: Even within the same district, some wealthy schools get millions more than poor ones (The Hechinger Report). https://hechingerreport.org/new-data-evenwithin-the-same-district-some-wealthy-schools-get-millions-more-than-poor-ones/

 

 

 

 

(Hungarian) Educational challenges in Romania

Oktatási kihívások Romániában 2022

 

Írta: Gyaraki Réka

Fordította: Kató Csengele

(headline)Bevezetés

 

A romániai oktatási rendszer az elmúlt évtizedekben sokat fejlődött, azonban még mindig számos nehézséggel kell szembenéznie annak érdekében, hogy minden ember számára biztosítsa az oktatáshoz való jogot. A Human Rights Measurement Initiative szerint Románia a nemzeti jövedelméből csak 65%-át hasznalja mikor az oktatáshoz való jogról van szó.[1] Románia az európai országok között az utolsó helyen áll. Ez az esszé a romániai oktatás főbb problémáit vizsgálja, négy fő kategóriába sorolva: az oktatáshoz való hozzáférés, az oktatás minősége, az oktatásban tapasztalható diszkrimináció és erőszak, valamint a Covid-19 világjárvány hatása az oktatásra.

 

(headline) Az oktatáshoz való hozzáférés

 

A marginalizált közösségek és kisebbségek nehézségekbe ütköznek az oktatáshoz való joguk gyakorlása során Romániában. Különösen a magyar és roma gyermekek, a fogyatékkal élő, vidéki és szegény gyermekek, a menekültek és az anyakönyvi kivonattal nem rendelkező gyermekek a legkiszolgáltatottabbak, akik gyakran kimaradnak az oktatásból, vagy a társadalom többi részéhez képest kevésbé férnek hozzá.

 

A magyarok a legnagyobb kisebbségi csoport Romániában, és bár a kisebbségi nyelvoktatást a törvény lehetővé teszi a magyar diákok számára, a tanárhiány miatt gyakran nem jutnak hozzá. Ráadásul a magyar kultúráról, történelemről és nyelvről szóló órák a román tanterv mellett vannak, amelyet minden diáknak követnie kell, ami a kisebbségi gyerekek számára nagyobb óraszámot, nagyobb munkaterhelést és ezáltal az esélyegyenlőség hiányát eredményezi[2].

 

A romániai romák 70%-a szegénységben él a Világbank (World Bank) adatai szerint[3]. A szegénység korlátozza az oktatáshoz való hozzáférésüket, mivel a roma gyermekek beiskolázási aránya alacsonyabb, az iskolaelhagyás arány magasabb, és az írástudatlansági arányuk tízszer magasabb, mint a többi romániai diáké[4].

 

A vidéki területeken a gyermekek 16%-a (7-10 éves korosztály) és 25%-a (11-14 éves korosztály) nem vesz részt az általános iskolai oktatásban, míg ezek az arányok a városi területeken lényegesen alacsonyabbak, 9%, illetve 6%[5]. Ennek fő oka a vidéki területeken az oktatási intézmények hiánya és a legközelebbi iskolába való eljutáshoz szükséges infrastruktúra elégtelensége.

 

A fogyatékkal élő gyermekek Romániában is nehézségekbe ütköznek az oktatáshoz való hozzáférés terén. A fogyatékkal élő gyermekek 40%-a szegregált iskolákban tanul, vagy egyáltalán nem vesz részt az oktatásban, míg a középiskoláknak csak 21%-a rendelkezik akadálymentesített rámpákkal[6].

 

A 2019-2020 közötti évben Románia új jogi keretet fogadott el a menekültek és migránsok integrációjának fokozása érdekében. A külföldi gyermekek beiratkozása azonban továbbra is kihívást jelent, mivel az eljárás rendszeresen elhúzódik, és a román nyelvű oktatás a létszámhiány miatt nehezen hozzáférhető[7]. Továbbá a migráns gyermekeket gyakran koruknál alacsonyabb osztályokba íratják be a nyelvtudásuk hiánya miatt. Migrans gyerekek pszichológiai problémákkal is küzdenek a hazájuk elhagyása miatt, és nem kapnak pszichológiai tanácsadást vagy támogatást[8].

 

Roma gyermekek az iskolában Romániában

Forrás: https://www.globalgiving.org/projects/break-poverty-cycle-of-roma-children-in-romania/

 

Romániában kötelező a születési anyakönyvezés, viszont sok gyermek még mindig nem rendelkezik ezekkel a hivatalos dokumentumokkal, ami megakadályozza őket abban, hogy hozzáférjenek az olyan közszolgáltatásokhoz, mint az oktatás, és ezáltal hátrányos helyzetbe kerülnek[9].

 

 

Az oktatás minősége

 

Bár 2021-ben a 15 év felettiek általános írástudási aránya Romániában 99% volt, egy 2022-es országos írástudási tanulmány szerint az 1-8. osztályos romániai diákok 42%-a funkcionális analfabéta, ami azt jelenti, hogy képes szavakat és szövegeket olvasni, de az információk értelmezése nehézségekbe ütközik[10].

 

Az iskolaelhagyás arány az összes uniós ország közül Romániában a legmagasabb, 2021-ben több mint 15%[11]. A román oktatási minisztérium kidolgozta az iskolaelhagyás csökkentésére irányuló nemzeti programot, hogy az oktatási költségek fedezésével csökkentse ezt az arányt. Ennek a stratégiának az a hiányossága, hogy pénzügyi eszközökkel próbálja csökkenteni az iskolaelhagyás arányokat, és ezáltal figyelmen kívül hagyja a terhesség, a gyermekházasság, a fogyatékosság és más szociális-kulturális és egészségügyi okok miatti iskolaelhagyás, amelyet nem lehet pusztán pénzügyi eszközökkel kezelni.

 

A romániai iskolákban riasztóan rosszak az egészségügyi feltételek. Az iskoláknak csak 72%-a rendelkezett alapvető ivóvízzel és higiéniai szolgáltatásokkal 2021-ben, ami a legalacsonyabb arány Európában[12]. 2018-ban több ezer iskolában hiányzott az egészségügyi és tűzvédelmi engedély[13]. Az oktatás minőségének és sikerességének biztosításához, valamint az iskolaelhagyás arányok csökkentéséhez elengedhetetlen a zavartalan és jól felszerelt oktatási környezet.

 

Romániában sok iskolában nincs ivóvíz és WC

Forrás: https://www.unicef.org/romania/press-releases/billions-people-will-lack-access-safe-watersanitation-and-hygiene-2030-unless

 

A román diákok átlagosan 50 ponttal az OECD-átlag alatt teljesítettek a 2018-as PISA-teszt mindhárom kategóriában (olvasás, matematika, természettudományok)[14]. Úgy tűnik, hogy a társadalmi-gazdasági státusz jelentős előrejelzője az olvasási teszteredményeknek

Romániában, mivel a gazdasági, társadalmi és kulturális státusz felső és alsó negyede közötti eltérés az egyik legnagyobb a résztvevő országok közül[15]. Ez jól szemlélteti a különböző társadalmi csoportok által kapott oktatás minőségének egyenlőtlenségét.

 

2022-ben új törvény született Romániában, amely kimondta, hogy a szexuális felvilágosítást csak 8. osztálytól lehet tanítani, és csak a szülők írásos beleegyezésével. A 8. osztály a román oktatási rendszerben 14-15 éves kornak felel meg, miközben eközben a tizenéves anyák aránya Romániában a legmagasabb az összes uniós ország közül. 2020-ban 357 gyermek született 10 és 14 év közötti anyáktól, míg ez a szám az összes többi uniós országban jóval 120 alatt van[16]. A szexuális felvilágosítás kevésbé hozzáférhetővé tétele korai terhességhez és anyasághoz vezet, ami gyakran arra kényszeríti a fiatal lányokat, hogy kimaradjanak az iskolából és megszakítsák tanulmányaikat.

 

A képzett tanárok hiánya, az alacsony fizetések és a tanárok alacsony társadalmi megbecsülése számos kelet-európai országban probléma, és ez alól Románia sem kivétel. A 2019-2020-as tanévben az állami iskolai tanárok éves bruttó kezdő fizetése 9000 euró körül volt Romániában[17], ami az egyik legalacsonyabb az EU-ban. Ez havi 750 eurót jelent, ami nem elég a megélhetési költségek fedezésére Romániában.

 

Az informatikai (IT) készségek és a digitális írástudás elengedhetetlenek a 21. században. Romániában a 15 és 19 év közötti tanulók mindössze 57%-a rendelkezik alapszintű vagy annál magasabb szintű informatikai ismeretekkel, szemben az uniós átlag 82%-ával[18]. Ennek oka leginkább az, hogy az iskolák nem rendelkeznek megfelelő felszereléssel és képzett tanárokkal a magas színvonalú informatikaórák megtartásához. A vidéki területeken különösen hiányzik a digitális infrastruktúra és az internetkapcsolat[19].

 

Az oktatási rendszer mindezen hiányosságai részben a romániai oktatásra fordított alacsony állami kiadásokkal magyarázhatók. 2020-ban Románia oktatási kiadásai a második legalacsonyabbak voltak az EU-ban, az ország GDP-jének mindössze 3,7%-át tették ki, szemben az 5%-os uniós átlaggal[20].

 

 

Megkülönböztetés és erőszak az oktatásban

 

A roma tanulók hátrányos megkülönböztetést tapasztalnak a romániai oktatási rendszerben, ahogyan a kisebbséget gyakran a teljes lakosság körében is diszkriminálják. A roma gyerekeket gyakran szegregált osztálytermekbe helyezik, annak ellenére, hogy a 2007-es miniszteri rendelet megtiltotta az elkülönítésüket, amelyet azóta sem hajtottak végre. A szegregált osztályokban gyakran rosszabb a tanulási környezet a vegyes osztályokhoz képest[21], gyakrabban hiányzik a fűtés, a víz és a szakképzett tanárok, ezért alacsonyabbak a tanulmányi eredmények és magasabb az iskolaelhagyás arány[22].

 

Egy tanulmány kimutatta, hogy a lányok 30%-a tapasztal valamilyen formában szexuális zaklatást és visszaélést tanulmányai során, míg ez az arány az egyetemi hallgatók esetében 50%[23]. A tanárok által elkövetett szexuális visszaélések gyakran nem kerülnek bejelentésre a tanárok társadalmi státusza és hatalma miatt, valamint a hátrányos következményektől való félelem miatt. A szexuális zaklatás hatással van a gyermekek fizikai és mentális jólétére, növeli a depresszió esélyét, és tinédzserterhességhez vezethet, ami ismét arra kényszeríti a lányokat, hogy kimaradjanak az iskolából.

 

Egy 2022-ben készült tanulmány szerint a diákok 82%-a volt már tanúja iskolai zaklatásnak, ami mutatja a probléma elterjedtségét[24]. Az iskolai zaklatás különböző formákat ölthet, mint például a társadalmi kirekesztés, a fizikai fenyegetés és a pletykák terjesztése, és negatív hatással lehet az áldozatok mentális egészségére, ami viszont kihat a tanulmányi előmenetelre és a tanulási folyamatra.

 

Zaklatás az iskolában

Forrás: https://www.romania-insider.com/comment-anti-bullying-law-romania-us-2018

 

A Covid-19 hatása az oktatásra

 

2020-ban a Covid-19 világjárvány terjedésének megállítása érdekében világszerte bezárták az iskolákat, és átálltak az online oktatásra. Az online oktatás elmélyítette a városi és a vidéki területek közötti szakadékot, mivel a vidéki diákoknak jóval kevesebb internethez és a tanórákon való részvételhez szükséges digitális eszközökhöz volt hozzáférésük. 2021-ben a városi háztartások 87%-a rendelkezett internet-hozzáféréssel, míg a vidéki területeken csak 73%[25]. Az Oktatási és Kutatási Minisztérium becslése szerint a járvány idején több mint 250

000 gyermeknek nem volt hozzáférése az online oktatáshoz, mert nem volt áram, felszerelés vagy internet[26]. Ezek a hátrányos helyzetű, szegény területekről származó diákok lemaradtak a tananyagokkal, és azonnali intézkedések nélkül ay iskola lemondás arányuk növekedni fog.

 

Az online oktatás másik akadálya az informatikai ismeretek hiánya. Az online órákon részt nem vevő diákok 50%-a arról számolt be, hogy ennek oka az volt, hogy a tanár nem tartott online órákat[27]. Ezt leginkább az okozza, hogy a tanárok nem rendelkeznek az online tanítással kapcsolatos ismeretekkel, és a tanárok nem férnek hozzá az internethez, a felszereléshez és az online oktatási eszközökhöz. Emellett a diákok 13%-a számolt be arról, hogy nem tudta, hogyan kell használni az online platformokat[28]. A világjárvány a marginalizált gyermekek oktatási folyamatát jobban érintette, további kihívásokat teremtve számukra az oktatáshoz való hozzáférés terén.

 

 

Hivatkozások:

Asproiu, I. (2022). Romanian educational platform aims to reduce school dropout with online courses for students. Romania Insider. https://www.romania-insider.com/romanian-online-learning-platformnaradix

Bîzgan, O. (2020). Equal access to education for unregistered children. https://oanabizgan.com/en/equal-access-to-education-for-unregistered-children/

European Commission. (2020). Education and Training Monitor 2020 – Romania. https://op.europa.eu/webpub/eac/education-and-training-monitor-2020/countries/romania.html

European Education and Culture Executive Agency. (2021). Teachers’ and School Heads’ Salaries and Allowances in Europe – 2019/20. Publication Office of the European Union. https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/ea38b809-3dea-11ec-89db01aa75ed71a1/language-en

European Roma Rights Centre. (2016). Written Comments of the European Roma Rights Centre,

Concerning Romania. http://www.errc.org/uploads/upload_en/file/romania-crc-submission-july2016.pdf

Eurostat. (2017). Teenage and older mothers in the EU. https://ec.europa.eu/eurostat/web/productseurostat-news/-/DDN-20170808-1

Eurostat. (2022). Early leavers from education and training. https://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php?title=Early_leavers_from_education_and_training#Early_leavers_from_education_ and_training_.E2.80.93_today_and_a_historical_comparison

Eurostat. (2022). Government expenditure on education. https://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php?title=Government_expenditure_on_education#Expenditure_on_.27education.27 Jurnalul.ro. (2016). Save the Children: Over 16% of rural children, between 7 and 10 years old, do not go to school. https://jurnalul.ro/stiri/educatie/salvati-copiii-peste-16-dintre-copiii-din-mediul-rural-intre7-si-10-ani-nu-merg-la-scoala-725287.html

Marica, I. (2021). Statistics office: Over 80% of households in Romania have access to the internet. Romania Insider. https://www.romania-insider.com/romania-households-internet-access-2021

Mercator European Research Centre on Multilingualism and Language Learning. (2019). The Hungarian Language in Education in Romania. https://eric.ed.gov/?id=ED599938

OECD. (2022). Education GPS – Romania – Student performance (PISA 2018). https://gpseducation.oecd.org/CountryProfile?primaryCountry=ROU&treshold=10&topic=PI

Ofițeru, A. (2022). Why are Romanian students functionally illiterate? Education of bottomless forms and timeless eternity. Europa Liberă România. https://romania.europalibera.org/a/analfabestismfunctional-scoli-

romania/31854547.html?nocache=1&fbclid=IwAR3gI8adpB8xq0xPE4CLNYZ7u9Ux2GlljDLRHwPluJSDq N_4wSaspSECgdk

Right to education – HRMI Rights Tracker. (2022). Human Rights Measurement Initiative. https://rightstracker.org/en/metric/education?region=europe-central-asia

Romania Insider. (2018). School year starts in Romania but many schools don’t have necessary permits. https://www.romania-insider.com/romania-many-schools-dont-have-permits

Sârbu, E. A., & Oneț, R. (2020). Violence, Gender and Ethnic Discrimination in Two Romanian Cities. Identities in Globalization. Intercultural Perspectives, 134–138.

Terre des Hommes. (2021). Access to education for migrant children and youth in Romania. https://www.tdh.ro/sites/default/files/2020-

09/Access%20to%20education%20for%20migrant%20children%20and%20youth%20in%20Romania.P DF

UNICEF. (2020). Rapid assessment of the situation of children and their families with a focus on the vulnerable ones in the context of the COVID-19 outbreak in Romania – round 1. https://www.unicef.org/romania/documents/rapid-assessment-situation-children-and-their-familiesfocus-vulnerable-ones-context

United States Department of State. (2021). Romania 2021 Human Rights Report.

https://www.state.gov/wp-content/uploads/2022/03/313615_ROMANIA-2021-HUMAN-RIGHTSREPORT.pdf

van Kline, M. (2022a). Journalistic project aims to document the sexual harassment in Romanian schools. Romania Insider. https://www.romania-insider.com/rise-project-sex-abuse-map-romania van Kline, M. (2022b). Save the Children Romania survey shows bullying is a widespread issue in Romanian schools. Romania Insider. https://www.romania-insider.com/save-children-romania-surveybullying-schools

WHO/UNICEF Joint Monitoring Programme. (2022). Progress on drinking water, sanitation and hygiene in schools. https://data.unicef.org/resources/jmp-wash-in-schools-2022/

World Bank. (2021). Roma Inclusion in Romania. https://www.worldbank.org/en/news/video/2021/01/26/roma-inclusion-in-romania

 

  1. Human Rights Measurement Initiative. (2022). Rights to Education
  2. Mercator European Research Centre on Multilingualism and Language Learning. (2019). The

Hungarian Language in Education in Romania

  1. World Bank. (2021). Roma Inclusion in Romania
  2. Sârbu & Oneț. (2020). Violence, Gender and Ethnic Discrimination in Two Romanian Cities
  3. Jurnalul.ro. (2016). Save The Children: Over 16% of rural children, between 7 and 10 years old, do not go to school
  4. United States Department of State. (2021). Romania 2021 Human Rights Report
  5. Terre des Hommes. (2021). Access to Education for Migrant Children and Youth in Romania
  6. Ibid.
  7. Bîzgan, O. (2020). Equal Access to Education for Unregistered Children
  8. Ofițeru, A. (2022). Why Are Romanian Students Functionally Illiterate?
  9. Eurostat. (2022). Early Leavers from Education and Training
  10. WHO/UNICEF Joint Monitoring Programme. (2022). Progress on Drinking Water, Sanitation and Hygiene in Schools
  11. Romania Insider. (2018). School Year Starts in Romania But Many Schools Don’t Have Necessary Permits
  12. OECD. (2022). Education GPS – Romania – Student Performance (PISA 2018)
  13. Ibid.
  14. Eurostat. (2020). Teenage and Older Mothers in the EU
  15. European Education and Culture Executive Agency. (2021). Teachers’ and School Heads’ Salaries and Allowances in Europe – 2019/20
  16. European Commission. (2020). Education and Training Monitor 2020 – Romania
  17. Ibid.
  18. Eurostat. (2022). Government Expenditure on Education.
  19. European Roma Rights Centre. (2016). Written Comments of the European Roma Rights Centre, Concerning Romania
  20. Ibid.
  21. van Kline, M. (2022). Journalistic Project Aims To Document The Sexual Harassment in Romanian Schools
  22. van Kline, M. (2022). Save the Children Romania Survey Shows Bullying Is A Widespread Issue in Romanian Schools
  23. Marica, I. (2021). Statistics Office: Over 80% Of Households In Romania Have Access To The Internet
  24. Asproiu, I. (2022). Romanian Educational Platform Aims To Reduce School Dropout With Online Courses For Students
  25. UNICEF. (2020). Rapid Assessment Of The Situation Of Children And Their Families With A Focus On The Vulnerable Ones In The Context Of The COVID-19 Outbreak In Romania – Round 1.
  26. Ibid

 

CHANGAMOTO ZA ELIMU NCHINI ETHIOPIA

Imeandikwa Na Joseph Kamanga

Ilitafsiriwa Na Faith Galgalo

Ethiopia ni nchi katika Afrika Mashariki yenye idadi ya watu zaidi ya milioni 100. Nchi hii imepiga hatua kubwa katika kupanua upatikanaji wa elimu katika miongo ya hivi karibuni. Hata hivyo, licha ya juhudi hizi, mfumo wa elimu nchini Ethiopia unakabiliwa na changamoto kadhaa ambazo zimezuia uwezo wake wa kutoa elimu bora kwa wanafunzi wote. Katika makala hii, tutachunguza baadhi ya changamoto kuu zinazokumba mfumo wa elimu nchini Ethiopia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Watoto wanaohusika na programu na vidonge. Picha na Beyond Access.

UPATIKANAJI WA ELIMU

Upatikanaji wa elimu ni changamoto kubwa nchini Ethiopia, hasa katika maeneo ya vijijini. Ingawa nchi imepiga hatua kubwa katika kupanua upatikanaji wa elimu, ambapo kiwango cha uandikishaji wa shule za msingi kimeongezeka kutoka 20% mwaka 1991 hadi zaidi ya 90% katika miaka ya hivi karibuni, bado kuna changamoto katika maeneo ya vijijini. Shule nyingi katika maeneo haya hukosa ufadhili wa kutosha, zina uhaba wa walimu, na mara nyingi wanafunzi hulazimika kusafiri umbali mrefu ili kufika shuleni.

Ili kukabiliana na changamoto hii, serikali ya Ethiopia imeanzisha sera mbalimbali za kupanua upatikanaji wa elimu katika maeneo ya vijijini. Kwa mfano, serikali imeanzisha programu za kujenga shule zaidi vijijini, kugawa vitabu vya kiada bure kwa wanafunzi, na kutoa chakula shuleni kwa wanafunzi.

Kutokuweza Kurekebisha Mtaala

Watafiti katika uwanja wa mahitaji maalum na elimu jumuishi wanapokuwa wakitetea haki ya watoto wenye mahitaji maalum ya kupata elimu, mtaala unaopaswa kupitishwa unapaswa kuwa jumuishi kwa kubainisha mahitaji ya msingi kwa wanafunzi wote. Mahitaji maalum ya kielimu, kijamii, kihisia, na kimwili ya wanafunzi yatashughulikiwa iwapo watunzi wa mtaala watazingatia watoto wenye ulemavu wakati wa kubuni na kuendeleza mtaala. Marekebisho ya mtaala hayawanufaishi tu wanafunzi wenye ulemavu bali pia huchangia katika kujifunza kwa mafanikio kwa wanafunzi wote katika kupata ujuzi wa muktadha.

Kwa wanafunzi wengi wenye ulemavu na hata kwa wasio na ulemavu, ufunguo wa mafanikio darasani unategemea upatikanaji wa marekebisho, mazingira rafiki, na mabadiliko sahihi katika ufundishaji na shughuli nyingine za darasani. Hata hivyo, matokeo ya utafiti yanaonyesha kuwa katika baadhi ya matukio, mtaala unapatikana kuwa mgumu kubadilika, hasa katika suala la muundo na usimamizi wa ratiba za masomo. Kwa mfano, mara nyingi ratiba za masomo hazizingatii mahitaji ya watoto wenye ulemavu. Katika hali bora, mtoto mwenye mahitaji maalum anaweza kuhitaji muda zaidi kukamilisha kazi ile ile ambayo inaweza kufanywa kwa haraka na mtu asiye na ulemavu.

Kutokana na changamoto hizo, watoto wenye ulemavu hawapati elimu bora. Hali hii inaashiria ukubwa wa matatizo yaliyojikita ndani ya taasisi zetu za mafunzo. Walimu hawajafundishwa ipasavyo ili waweze kufundisha wanafunzi wenye uwezo na asili tofauti. Uwezo wa kusoma maandishi ya Braille na kutumia lugha ya alama haukuwa wa kutosha, na hakukuwa na mpango madhubuti wa kuwajengea ujuzi walimu walioko kazini. Hata walimu waliopitia mafunzo ya mahitaji maalum na elimu jumuishi hawakuwa wamepewa ujuzi wa kutosha wa kutumia Braille na lugha ya alama.

Mafunzo bora ya walimu ni moja ya nguzo kuu za elimu jumuishi yenye ubora. Hata hivyo, mafunzo ya walimu yanakabiliwa na changamoto za msingi katika kuwawezesha kufundisha watoto kulingana na mahitaji yao maalum. Kutokana na hili, mafunzo duni ya walimu na uhaba wa walimu waliofunzwa ipasavyo vimechangia katika utoaji wa elimu duni kwa watoto wenye ulemavu. Ingawa kuna walimu wachache waliomaliza masomo katika mahitaji maalum na elimu jumuishi, mafunzo waliyopitia hayakuwapa weledi wa kutosha katika ufundishaji.

Lugha

Ethiopia, ikiwa taifa lenye lugha nyingi, inakabiliwa na changamoto nyingi za mawasiliano ambazo huathiri moja kwa moja mfumo wa elimu na mtaala kwa ujumla. Sera ya elimu inaonekana kuwa imefungwa katika itikadi ya siasa za kikabila, ambazo zilianzishwa rasmi mwaka wa 1991 kwa msaada wa katiba ya Ethiopia baada ya TPLF kushika madaraka.

Sera hii mpya ilitarajia mfumo wa elimu ambao ungewafanya wanafunzi kuwa na ujuzi wa lugha nyingi, lakini lugha za kienyeji zingetolewa tu kwa msingi wa mapendekezo ya wazazi. Sera hiyo inasema kuwa lugha ya Kiingereza inapaswa kufundishwa kuanzia Darasa la 1, huku Lugha ya Kazi ya Shirikisho la Ethiopia, kama vile Kiamhari, ikitolewa tu baada ya Darasa la 3 na kwa msingi wa mapendekezo ya wazazi.

Licha ya hatua hizi za kushughulikia changamoto ya lugha, majimbo ya kikanda yameendelea kuwa na mamlaka ya kuamua ni lugha gani wanafunzi wanapaswa kutumia shuleni. Hata hivyo, baada ya Darasa la 9, lugha ya kufundishia itakuwa Kiingereza pekee. Hili limeidhinishwa na Wizara ya Elimu ya Shirikisho.

Katika maendeleo yanayohusiana, Baraza la Mawaziri lilipitisha uamuzi unaoaminika kutoa uhuru zaidi kwa vyuo vikuu kwa kuwaruhusu kujipatia mapato yao wenyewe na kutoa huduma mbalimbali kwa umma.

Wanafunzi Wa kike wa Oung Kwenye Boulevard-Axum (Aksum) – Ethiopia. Picha Na Adam Jones.

Kutojua kwa wadau kuhusu haki ya watoto kupata elimu

Kama inavyoaminika, wadau wa elimu ni wazazi, watoto walioko shuleni, walimu, wakuu wa shule na wasimamizi, wataalamu, na maafisa katika mfumo wa elimu. Hata hivyo, kuna tofauti kubwa miongoni mwa wadau wa elimu kuhusu haki ya watoto wenye ulemavu kupata elimu. Wengine wa wadau hawa hawaelewi kikamilifu haki ya watoto kupata elimu. Kutopatikana kwa Ofisi ya Elimu yenyewe, mgawo mdogo wa bajeti, na ukosefu wa wakalimani wa lugha ya alama mashuleni ni ushahidi wa kiwango ambacho mfumo wa elimu haujatambua haki ya watoto wenye ulemavu kupata elimu.

Wanafunzi wa mafunzo ya ualimu juu ya matumizi ya teknolojia. Picha na One Laptop per Child.

Ubora wa Elimu

Changamoto nyingine kubwa inayoikumba sekta ya elimu nchini Ethiopia ni ubora wa elimu. Ingawa nchi imepiga hatua kubwa katika kupanua fursa za elimu, ubora wa elimu bado uko chini, hasa katika maeneo ya vijijini. Wanafunzi nchini Ethiopia mara nyingi hukabiliana na changamoto katika kusoma na kufanya hesabu za msingi, na mfumo wa elimu umekuwa ukikosolewa kwa kutegemea sana kuhifadhi maudhui bila ubunifu.

Ili kukabiliana na changamoto hii, serikali ya Ethiopia imeanzisha sera zinazolenga kuboresha ubora wa elimu. Kwa mfano, serikali imeanzisha sera za kuboresha mafunzo na maendeleo ya kitaaluma kwa walimu, kukuza matumizi ya teknolojia katika elimu, na kuboresha mitaala.

Hata hivyo, juhudi hizi zimekumbwa na changamoto kama vile ukosefu wa rasilimali na miundombinu inayohitajika kuunga mkono mipango hii.

Pengo la Miundombinu

Pengo la miundombinu ni changamoto nyingine kubwa inayoikumba mfumo wa elimu nchini Ethiopia. Zaidi ya 85% ya Waethiopia wanaishi vijijini ambako miundombinu bado haijaimarishwa vizuri. Kwa sababu hii, makazi ya watu yameenea kwa umbali mkubwa, shule ziko mbali, na jiografia ya maeneo haya imejaa vikwazo. Njia kutoka nyumbani hadi shuleni ni za miinuko na zenye miteremko mikali. Kutokana na hali hii, watoto wenye ulemavu wa viungo na kuona wanakabiliwa na changamoto kubwa, si tu ya kufika shuleni bali pia ya kushiriki kikamilifu katika shughuli za shule pamoja na wenzao wasio na ulemavu.

Miundombinu pamoja na njia za kufikia madarasa, ofisi, mwongozo wa wanafunzi, na huduma za ushauri ni changamoto kwa wanafunzi wenye ulemavu, kiasi cha kuwafanya wasihudhurie shule wala kushiriki ipasavyo katika mchakato wa kujifunza. Mazingira yenye vizuizi vichache yanaweza kusaidia kufanikisha ujumuishaji wa watoto wenye ulemavu. Kinyume na hilo, hata hivyo, njia nyingi ni za miinuko, miteremko, na zina mabonde. Kupita kwenye njia hizi ni kazi ngumu kwa wanafunzi wenye ulemavu wa viungo na kuona, jambo ambalo lilidhihirika wazi kwa washiriki wengi wa vikundi vya majadiliano ya kijamii (FGD).

Shule nyingi nchini Ethiopia hazina miundombinu ya msingi kama vile madarasa, maktaba, na vyoo. Pengo hili la miundombinu linaathiri kwa kiasi kikubwa ubora wa elimu, ambapo msongamano wa wanafunzi darasani na uhaba wa vifaa vinavyohitajika unazuia uwezo wa wanafunzi kujifunza ipasavyo.

Wahusika katika sekta ya elimu wamebainisha kuwa majengo mengi ya shule za kawaida hayakujengwa kwa kuzingatia mahitaji ya watu wenye ulemavu. Kama ilivyoonyeshwa wazi katika matokeo ya utafiti, miundombinu duni pamoja na njia za kufikia madarasa, ofisi, mwongozo wa wanafunzi, na huduma za ushauri zimewazuia wanafunzi wenye ulemavu kuhudhuria shule na kushiriki kikamilifu katika mchakato wa kujifunza. Shule za msingi kwa ujumla zina maeneo yenye milima na mabonde mengi, jambo ambalo limekuwa changamoto kubwa kwa ujumuishaji wa watoto wenye ulemavu wa kutembea. Kwa hivyo, hali inayoonekana ni kwamba utoaji wa miundombinu unakuwa changamoto kubwa kwa wale wanaotekeleza sera hizo.

Ili kukabiliana na changamoto hii, serikali ya Ethiopia imeanzisha sera zinazolenga kuboresha miundombinu mashuleni. Kwa mfano, serikali imeanzisha programu za kujenga shule zaidi, kukarabati shule zilizopo, na kutoa miundombinu ya msingi kama vile vyoo na maji shuleni. Hata hivyo, maendeleo ya miundombinu nchini Ethiopia yanakabiliwa na changamoto kama vile rasilimali chache na ufadhili wa kutosha kwa ajili ya maendeleo ya miundombinu.

Pengo la Miundombinu

Pengo la miundombinu ni changamoto nyingine kubwa inayokabili mfumo wa elimu nchini Ethiopia. Zaidi ya 85% ya Waethiopia wanaishi vijijini ambako miundombinu bado haijajengwa ipasavyo. Matokeo yake, nyumba zimetawanyika, shule ziko mbali, na jiografia ina vikwazo vingi. Njia kutoka nyumbani hadi shuleni ni za milima na miinuko. Kutokana na hali hii, watoto wenye ulemavu wa viungo na uoni wamekumbana na changamoto kubwa, hasa ya kufika shuleni na, hata zaidi, kushiriki kikamilifu katika shughuli za shule pamoja na watoto wasio na ulemavu.

Miundombinu ya shule, pamoja na njia za kuingia madarasani, ofisi za walimu, na sehemu za ushauri, zinawakwamisha wanafunzi wenye ulemavu kufika shuleni na kushiriki kikamilifu katika mchakato wa kujifunza. Mazingira yasiyo na vikwazo yanaweza kusaidia kujumuishwa kwa watoto wenye ulemavu. Hata hivyo, kinyume chake, njia nyingi ni za milima, miinuko, na hatari kwa wanafunzi wenye ulemavu wa viungo na uoni. Wengi wa washiriki wa mazungumzo ya vikundi (FGD) walikubaliana kwamba kuvuka njia hizo ni kazi ngumu kwa wanafunzi wenye ulemavu wa kimwili na wa kuona.

Shule nyingi nchini Ethiopia zinakosa miundombinu ya msingi kama madarasa, maktaba, na vyoo. Pengo hili la miundombinu linaathiri sana ubora wa elimu, ambapo madarasa yaliyojaa kupita kiasi na ukosefu wa vifaa vya msingi huathiri uwezo wa wanafunzi kujifunza.

Wafanyakazi wa sekta ya elimu walieleza kuwa majengo mengi ya shule za kawaida hayajajengwa kwa kuzingatia mahitaji ya watu wenye ulemavu. Kama ilivyoonyeshwa katika utafiti, miundombinu duni pamoja na njia za kuingia madarasani, ofisi za walimu, na sehemu za ushauri vimewazuia wanafunzi wenye ulemavu kwenda shule na kushiriki kikamilifu katika mchakato wa kujifunza. Shule za msingi hasa zina miundombinu isiyofaa, na hivyo kujumuishwa kwa watoto wenye ulemavu wa viungo linakuwa jambo gumu. Matokeo yake, changamoto kubwa kwa wale wanaotekeleza sera hizi ni jinsi ya kuboresha miundombinu.

Ili kukabiliana na changamoto hii, serikali ya Ethiopia imeanzisha sera zinazolenga kuboresha miundombinu ya shule, kama vile kujenga shule mpya, kukarabati shule zilizopo, na kutoa miundombinu ya msingi kama vyoo na maji safi shuleni. Hata hivyo, maendeleo ya miundombinu nchini Ethiopia yanakabiliwa na changamoto kama vile uhaba wa rasilimali na ukosefu wa ufadhili wa kutosha kwa maendeleo ya miundombinu.

Uhaba wa Walimu wa Elimu Maalum

Walimu waliopata mafunzo ya elimu maalum wanaweza kusaidia kutekeleza ujumuishaji wa watoto wenye ulemavu. Ili kufanya hivyo, idadi yao inapaswa kuwa ya kutosha ili kutoa msaada wa kitaaluma kwa walimu wa elimu ya jumla na wanafunzi wenye ulemavu. Hata hivyo, kinyume chake, nchi haijaweza kuwafunza walimu wa elimu maalum na ujumuishi kwa kiwango cha kutosha ili kukidhi mahitaji yaliyopo.

Uhaba wa walimu wenye mafunzo ya elimu maalum na ujumuishi ni moja ya changamoto kubwa zinazokwamisha utekelezaji wa elimu jumuishi. Ili kuhakikisha ujumuishaji wa watoto wenye ulemavu, walimu wa elimu ya jumla wanapaswa kupata mafunzo maalum au kusaidiwa na walimu wa elimu maalum darasani.

Katika jamii za vijijini, familia nyingi zina majukumu mbalimbali ya kiuchumi. Kila mtu katika familia ana kazi yake – mmoja anachunga mifugo, mwingine analima, mwingine anakusanya kuni, na mwingine anachota maji. Katika mazingira haya, kutafuta shule yenye madarasa maalum, kumpeleka mtoto mwenye ulemavu huko, na kumrudisha nyumbani kila siku ni kazi isiyo na mwenyewe. Kwa hivyo, uamuzi mgumu unaochukuliwa na familia nyingi ni kumficha mtoto mwenye ulemavu nyumbani.

Katika miji, ingawa kuna shule nyingi za kibiashara, gharama ya kuwaajiri walimu wa elimu maalum ni kubwa. Kwa kuwa kutowasajili watoto wenye ulemavu kunaweza kuwa na athari za kisheria, baadhi ya shule huwajumuisha lakini huwaacha bila msaada wowote maalum.

Ili kukabiliana na changamoto hii, serikali ya Ethiopia imeanzisha sera za kuongeza idadi ya walimu wenye mafunzo maalum. Hii ni pamoja na kuajiri walimu zaidi, kutoa mafunzo na maendeleo ya kitaaluma kwa walimu, pamoja na kuboresha mishahara na mazingira yao ya kazi.

Hitimisho

Kwa kumalizia, Ethiopia inakabiliwa na changamoto kubwa katika sekta ya elimu, ikiwa ni pamoja na upatikanaji mdogo wa elimu, ubora wa elimu duni, pengo la miundombinu, uhaba wa walimu, na mtaala usio wa kisasa. Ingawa serikali imeanzisha sera za kukabiliana na changamoto hizi, bado kunahitajika juhudi za pamoja ili kuboresha mfumo wa elimu nchini.

Hii inaweza kujumuisha uwekezaji zaidi katika elimu, mafunzo na msaada bora kwa walimu, maendeleo ya miundombinu, na kuunda mtaala wa kisasa unaoendana na mahitaji ya wanafunzi na uchumi wa taifa.

Ripoti za Wizara ya Elimu ya Ethiopia zinaonyesha kuwa kundi lililoathirika zaidi katika mfumo wa elimu ni watoto wenye ulemavu, ambao wengi wao bado hawana fursa ya kupata elimu. Hata wale walio na fursa ya kusoma hukutana na mazingira yasiyo rafiki kwao.

Kwa hivyo, ili kuhakikisha ujumuishaji wa kweli, ni muhimu kutambua vikwazo vinavyowakabili watoto wenye ulemavu na kupendekeza suluhisho madhubuti. Kwa kushughulikia changamoto hizi, Ethiopia inaweza kuimarisha ubora wa elimu kwa raia wake wote na kuboresha maendeleo ya kijamii na kiuchumi ya nchi.

References:

United Nations Development Programme (2019) Ethiopia: Education. Retrieved from http://www.et.undp.org/content/ethiopia/en/home/countryinfo.html

World Bank (2021) Education in Ethiopia Retrieved from https://www.worldbank.org/en/country/ethiopia/brief/education-in-ethiopia

GEBEYEHU, A. M. (2017). Quality of Education in Ethiopia: From the Perspective of Learners, Teachers and Parents. Journal of Education and Practice, 8(10), 76-85.

World Bank (2018) Ethiopia Education Sector Development Program V: 2015-2020. Retrieved from http://documents.worldbank.org/curated/en/180601551693773672/Ethiopia-Education-Sector-Development-Program-V-2015-2020

Ethiopian Ministry of Education (2015) Education Sector Development Plan V: 2015-2020. Retrieved from https://www.moe.gov.et/web/guest/-/education-sector-development-plan-v-2015-2020

African Development Bank Group (2018). Ethiopia Country Strategy Paper 2016-2020. Retrieved from https://www.afdb.org/en/documents/document/ethiopia-country-strategy-paper-2016-2020-106665

International Labour Organization (2016) Youth Employment in Ethiopia: An Overview. Retrieved from https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/—ed_emp/documents/publication/wcms_528826.pdf

The World Factbook (2021) Ethiopia retrieved from https://www.cia.gov/the-world-factbook/countries/ethiopia/

Tessema, W. K. (2019). The Ethiopian Education System: Current Trends and Future Directions. International Journal of Innovative Research and Development, 8(12), 76-84.

Mohammed, A. (2018). Challenges and Prospects of Education in Ethiopia: A Literature Review. Journal of Education and Practice, 9(1), 21-26

 

İran Eğitim Sistemindeki Sıkıntılar

Yazar: Uzair Ahmad Saleem

Fotoğraf: Unsplash sitesinde sina drakhshani adlı kullanıcı tarafından.

İran’ın, Pers İmparatorluğu olarak bilindiği eski zamanlara dayanan zengin bir kültürü ve üstün bir eğitim geleneği geleneği var. Ancak mevcut durumda ülke, vatandaşlarına yüksek kaliteli eğitim vermesini zorlaştıran çeşitli sorunlarla başbaşa.

Yaklaşık 7 milyon çocuk eğitim göremezken, tahmini 25 milyon kişi de okuma-yazma bilmemektedir.

 

Yoksulluk

Eğitim İran’da 6 ila 11 yaş arası çocuklar için zorunludur. Ne var ki, eğitime ulaşamamak özellikle düşük-gelirli ailelerin çocukları için bir problem olmaya devam etmektedir.

Eğitimin önündeki en büyük engellerden biri yoksulluk. Özellikle de okul imkanlarının, kalifiye öğretmen sayısının, ve ulaşımın kısıtlı olduğu taşrada.

Son üç senedir daha az öğrenci üniversiteye gidiyor. İran devlet medyasına göre bunun sebebi yoksulluk, eğitimin paralı olması, ve üniversite öğrencilerine devlet desteğinin yetersiz olması. Toplam üniversite öğrenci sayısı 2014-2015 dönemindeki 4.811.581’den 2017-2018 döneminde 3.616.114’e geriledi.

 

Cinsiyet Eşitsizliği

Ek olarak, İran’ın eğitim sistemi cinsiyet eşitsizliği konusunda sıkıntılar yaşamaya devam ediyor. Her ne kadar kız çocukları son birkaç on-yıllık sürede ilk ve orta okula ciddi düzeyde daha fazla gitmeye başlasa da, kadınlar üniversite eğitiminden yeterince yararlanamıyor.

Dünya Bankası’na göre İran’da kadınların %85’i ve erkeklerin %92’si okuma yazma biliyor. Birçok aile kızlarının evlenmesine hala onların eğitiminden daha çok önem veriyor.

Bu sebeple, birinci sınıftan sonra birçok kız çocuğu okula devam etmekte ciddi engellerle karşılaşırken, okullarda kız ve erkeklerin ayrı okuması da kız çocuklarının eğitime devam etmesini zorlaştırıyor.


Maddi Sıkıntılar

İran’ın eğitim sistemine bir diğer tehdit ise öğretmen sıkıntısı, bakımsız binalar, ve eskimiş gereçlere sebep olan sermaye eksikliği. Öyle ki, her üç okuldan biri öyle güvensiz ki yıkılıp yeninden yapılması gerekiyor.

Birçok okul binası vasatın altında ve güvensiz, ve öğrenim görülebilecek bölümler yetersiz.

Tahran, Rey, ve Tecriş belediyeleri meclis başkanı Mohsen Hashemi bir açıklamasında “Tahran’daki 700 okul bırak depremi, güçlü bir fırtınada bile yıkılır” demiştir.

Hükümetin eğitime yatırımı artırma çabalarına rağmen, İran’ın eğitim harcamaları bölgedeki diğer ülkelere kıyasla düşük kalmaktadır.

Dünya Bankası’na göre İran’ın eğitim harcaması 2020 yılında Gayri Safi Yurtiçi Hasıla’sına oranla %3.6 olarak orta-yüksek gelirli ülkelerin oldukça gerisinde kalmıştır.

İran anayasası “Devlet, ülke kendi kendine yetecek duruma gelene kadar bütün vatandaşlarına ilk ve ortaokul eğitimini ücretsiz vermek ve üniversite eğitiminin de ücretsiz olmasını sağlamak mecburiyetindedir.” dese de Ruhani, son senelerde taşradaki birçok okulu kapatma ve eğitime ayrılan bütçeyi azaltma emri vermiştir.

Allameh Üniversitesi’indeki bir öğretim üyesi, İran’ın eğitime ayırdığı bütçenin Birleşmiş Milletler’in tavsiye ettiği orandan çok daha az olduğunu ifade etmiştir.

Buna ek olarak, eğitim sistemi bütçe eksikliğinden dolayı en yeni teknolojileri yakalayamıyor. Teknolojiye yeterince yatırım yapılmadığı için eski eğitim gereçleri kullanılıyor ve öğretmenler eğitiliemiyor, bu da teknolojinin eğitimde yetersiz kullanılmasına ve öğrencilerin Teknik beceriler öğrenememesine yol açıyor.

 

Dijital Eşitsizlik

Bunlara ek olarak, dijital eşitsizlik de öğrencilerin karşı karşıya kaldığı problemlerden birisi. 2017 yılında yapılan bir ankete göre İranlıların %28’inin internete erişimi ya yoktu, ya da kısıtlıydı. İnternete erişimi olanların %80’I şehirde, ve sadece %20’si taşrada yaşadı.

2019’daki koronavirüs döneminde virüsün yayılmasını önlemek amacıyla uzaktan eğitimin öncelendiği zamanlarda, ciddi sayıda öğrenci okulu bıraktı. Bunun sebepleri internet bağlatmaya maddi durumlarının yetmemesi ve bulundukları bölgelerde internet bağlantısının olmamasıydı.

 

Siyasi Müdahaleler

Buna ek olarak, İran’da eğitim sistemi devlet tarafından etki altına alınıyor, bu da eğitim sisteminin siyasileşmesine ve tek bir ideolojinin öğretilmesine sebep oluyor.

İran hükümeti okullarda ve üniversitelerde kullanılan müfredatı, ders kitaplarını ve öğretim materyallerini sıkı bir şekilde kontrol ediyor. Okul müfredatları sıklıkla devletin siyasi ve dini fikirleriyle bağlantılı olup, İslami değerlerin, ve devletin İran kültür ve tarihine ilişkin kendi versiyonunun öğretilmesine odaklanmaktadır.

İran hükümetinin eğitim sistemi üzerindeki etkisi sınıf içeriğinin dışında da devam ediyor.

Bu durum aynı zamanda öğretmenlerin ve üniversite profesörlerinin işe alınmasını ve işten çıkarılmasını ve idarecilerin atanmasını da etkiliyor. Bu, ayrımcı işe alma uygulamalarına ve hükümetin ideolojileriyle uyumlu olmayan bireylerin dışlanmasına yol açarak eğitim sisteminin farklı perspektifler ve fikirlerden mahrum kalmasına yol açabilir.

Ayrıca İran hükümeti, eğitim kurumları içindeki akademik araştırmaları, yayınları ve faaliyetleri aktif olarak izliyor ve kontrol ediyor.

Karşıt bakış açılarını ifade eden veya hükümetin anlatılarını baltalayan eleştirel düşünceye sergileyen akademisyenler, eğitimciler ve öğrenciler kısıtlama, korkutma ve hatta zulümle karşı karşıya kalıyor. Bu, eğitimciler ve öğrenciler arasında korku ve otosansür yaratarak akademik bağımsızlığı ve çeşitli fikir ve görüşlerin paylaşımını kısıtlıyor.

Sonuç olarak İran’daki eğitim politikaları, öğrencilerin eleştirel düşünme, sorgulama ve alternatif bakış açılarını değerlendirme becerilerini zedeleyebilmektedir. Farklı bakış açıların duymalarını, akademik bağımsızlıklarını sınırlayabilir ve kişisel gelişim, toplumsal ilerleme ve açık ve kapsayıcı bir entelektüel ortamın teşvik edilmesi için gerekli olan eleştirel düşünme becerilerini edinme kapasitelerine zarar verebilir.

 

Yeteneğin Yok Olması

Son olarak beyin göçü, İran’ın şu anda karşı karşıya olduğu bir başka eğitim sorunudur. Pek çok yetenekli ve eğitimli İranlı, daha iyi kariyer fırsatları ve daha yüksek maaş için ülkeden kaçıyor.

61 ülkeyi inceleyen IMF’ye göre, her yıl 150.000 eğitimli İranlının kendi ülkelerini terk etmesiyle İran en yüksek beyin göçüne sahip ülke. Beyin göçünden kaynaklanan yıllık ekonomik kaybın 50 milyar dolar veya daha yüksek olduğu tahmin ediliyor.

Bu beyin göçü ülkeyi en parlak beyinlerden mahrum bırakıyor ve ülkenin ekonomik büyüme ve ilerleme potansiyelini azaltıyor.

Bu zorlukların üstesinden gelmek, eğitim sisteminde önemli reformlar ve yatırım yapılmasını gerektirmektedir.

İran hükümeti, okullara ve üniversitelere ayrılan bütçeyi artırarak, nitelikli öğretmenleri işe alıp eğiterek ve müfredatı eleştirel düşünmeyi, problem çözmeyi ve yaratıcılığı vurgulayacak şekilde geliştirerek eğitime öncelik vermelidir.

Ayrıca hükümet, özellikle taşradaki kız öğrencilerin yaşadığı eğitim sorunlarına çözüm bulmalı ve eğitimde cinsiyet eşitliğini teşvik etmelidir.

Teknolojiye yatırım yapmak da İran’ın eğitim sistemini geliştirmek için gereklidir. Hükümet, okullara ve kurumlara en güncel teknolojiyi sunmalı ve öğretmenlerin bu teknolojiyi sınıfta başarılı bir şekilde kullanabilmeleri için eğitime yatırım yapmalıdır. Bu sadece öğrencilerin dijital yetenekler geliştirmesine yardımcı olmakla kalmayacak, aynı zamanda onları 21. yüzyılın iş piyasasının gerekliliklerine de hazırlayacaktır.

İran bunu yaparak bu zorlukların üstesinden gelebilir ve daha müreffeh ve başarılı bir gelecek inşa edebilir.

 

Kaynaklar:

https://www.britannica.com/place/Iran/Education

https://data.worldbank.org/indicator/SE.ADT.LITR.MA.ZS?locations=IR

https://data.worldbank.org/indicator/SE.XPD.TOTL.GD.ZS?locations=IR

https://iranfocus.com/life-in-iran/33917-the-iranian-education-system-in-tatters-due-to-poverty/

https://iran-hrm.com/2019/09/22/repressive-state-and-low-quality-of-education-in-iran/

https://observers.france24.com/en/20200421-iran-internet-covid19-distance-learning-poverty

http://www.us-iran.org/resources/2016/10/10/education

https://shelbycearley.files.wordpress.com/2010/06/iran-education.pdf

featured image by David Pennington via Unsplash

Ireland’s educational system, educational challenges and the purposes of improvement

Scris de Stefania Grace Tangredi

Tradus de Iasmina Stoian

Sursă: Jurnalul de Studii Rurale

Teritoriul Irlandei este împărțit în două părți: Irlanda, denumită uneori „Republica Irlanda”, și Irlanda de Nord, care face parte din Regatul Unit. Irlanda este membră a Uniunii Europene.

În 1926, populația țării era de 2 971 922 de locuitori, ajungând la 4982 de milioane în 2023. Irlanda a devenit un stat liber în 1922, o democrație parlamentară guvernată de Constituția Irlandei din 1937. Limbile oficiale sunt engleza și irlandeza.

Din anii 1950 până în anii 1970, economia irlandeză a fost în creștere și a crescut nu numai în domeniul politic, ci și în domeniul educațional. În 2008, șomajul a crescut, iar PIB-ul a scăzut în creștere. Planul de redresare convenit la acel moment a necesitat o reducere semnificativă a cheltuielilor publice și o serie de măsuri pentru stabilizarea finanțelor și revenirea la creștere; Irlanda a ieșit cu succes din criză la sfârșitul anului 2013. Cheltuielile guvernamentale pentru educație reprezintă 3,72 % din produsul intern brut (PIB); acest procent este mai mic atât decât media regională (4,6 %), cât și decât media pentru grupul său de venituri (4,5 %).

 

Sistemul educațional din Irlanda

În Irlanda, frecventarea școlilor naționale este gratuită, iar statul trebuie să ofere învățământ primar gratuit. Unele școli primare private percep o taxă. Frecventarea majorității școlilor secundare este gratuită, dar unele școli private percep o taxă pentru familii, chiar și în învățământul secundar. Uneori, școlile suportă cheltuielile pentru cărți, uniforme și examene. Istoria Irlandei a fost modelată de influența instituțiilor religioase în societate, inclusiv în sistemul de învățământ; prin urmare, Biserica Catolică joacă un rol important în educație: majoritatea școlilor primare, precum școlile naționale, sunt conduse de Biserică și subvenționate de stat. Majoritatea școlilor secundare – școli private pentru învățământul secundar – sunt de asemenea conduse de instituții catolice. În Irlanda, educația este obligatorie de la vârsta de 6 la 16 ani sau până când elevii au absolvit trei ani de învățământ secundar.

Școala primară este formată din opt clase. De obicei, elevii trec la școala secundară la vârsta de 12 ani. Nivelul al doilea este împărțit într-un ciclu junior și un ciclu senior. În învățământul secundar se predau atât materii generale, cât și profesionale.

Învățământul secundar include instituțiile de învățământ secundar, profesional, cuprinzător și colegiile comunitare. Numărul tinerilor care își continuă studiile după învățământul obligatoriu este ridicat: peste 90 % dintre tinerii de 16 ani, 75 % dintre tinerii de 17 ani și aproximativ 50 % dintre tinerii de 18 ani frecventează școala cu normă întreagă.

 

Educația în Irlanda: perspective de creștere

Provocările cu care se confruntă Irlanda pentru sistemul educațional sunt multiple. Irlanda încearcă să acomodeze o creștere rapidă a numărului de înscrieri. Cu toate acestea, înscrierile în învățământul primar sunt în scădere după ce au atins un vârf în 2018, iar înscrierile în învățământul post-primar continuă să crească puternic, cu o creștere de 34 300 între 2017 și 2021. Înscrierile în învățământul postsecundar cu normă întreagă cresc, de asemenea, rapid, cu o creștere de aproape 16 400 între 2017 și 2021 și 13 școli postsecundare suplimentare din 2017, reflectând creșterea substanțială a înscrierilor.

Sursă: Academia Europeană de Religie și Societate.

Numărul total de profesori a crescut cu peste 7 804 din 2017, de la 64 692 la 72 496. Raportul elev-profesor în școlile primare a scăzut de la 15,3 la 13,7 din 2017 și de la 12,8 la 12,2 în școlile secundare.

Irlanda nu numai că încearcă să crească numărul de înscrieri, dar promovează și un sistem școlar mai pluralist, care să acomodeze mai bine diversitatea, în special cea religioasă, în conformitate cu profilul în schimbare al populației. O serie de școli din Irlanda, din 2019, au început să devină primul transfer de la catolic la multiconfesional. Școlile vor implementa programe care să cuprindă și să includă diferite credințe și valori.

Participarea copiilor cu nevoi educaționale speciale a crescut în sistemul de învățământ. Irlanda dorește să ofere un sistem educațional care să sprijine participarea și progresul acestora pentru a se asigura că își pot atinge potențialul maxim. Este esențial ca școlile să aibă politici în vigoare pentru a face față oricăror dificultăți ale elevilor.

Pentru a menține calitatea și performanța la toate nivelurile sistemului de învățământ și pentru a face față lumii muncii, pentru a ține pasul cu lumea în schimbare, sistemul de educație și formare va juca un rol-cheie în satisfacerea nevoilor de competențe existente și emergente prin furnizarea de oportunități de educație, formare și dezvoltare a competențelor pentru cei care intră pe piața forței de muncă, precum și prin perfecționarea și recalificarea continuă a participanților existenți pe piața forței de muncă.

Fotografie de Jessica Lewis pe Unsplash

Cum a făcut față Irlanda problemelor educaționale în timpul covid-19 în 2020

Potrivit unui raport al ONU, aproape 190 de țări au impus închiderea școlilor, afectând 1,5 miliarde de copii și tineri. Ca atare, elevii au trebuit să înceapă să adopte noi metode de învățare, „învățământul de acasă”, iar profesorii și educatorii au trebuit să își schimbe modul de predare. Directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, a garantat că Organizația Națiunilor Unite oferă ajutor pentru adaptarea la această situație, mai ales că colaborează cu țările pentru a asigura continuitatea învățării pentru toată lumea, în special pentru copiii și tinerii dezavantajați, care tind să fie cei mai afectați de închiderea școlilor.

În timpul pandemiei Covid-19, 94% dintre elevi au declarat că au folosit o combinație de manuale și instrumente digitale. Mulți elevi (79%) au indicat că nu au întâmpinat dificultăți și că, dacă ar fi fost, problemele ar fi fost abordate cu promptitudine. Majoritatea tinerilor și-au finalizat temele și au primit feedback-ul profesorului.

 

Bullying-ul în școli

Chiar dacă mulți copii și adolescenți frecventează școlile catolice, un număr tot mai mare de persoane nu practică această religie și pot participa la botezuri și comuniuni doar pentru că face parte din cultura irlandeză, mai degrabă decât pentru că au o credință reală în această practică, chiar dacă majoritatea școlilor din Irlanda sunt catolice. Aproape 80 % din populație își descrie religia ca fiind catolică, conform recensământului din 2016.

Practicanții religioși și elevii credincioși se simt vulnerabili, deoarece sunt în prezent o minoritate în școlile irlandeze.

Pentru a evita această problemă, școlile irlandeze trebuie să aibă un cod de comportament și un program și proceduri educaționale specifice care, împreună, formează planul școlii pentru a ajuta elevii din școală să se comporte bine și să învețe bine. De asemenea, echipele de sprijin școlar vor fi disponibile pentru a ajuta elevii care se confruntă cu hărțuirea, iar tot personalul va fi instruit ca parte a noului plan de acțiune.

 

Persoane defavorizate în Irlanda

În ciuda faptului că Irlanda are cea mai rapidă creștere economică din Europa, nivelurile de sărăcie sunt stabile. Copiii sunt mai predispuși decât populația generală să se confrunte cu o sărăcie continuă. Mai mult de 62 000 de copii trăiesc în sărăcie persistentă, iar alții sunt în pericol de sărăcie. Unul din cinci părinți nu are suficiente alimente pentru a-și hrăni copiii. Copiii care călătoresc mult, precum copiii romi, sunt deosebit de vulnerabili. Termenul „rom” este utilizat de Consiliul Europei pentru a se referi la romi, sinti, kale și grupurile înrudite din Europa, inclusiv călătorii și grupurile estice, precum Dom și Lom, și acoperă marea diversitate a grupurilor în cauză, inclusiv persoanele care se identifică ca „țigani”.

Conform datelor statistice din 2016, 2 % dintre copiii de 10 ani din Irlanda nu pot citi și înțelege un text simplu până la sfârșitul școlii primare. Persoanele din zonele rurale sunt potențial afectate negativ de dificultatea de a menține implicarea în educație sau de a avea acces la facilități.

De multe ori, dezavantajele educaționale sunt legate de factori socioeconomici, de exemplu, venituri insuficiente, locuințe precare, probleme de sănătate sau familiale. Copiii care s-au născut în familii sărace sau care locuiesc în zone defavorizate sunt cei mai expuși eșecului școlar și excluderii ulterioare de pe piața muncii. Tinerii care se confruntă cu dezavantaje sociale prezintă un risc mai mare de a fi expuși unor factori care au un impact asupra oportunității lor de a progresa cu succes în învățământul de prim și al doilea nivel.

Sursă: CSO Irlanda.

Concluzii și recomandări

Sistemul educațional al Irlandei a demonstrat puncte forte și realizări semnificative, confruntându-se în același timp cu provocări. Țara este ferm hotărâtă să ofere cetățenilor săi o educație de calitate, fapt evident prin infrastructura sa educațională bine structurată și accesibilă. Accentul pus de Irlanda pe educația preșcolară, investițiile în tehnologie și dedicarea față de incluziune au contribuit la crearea unui mediu de învățare pozitiv pentru elevii de diferite vârste și medii.

 

Sistemul educațional are multe merite, dar unele domenii pot fi îmbunătățite pentru a-i spori eficiența generală:

Irlanda ar trebui să investească mai mult decât o face în educație, în special la nivelurile primar și secundar; acest lucru este esențial pentru menținerea unor standarde și facilități de predare de înaltă calitate. O finanțare adecvată va garanta că toate școlile dispun de resursele necesare pentru a sprijini nevoile de învățare ale elevilor.

În ciuda progreselor înregistrate, disparitățile educaționale persistă în unele regiuni și în anumite categorii demografice. Guvernul ar trebui să se concentreze pe reducerea acestor decalaje prin punerea în aplicare a unor intervenții specifice, cum ar fi îmbunătățirea accesului la resurse și sprijin specializat pentru comunitățile defavorizate.

Dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice este esențială pentru a ține pasul cu evoluția metodologiilor de predare și a tehnologiilor. Încurajarea și oferirea de oportunități pentru profesori de a-și îmbunătăți competențele va fi în beneficiul experienței de învățare a elevilor. Pe măsură ce peisajul educațional devine din ce în ce mai solicitant, este vital să se acorde prioritate serviciilor de sprijin în domeniul sănătății mintale pentru elevi, părinți și educatori; crearea unui mediu de învățare pozitiv și favorabil va ajuta elevii să se dezvolte din punct de vedere academic și emoțional.

 

Referințe:

Provocările educației în Suedia – Este situația educației mai bună în Scandinavia?

 

Scris de Vivien Kretz

Tradus de Iasmina Stoian

 

Suedia se bucură de o mare reputație în lume nu numai în categoria educației, ci și pentru economia sa și pentru implementarea și executarea cu succes a obligațiilor unui stat social. Suedia este cunoscută pentru faptul că este reglementată foarte clar și cu succes. Este aplaudată pentru că este una dintre țările cu cele mai bune mecanisme de reglementare pentru criza refugiaților și imigrație și pentru că este unul dintre pionierii în gestionarea crizei climatice. Dar este Suedia cu adevărat atât de imperceptibilă în ceea ce privește educația, așa cum se presupune? Cu ce provocări educaționale se confruntă Suedia?

 

Informații generale

Elevii suedezi frecventează școala în mod obligatoriu timp de 10 ani. Școala este finanțată de guvern, de exemplu, prin impozite. Prin urmare, fiecare copil are posibilitatea de a merge la școală. Accesul la educație este ridicat.[1] Elevii frecventează următoarele etape școlare: „förskoleklass („anul preșcolar” sau anul 0), lågstadiet (anii 1-3), mellanstadiet (anii 4-6) și högstadiet (anii 7-9).” [2] Aceștia sunt anii obligatorii. Un învățământ liceal, gymnasium, care este frecventat între anii 10-12 este posibil, dar nu obligatoriu. Sistemul de învățământ superior este împărțit în universități și högskola. Högskola poate fi comparată cu colegiul universitar.

Având în vedere premiile școlilor internaționale, școala internațională Sigtunaskolan Humanistiska Läroverket a câștigat un premiu de mediu în 2021. Acest lucru a fost anunțat de ISC Research.[3] Atât investiția suedeză în educație în termeni financiari, cât și rezultatul studiilor în ceea ce privește performanța la citire sunt peste media OCDE, un punct de referință creat de PISA. Aceasta înseamnă că guvernul suedez acordă suficientă atenție educației și că aportul financiar și rezultatul educațional se aliniază.[4] Conform HMRI Rights Tracker, „în ceea ce privește dreptul la educație, Suedia face 86,0% din ceea ce ar trebui să fie posibil la nivelul său de venit (măsurat în raport cu criteriul de referință ajustat în funcție de venit).” [5] Prin aceasta, Suedia se află în primele 10 țări cu cel mai mare scor în categoria „dreptul la educație”. Țara fruntașă este Singapore, cu 96,5 procente. Finlanda, țara vecină a Suediei, se situează pe locul 7.

 

Calitatea învățământului universitar

În total, Suedia a înființat 50 de instituții de învățământ superior pe teritoriul său.[6] Conform QS World University Ranking 2022, șase universități suedeze se numără printre primele 200 de universități din lume, cea mai bine clasată fiind Universitatea Lund, care ocupă locul 89, cu un scor general de 60,1. Universitatea Lund este urmată de KTH Royal Institute of Technology și Chalmers University of Technology. Alte două universități sunt clasate de QS Ranking în primele 200 de universități din lume, restul de 45 de universități nefiind menționate. Cea mai prost clasată universitate în QS World University Ranking 2002 este Universitatea Umeå, cu un scor de 30,5.[7]

 

Studenții migranți și problemele cu care se confruntă aceștia

Suedia este o țară cu un număr mare de imigranți. Începând cu 2009, 14,4% dintre cetățenii suedezi s-au născut în alte țări și, prin urmare, au imigrat în Suedia[8]. Raportul PISA recomandă Suediei să se concentreze mai mult asupra nevoilor celor care provin din imigrație, care reprezintă mai mult de 5% dintre elevii săi. Deoarece elevilor imigranți le este mult mai greu să obțină rezultate ridicate la învățătură, ar trebui să existe un sprijin suplimentar pentru această categorie demografică de elevi[9] Decalajul în ceea ce privește rezultatele la învățătură între cei născuți în Suedia și cei ale căror familii au imigrat în Suedia este semnificativ: cu 27 % mai puțini elevi proveniți din familii de imigranți sunt capabili să obțină rezultate ridicate la testele PISA. În plus, anxietatea este, de asemenea, mult mai mare în rândul elevilor care nu s-au născut în Suedia.[10] Mai mult, aproape unul din doi elevi imigranți din Suedia se consideră dezavantajat.[11]Diferențele dintre cei născuți în Suedia și cei care au imigrat rămân mari în ceea ce privește performanța și dedicarea pentru studiu. Chiar dacă Suedia a făcut pași importanți în direcția creării de oportunități egale pentru cei care caută refugiu și mai multe oportunități în țara suedeză și a unor politici de imigrare relativ deschise, mai sunt încă multe de făcut. Privite la scară globală, șansele ca cei cu rezultate slabe la învățătură din cauza mediului socio-economic să urmeze aceeași școală ca și cei cu rezultate bune la învățătură sunt relativ mari. Se afirmă că „elevii dezavantajați au cel puțin o șansă din cinci de a avea colegi cu performanțe înalte”. [12] Atunci când au fost întrebați dacă cred că inteligența lor nu poate fi afectată, care este o întrebare adresată de PISA pentru a afla dacă elevii au voința de a-și îmbunătăți capacitățile de învățare și cunoștințele, mai mult de 60 % dintre elevi nu au fost de acord cu această afirmație în 2018. Acest lucru înseamnă că ei credeau că propriile lor acțiuni le pot afecta inteligența. Cu toate acestea, a existat o diferență negativă între studenții imigranți și non-imigranți[13].

Cu toate acestea, există eforturi serioase de a include elevii din alte țări în sistemul educațional suedez. Aceștia primesc dreptul de a studia în aceleași școli ca și elevii suedezi și se pune mai mult accent pe integrare. Elevii originari din alte țări au, de asemenea, dreptul la meditații în limba lor maternă, dacă în apropierea lor se află un număr suficient de elevi cu aceeași limbă maternă[14]. Acest lucru indică faptul că guvernul suedez ia, de asemenea, măsuri pentru a-i acomoda pe cei care nu sunt nativi în cultura și limba suedeză.

 

Performanța academică

În raportul PISA 2018 [15], performanța educațională generală a Suediei se situează pe locul 11. Este acincea cea mai bună țară din Europa în funcție de performanța studiilor. Testul PISA examinează abilitățile academice ale elevilor în trei discipline: citire, matematică și științe. Performanța elevilor este măsurată în puncte și împărțită în 6 niveluri, nivelul 1 fiind nivelul 1a și 1b. În toate cele trei categorii, Suedia s-a situat la nivelul 5, alături de multe alte state europene, cum ar fi Germania, Irlanda și Elveția.[16] Performanța Suediei la învățătură a crescut între testele din 2015 și 2018.[17] Chiar dacă tendința a fost negativă, acum curba se aplatizează, ceea ce înseamnă că evoluțiile negative ale performanței la citire se apropie încet de sfârșit. Aceasta arată, de asemenea, că investițiile în educație, care sunt peste media OCDE, conduc, de asemenea, la rezultate la citire mai mari decât media. Elevii din Suedia au obținut 505 puncte la testul de citire, media OCDE fiind de 487 puncte, iar maximul de 555 puncte[18].

 

Noile tendințe – Pregătirea este predată în școli

Ca urmare a noilor evoluții, pregătirea este acum predată în liceele suedeze. De teama unui atac militar rusesc, nu numai cursurile private, ci și școlile publice învață cum să se pregătească pentru o astfel de urgență. Există în continuare posibilitatea ca Rusia să își instaleze armata pe insula suedeză Gotland pentru a fi într-o poziție mai bună de a ataca și, eventual, anexa Țările Baltice. Managerii de risc țin cursuri în școlile suedeze pentru a informa elevii cu privire la pericolele posibile și la modul în care trebuie să se pregătească pentru acestea. În cadrul acestor cursuri, elevii sunt învățați cum să se pregătească nu numai pentru invazia rusă, ci și pentru alte catastrofe care ar putea fi rezultatul schimbărilor climatice sau al altor influențe globale. [19] Suedia și-a concentrat deja energia pe predarea pregătirii încă din 2017, care a fost intensificată de pandemia Covid 19.[20]

 

Concluzie

În concluzie, Suedia se bucură de o bună reputație pentru educația sa dintr-un motiv anume. Aportul financiar este ridicat, iar performanța studiilor a crescut, de asemenea. Suedia a reușit să își rezolve problemele legate de scăderea performanței și încet-încet pune capăt acestei tendințe. Cu toate acestea, Suedia se confruntă cu multiple probleme legate de deficitul de imigranți. Ar trebui să se pună un accent mai mare pe alinierea nevoilor studenților imigranți și a celor născuți în țară.

 

 

Bibliografie

 

Referințe:

[1] “The Swedish School System.” 2021. Sweden.Se. November 30, 2021.https://sweden.se/life/society/the-swedish-school-system.

[2] “The Swedish School System.” 2021. Sweden.Se. November 30, 2021.https://sweden.se/life/society/the-swedish-school-system.

[3] Golding, Yo. 2021. “ISC Research Announces Winners of International School Awards.” Independent Education Today, January 18, 2021. https://ie-today.co.uk/news/isc-research-announces-winners-of-international-school-awards/.

[4] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 23. OECD Publishing. OECD Publishing.

[5] “Sweden – HRMI Rights Tracker.” 2019. Accessed November 14, 2022. https://rightstracker.org.

[6] Study in Sweden. n.d. “Universities in Sweden.” Study in Sweden. Accessed November 16, 2022. https://studyinsweden.se/universities/.

[7] “QS World University Rankings 2022.” n.d. Top Universities. Accessed November 16, 2022. https://www.topuniversities.com/university-rankings/world-university-rankings/2022.

[8] “Sweden – OECD.” n.d. Accessed November 27, 2022. https://www.oecd.org/migration/integration-indicators-2012/keyindicatorsbycountry/name,218347,en.htm.

[9] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 18. OECD Publishing. OECD Publishing.

[10] Borgonovi, Francesca. 2019. “Reducing the Immigrant Gap in Education: What Sweden Can Learn from Other Countries.” OECD Education and Skills Today, February 1, 2019. https://oecdedutoday.com/reducing-the-immigrant-gap-in-education-what-sweden-can-learn-from-other-countries/.

[11] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 27.  OECD Publishing. OECD Publishing.

[12] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 20.  OECD Publishing. OECD Publishing.

[13] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 36. OECD Publishing. OECD Publishing.

[14] Swedish Refugee Law Centre. 2022. “Access to Education.” Asylum Information Database | European Council on Refugees and Exiles (blog). 2022.

[15] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations. OECD Publishing. OECD Publishing.

[16] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 5-8. OECD Publishing. OECD Publishing.

[17] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations. 10. OECD Publishing. OECD Publishing.

[18] Schleicher, Andreas. 2019. PISA 2018: Insights and Interpretations, 23. OECD Publishing. OECD Publishing.

[19] DW Documentary, dir. 2022. Preppers: Sweden Bracing for the Worst | DW Documentary. https://www.youtube.com/watch?v=_LRsZ6TUCCA.

[20] Olsson, Emelie, 2021. Understanding swedish prepping : a mixed-method study on resilience, trust, and incentives to prepare for crises. Second cycle, A2E. Uppsala: SLU, Dept. of Urban and Rural Development.

Provocările educaționale în Danemarca

 

Scris de Camille Boblet-Ledoyen

Tradus de Iasmina Stoia

 

“Da, Danemarca poate avea laurii celei mai fericite țări din lume, dar asta nu înseamnă că, la fel ca în orice economie capitalistă, toată lumea este fericită.” [1]

Michael Roberts, 2022.

Educația este un pilon vital al dezvoltării unei națiuni, iar Danemarca este renumită pentru angajamentul său ferm de a oferi educație de înaltă calitate. Cu toate acestea, ca orice altă țară, Danemarca se confruntă cu propriile provocări în cadrul sistemului său educațional. Acest articol va explora provocările academice semnificative cu care s-a confruntat Danemarca, examinând cauzele acestora și soluțiile potențiale. Provocările cu care se confruntă sistemul educațional danez subminează ideea unei societăți deschise și incluzive, promovată în anii 1980 și 1990: integrarea complexă a minorităților etnice care trăiesc în ghetouri urbane (Human Right Watch, 2021)[2]; deconstrucția treptată a statului bunăstării, la care guvernul de stânga al lui Helle Thorning-Schmitt a avut o contribuție majoră între 2011 și 2014; un malaise școlar în creștere, cu o populație școlară care fie abandonează școala, fie este deprimată. Astăzi, Danemarca rămâne divizată între două tendințe principale: izolaționismul istoric, care a făcut ca Danemarca să se retragă din concertul european în ultimele secole, sceptică față de integrarea europeană (alături de Franța, Danemarca a fost una dintre țările care au respins Tratatul de la Lisabona din 2005 în cadrul unui referendum); integrarea progresivă, cu o aderare la NATO și la Piața Comună și promovarea liberalismului economic. Problema primirii migranților cristalizează această diviziune în societatea daneză: dorința guvernului actual de a transfera solicitanții de azil într-o „țară terță” este un semn că izolaționismul istoric câștigă teren.

Copiii participă la lecții de sprijin. Fotografie de Magnus Fröderberg

Sistemul educațional

Sistemul educațional din Danemarca a fost martorul unor dezbateri continue cu privire la metodele de evaluare și standardizare. Criticii susțin că accentul pus pe testele standardizate și pe cadrele curriculare rigide poate limita autonomia și creativitatea profesorilor, ducând la o concentrare îngustă asupra pregătirii pentru examene. Se recunoaște din ce în ce mai mult necesitatea unei abordări mai holistice a evaluării, care să cuprindă diversele competențe și abilități ale elevilor. Reformele recente au urmărit să reducă dependența de testele cu grad ridicat de evaluare și să promoveze practici de evaluare mai formative și individualizate.

Clasele din Danemarca nu au, în general, mai mult de douăzeci de elevi, iar școlile sunt finanțate prin taxe locale, ceea ce poate duce la disparități teritoriale mai mari sau mai mici. Reforma din 2013 a crescut programul școlar de la 21 la 30 de ore pe săptămână, iar profesorii au fost încurajați să petreacă mai mult timp la școală. Reforma din aprilie 2013 a avut loc pe fondul grevelor, dar a intrat în vigoare la începutul anului școlar septembrie 2014. Dificultățile întâmpinate de școlile publice (ore de lucru mai lungi pentru profesori fără compensare salarială, o programă care depinde de regiune) au favorizat școlile private: în prezent, 15% dintre elevii danezi frecventează cursuri private[3].

Tranzițiile ușoare între diferitele niveluri de învățământ pot avea un impact semnificativ asupra succesului elevilor. Danemarca se confruntă cu provocări în asigurarea unei tranziții fără probleme de la învățământul primar la învățământul secundar și de la învățământul secundar la învățământul superior sau la formarea profesională. Inconsecvențele în alinierea programelor școlare, lipsa de orientare și consiliere și cooperarea limitată între instituțiile de învățământ au fost identificate ca fiind obstacole. Eforturile de îmbunătățire a coordonării, de stabilire a unor trasee clare și de furnizare a unui sprijin cuprinzător în timpul fazelor de tranziție sunt esențiale pentru abordarea acestei provocări.

De asemenea, deși Danemarca a înregistrat progrese semnificative în digitalizarea sistemului său educațional, există încă provocări care trebuie depășite. Accesul la resursele digitale, dezvoltarea profesională a profesorilor și decalajul digital dintre elevi necesită atenție. Asigurarea unui acces echitabil la tehnologie, formarea cadrelor didactice și integrarea eficientă a instrumentelor digitale în programa școlară sunt măsuri esențiale pentru valorificarea potențialului tehnologiei în vederea îmbunătățirii rezultatelor învățării.

Deși Danemarca oferă școlarizare gratuită pentru studenții danezi și din UE/SEE, există totuși considerente financiare și costuri asociate cu învățământul superior. În timp ce taxele de școlarizare sunt în general acoperite pentru studenții danezi și din UE/SEE, costul vieții poate fi o povară financiară semnificativă. Cheltuielile cum ar fi cazarea, mâncarea, transportul și materialele de studiu se pot acumula, în special pentru studenții care trebuie să se mute sau să locuiască în zone cu costuri ridicate, cum ar fi Copenhaga. Aceste cheltuieli de trai pot crea dificultăți pentru studenții cu venituri mici. Studenții din afara UE/SEE trebuie să plătească taxe de școlarizare pentru a studia în Danemarca. Aceste taxe pot varia în funcție de instituție, program și nivel de studiu. Taxele de școlarizare pentru studenții din afara UE/SEE pot fi substanțiale, ceea ce face dificil pentru unele persoane să își permită învățământul superior în Danemarca. Cu toate acestea, este esențial să rețineți că Danemarca oferă o serie de burse și subvenții pentru a sprijini studenții internaționali, atenuând unele dintre barierele financiare. Găsirea unei locuințe accesibile și potrivite poate fi o provocare pentru studenți, în special în orașele cu prețuri ridicate ale chiriilor. Costurile de cazare pot consuma o parte semnificativă din bugetul unui student, lăsând fonduri limitate pentru alte cheltuieli esențiale. Pentru a aborda această problemă, Danemarca oferă opțiuni de cazare pentru studenți la prețuri accesibile prin intermediul asociațiilor de locuințe, al căminelor studențești și al subvențiilor pentru chirii. Costurile de cazare pot consuma o parte semnificativă din bugetul unui student, lăsând fonduri limitate pentru alte cheltuieli esențiale. Pentru a aborda această problemă, Danemarca oferă opțiuni de cazare pentru studenți la prețuri accesibile prin intermediul asociațiilor de locuințe, al căminelor studențești și al subvențiilor pentru chirii. Cu toate acestea, cererea de locuințe pentru studenți depășește adesea oferta disponibilă, ceea ce creează provocări suplimentare pentru studenți.

O sală de lectură din Biblioteca de Stat și Universitară (Statsbiblioteket- acum Biblioteca Regală Daneză) din Aarhus, Danemarca. Fotografie de ©VillyFink Isaksen, Wikimedia Commons, Licență cc-by-sa-4.0

Sănătatea mintală

Sănătatea mintală a elevilor danezi este o preocupare majoră. Potrivit unui raport al Fundației Human Practice și al unui al doilea al OCDE (Learning Compass 2030),

„Tratamentul copiilor cu stres a crescut cu 900% în perioada 1995-2015. Studiile arată, de asemenea, o corelație clară între copiii care sunt nefericiți / nemulțumiți și absenteismul / modelele de învățare. Acest lucru contribuie la faptul că, în 2018, 32% dintre elevii danezi la nivel național nu au fost considerați pregătiți pentru învățământul superior în clasa a opta și că, în 2019, 10% dintre elevii din clasa a noua nu au finalizat examenele obligatorii din școala primară.”[4]

Creșterea semnificativă a tratamentului copiilor cu stres sugerează o prevalență tot mai mare a problemelor legate de stres în rândul elevilor danezi. Factori precum presiunea academică, așteptările sociale și provocările personale contribuie la creșterea nivelului de stres. Acești factori de stres pot afecta bunăstarea, implicarea și performanța academică a elevilor. Statistica care indică faptul că 32% dintre elevii danezi nu au fost considerați pregătiți pentru învățământul superior în clasa a opta evidențiază o provocare semnificativă în pregătirea elevilor pentru viitoarele activități educaționale. Această pregătire este esențială pentru tranziții ușoare și traiectorii academice de succes dincolo de școala primară. Factori precum pregătirea academică, dezvoltarea competențelor și bunăstarea socio-emoțională joacă un rol în pregătirea elevilor pentru învățământul superior.

 

Disparități socioeconomice

O provocare semnificativă în învățământul danez o reprezintă disparitățile socioeconomice, care pot afecta rezultatele elevilor și pot perpetua inegalitatea socială. Cercetările au arătat că elevii proveniți din medii defavorizate tind să aibă rezultate educaționale mai slabe în comparație cu omologii lor mai privilegiați. Factori precum educația părinților, venitul și capitalul cultural joacă un rol crucial în modelarea traiectoriei educaționale a unui elev. Pentru a face față acestei provocări, Danemarca a pus în aplicare diverse inițiative, inclusiv programe de sprijin specifice pentru elevii vulnerabili, acces sporit la educația preșcolară și reforme menite să reducă inegalitatea educațională.

Disparitățile socioeconomice pot influența, de asemenea, capitalul cultural al elevilor, care se referă la cunoștințele, abilitățile și comportamentele care sunt apreciate în sistemul educațional, deși nu specificitatea daneză în sine. Elevii din medii socioeconomice defavorizate tind să aibă rezultate școlare mai slabe decât colegii lor mai bogați. Acest decalaj se manifestă în diverse moduri, inclusiv prin rezultate mai slabe la teste, rate mai ridicate de abandon școlar și acces redus la învățământul superior. Factorii socioeconomici, cum ar fi educația, venitul și ocupația părinților, influențează în mod semnificativ performanța școlară și rezultatele educaționale ale unui elev. Educația preșcolară este esențială pentru a pune bazele parcursului educațional al unui copil. Cu toate acestea, disparitățile socioeconomice duc adesea la un acces inegal la educație timpurie de înaltă calitate. Copiii din medii defavorizate pot avea acces limitat la programe preșcolare, ceea ce le poate afecta pregătirea pentru școlarizarea formală. Danemarca a pus în aplicare inițiative pentru a spori accesul la educația preșcolară, cum ar fi acordarea de subvenții și sprijin pentru familiile vulnerabile. Cu toate acestea, sunt încă necesare eforturi suplimentare pentru a asigura oportunități egale pentru toți copiii. Elevii din medii defavorizate se pot confrunta cu un acces limitat la sistemele de orientare și sprijin educațional, inclusiv la serviciile de consiliere profesională și de meditații. Această lipsă de sprijin poate împiedica aspirațiile lor educaționale și profesionale. Furnizarea de servicii complete de orientare și sprijin elevilor, în special celor din medii defavorizate, poate contribui la echilibrarea condițiilor de concurență și la îmbunătățirea oportunităților lor educaționale.

„În majoritatea țărilor OCDE, statutul socio-economic influențează rezultatele învățării mai mult decât sexul și statutul de imigrant. În Danemarca, proporția copiilor din ultima cuartilă a indicelui PISA al statutului economic, social și cultural (ESCS) care au atins cel puțin nivelul 2 PISA la citire în 2018 a fost cu 22 % mai mică decât cea a copiilor din prima cuartilă ESCS, o proporție mai mică decât media OCDE de 29 %.”[5]

 

Integrarea elevilor imigranți

Integrarea elevilor imigranți în Danemarca este un aspect esențial al sistemului educațional danez.

Danemarca s-a confruntat cu un aflux de imigranți și refugiați în ultimii ani, ceea ce a prezentat provocări în integrarea acestor elevi în sistemul educațional. Barierele lingvistice, diferențele culturale și educația limitată pot împiedica progresul academic al elevilor imigranți. Pentru a aborda această problemă, Danemarca a pus în aplicare strategii precum programele de imersiune lingvistică, cursuri de sensibilizare interculturală pentru profesori și inițiative de promovare a înțelegerii multiculturale în rândul elevilor. Elevii imigranți se pot confrunta cu decalaje educaționale din cauza diferențelor de curriculum, sisteme educaționale sau oportunități educaționale limitate în țările lor de origine. Pentru a aborda aceste lacune, Danemarca a implementat programe punte care oferă sprijin academic și resurse suplimentare pentru a ajuta elevii imigranți să recupereze decalajul față de colegii lor. Aceste programe se concentrează pe materiile de bază și oferă asistență individualizată pentru a asigura o tranziție ușoară către sistemul educațional danez. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a spori integrarea și pentru a oferi oportunități educaționale egale pentru toți elevii.

Cea mai mare problemă pentru integrarea studenților imigranți străini este abandonarea treptată a politicii de deschidere și incluziune care a făcut din Danemarca o țară dinamică. Partidele de extremă dreapta și conservatoare înregistrează scoruri istorice ridicate: Partidul Naționalist al Poporului Danez a fost membru al guvernului de coaliție între 2001 și 2011 și între 2015 și 2019. Acest lucru a determinat dreapta liberal-conservatoare să se apropie de temele extremei drepte, propunând o politică de sfidare față de imigrație. Într-un semn de neîncredere față de integrarea europeană, în decembrie 2015 a fost organizat un referendum privind menținerea Danemarcei în cadrul Europol (confirmat cu o ușoară majoritate de 53%). Din 2019, deși extrema dreaptă nu este membră a guvernului de coaliție, executivul condus de Mette Frederiksen a aplicat o politică naționalistă dură în materie de imigrație[6]

.

Provocările economice

Cheltuielile pentru protecția socială în Danemarca sunt printre cele mai ridicate din OCDE, dar sunt încă în urma unor țări precum Belgia, Franța și Finlanda. De fapt, nu este vorba de cheltuieli, ci de dorința de a continua să se cheltuiască pentru protecția socială. Ca multe alte țări, Danemarca se confruntă cu un deficit de cadre didactice calificate, în special în anumite domenii și în regiunile îndepărtate. Atractivitatea redusă a profesiei, volumul mare de muncă și oportunitățile limitate de avansare în carieră au contribuit la această provocare. Guvernul danez a luat măsuri pentru a aborda această problemă, inclusiv creșterea salariilor profesorilor, oferirea de oportunități de dezvoltare profesională și implementarea de campanii de recrutare. Cu toate acestea, sunt necesare eforturi susținute pentru a atrage și a păstra cadrele didactice talentate, asigurând o forță de muncă didactică de înaltă calitate la nivel național. Manualele, materialele de curs și alte resurse de studiu pot fi costisitoare pentru studenți, în special în domeniile care necesită materiale sau echipamente specializate. Costul materialelor de studiu poate reprezenta o provocare financiară, în special pentru studenții din medii cu venituri reduse, care pot avea dificultăți în a-și permite aceste costuri suplimentare. Accesul la biblioteci, resursele online și sprijinul instituțional pentru materiale de studiu la prețuri accesibile pot contribui la atenuarea acestei bariere.

Problema este că Danemarca și-a deconstruit treptat statul asistențial. Statul social danez nu este de inspirație socialistă sau chiar comunistă, ci liberală. Protecția socială se bazează pe un model universal, adică beneficiază toți cetățenii fără nicio condiție prealabilă de venit, așa cum se întâmplă în sistemul de stat social beveridgian sau francez[7]. Ideea este de a facilita integrarea indivizilor pe piața capitalistă: nu de a reduce inegalitățile, ci de a promova egalitatea de șanse. Reducerea inegalităților urmărește, în ultimă instanță, dispariția totală a pauperismului, în timp ce egalitatea de șanse urmărește să acorde cetățenilor un anumit număr de drepturi similare. Schimbarea neoliberală din Danemarca face parte dintr-o schimbare neoliberală scandinavă din anii 2010. Executivul danez a ales să își „responsabilizeze” cetățenii prin înăsprirea accesului la beneficiile sociale. În cazul studenților danezi, de exemplu, beneficiile pentru studenții cu dificultăți de învățare au fost eliminate complet.

Zona campusului Școlii daneze de design, fotografiată în 2010, în timp ce aceasta era situată în fostele clădiri ale Institutului Finsen din Strandboulevarden, în cartierul Østerbro din Copenhaga. Fotografie realizată de Danmarks Designskole – Școala daneză de design.

Concluzii și recomandări

Angajamentul Danemarcei față de educație este lăudabil, dar se confruntă cu mai multe provocări care necesită atenție și intervenții specifice. Abordarea disparităților socioeconomice, integrarea elevilor imigranți, atragerea și reținerea cadrelor didactice calificate, reformarea practicilor de evaluare, facilitarea tranzițiilor fără probleme și valorificarea tehnologiei sunt domenii de interes esențial.

Găsirea unei locuințe accesibile și adecvate poate fi o provocare pentru elevi, în special în orașele cu prețuri ridicate ale chiriilor. Costurile de cazare pot consuma o parte semnificativă din bugetul unui student, lăsând fonduri limitate pentru alte cheltuieli esențiale. Pentru a aborda această problemă, Danemarca oferă opțiuni de cazare pentru studenți la prețuri accesibile prin intermediul asociațiilor de locuințe, al căminelor studențești și al subvențiilor pentru chirii. Cu toate acestea, cererea de locuințe pentru studenți depășește adesea oferta disponibilă, creând provocări suplimentare pentru studenți.

Creșterea accesului la serviciile de sănătate mintală, furnizarea de programe cuprinzătoare de consiliere și integrarea educației privind sănătatea mintală în curriculum pot contribui la abordarea problemelor legate de stres și la sprijinirea bunăstării emoționale a elevilor. Promovarea unui mediu școlar pozitiv și incluziv prin inițiative de combatere a hărțuirii, promovarea învățării socio-emoționale și punerea în aplicare a unor strategii eficiente de gestionare a comportamentului pot contribui la îmbunătățirea fericirii și a implicării elevilor. Dotarea cadrelor didactice cu oportunități de formare și dezvoltare profesională axate pe sprijinirea sănătății mintale, strategiile de gestionare a clasei și încurajarea unor medii de învățare pozitive poate spori capacitatea acestora de a aborda în mod eficient bunăstarea elevilor și nevoile de învățare. Având în vedere amploarea problemei, guvernul danez ar trebui să creeze un buget special pentru a se ocupa de starea profundă de rău a elevilor săi. Mai mulți psihiatri, reeducarea timpului școlar și mai puține cursuri sunt posibile soluții.

Persistă provocări în ceea ce privește integrarea elevilor imigranți în sistemul educațional danez. Investițiile continue în programe lingvistice, formare interculturală, servicii de sprijin adaptate și implicarea comunității vor consolida în continuare integrarea elevilor imigranți și vor promova succesul educațional și coeziunea socială în Danemarca. Menținerea unei politici de deschidere și incluziune trebuie să fie o prioritate absolută pentru autoritățile publice.

Abordarea disparităților socioeconomice în sistemul educațional danez necesită o abordare multidimensională care se concentrează pe oferirea de oportunități egale, îmbunătățirea accesului la resurse și promovarea practicilor incluzive. Aceasta implică punerea în aplicare a unor programe de sprijin specifice pentru elevii vulnerabili, investiții în educația preșcolară de înaltă calitate, îmbunătățirea infrastructurii și a resurselor în școlile defavorizate, extinderea accesului la servicii de orientare și sprijin și promovarea unei culturi a așteptărilor înalte și a aspirațiilor educaționale pentru toți elevii.

Prin abordarea acestor provocări, Danemarca își poate îmbunătăți în continuare sistemul educațional, poate promova egalitatea de șanse pentru toți elevii și își poate pregăti tinerii pentru cerințele secolului XXI.

 

 

Bibliografie:

Referințe: 

[1] Roberts, Michael, “Denmark : the happy social-democrat model?”, Counterfire, November 2022.

[2] Math, Susheela, “Denmark’s “Ghetto Package” and the intersection of the right to housing and non-discrimination”, Human Rights Watch International, March 11th, 2011. “Thousands of people across Denmark face eviction from their homes under the country’s “Ghetto Package,” which seeks to “eradicate” “ghettos” by 2030.  The State distinguishes “ghettos” from other areas with the same socio-economic factors on the basis that the majority of residents are of what it calls “non-Western background.” (literatim).

[3] Marcellin, Anastasia, “Why Denmark’s vaunted school system is showing signs of wear”, The Local, July 2019.

[4] Human Practice Foundation, “Main challenges and barrier to education in Denmark”, Human Practice Foundation, December 2021.

[5] Organization of Economic Cooperation and Development, “Denmark: ensuring equal opportunities for students across socio-economic backgrounds”, Education at a Glance 2021: OECD Indicators, OECD, 2021.

[6] The Danish government wants asylum seekers to be systematically sent to a third country (preferably far from Denmark: that’s the subtext) while their application is processed.

[7] In the Beveridgian system, social benefits are granted according to the needs of each social category, not indiscriminately. This system is the basis of social protection in France.

Provocările în sistemul educațional finlandez

 

Scris de Enes Gisi

Tradus de Iasmina Stoian

Finlanda a impresionat multe alte națiuni cu scorurile sale excepțional de ridicate în Programul pentru evaluarea internațională a elevilor (PISA). Acesta este un test conceput pentru a evalua cunoștințele și competențele de citire, matematică și științe ale elevilor de 15 ani din țările participante. Acesta evaluează nu numai memorarea, ci și capacitatea elevilor de a aplica cunoștințele școlare în situații din viața reală. Acest lucru face din scorurile PISA o măsură fiabilă pentru educație. PISA se desfășoară la fiecare trei ani și a început în 2000. În acel an, Finlanda s-a clasat pe primul loc în toate cele trei categorii (citire, matematică, științe). Acest rezultat a fost, fără îndoială, foarte impresionant și a determinat reprezentanți și profesioniști din domeniul educației din întreaga lume să viziteze Finlanda pentru a afla care este trucul lor magic. Acest fenomen a primit chiar și un nume: turismul PISA. Unele dintre trăsăturile unice ale sistemului educațional finlandez au fost lăudate, cum ar fi abordarea sa condusă de elevi și mai puțin centrată pe profesori. Totuși, potrivit unora, Finlanda și-a menținut sistemul de învățământ tradițional, care a venit cu teste mai robuste și un învățământ mai centralizat până în anii 1990, ceea ce ar fi dus la scorurile ridicate din PISA 2000.

Cu toate acestea, pe parcursul celor patru evaluări ulterioare (2003, 2006, 2009 și 2012), s-a observat o scădere accentuată a scorurilor PISA ale Finlandei, ceea ce i-a determinat pe mulți să se întrebe ce a mers prost. În prezent, Finlanda se situează sub media celor 38 de state OCDE. Interesant este faptul că nu a existat un consens cu privire la modul în care scorurile sale au fost ridicate în primul rând, iar explicațiile pentru declin sunt, de asemenea, diverse. Printre motivele frecvent citate se numără „digitalizarea excesivă” a clasei, scăderea sănătății mintale a elevilor, rolul crescut pe care îl joacă mediul social al familiilor, adaptarea inadecvată pentru elevii supradotați, reducerile bugetare și birocrația excesivă. Nivelurile de performanță ale băieților finlandezi sunt, de asemenea, semnificativ mai scăzute decât ale colegilor lor de sex feminin. Sistemul educațional finlandez rămâne distinctiv, iar profesorii sunt foarte respectați pentru rolul pe care l-au jucat în proiectul de construire a statului finlandez în anii 1970 și 1980. Pentru a deveni profesor este necesară o diplomă de masterat, iar datorită pregătirii lor riguroase, chiar și companiile private caută să îi angajeze. Vom aprofunda unele dintre provocările sistemului educațional finlandez.

Elevi finlandezi într-o sală de clasă. Imagine via Flickr, de @kmoliver.

Dificultatea cursurilor sau lipsa acestora

Una dintre caracteristicile sistemului de învățământ finlandez este capacitatea sa de a adapta dificultatea educației la capacitățile cognitive ale fiecărui elev. Unii susțin că acesta este un punct forte, alții favorizează standardizarea. Cu toate acestea, capacitatea sa de a sprijini elevii cu performanțe ridicate este slabă. Pentti, un profesor, spune că sistemul finlandez nu poate încă „să se ocupe în mod adecvat de acei elevi care sunt talentați la un anumit subiect”. Această problemă a fost abordată parțial prin permiterea elevilor care se descurcă bine la matematică să se concentreze mai mult pe matematică. Totuși, acest lucru nu a fost implementat în toate școlile finlandeze.

Ca și în cazul îmbunătățirii scorurilor PISA ale țărilor asiatice, în timp ce scorurile Finlandei erau în scădere, unii au comparat ambele sisteme. Unii au susținut că, în timp ce Finlanda reduce dificultatea instruirii pentru elevii care par să aibă dificultăți în a recupera; țările asiatice care participă la PISA se așteaptă ca toți elevii să recupereze la aceleași standarde, ceea ce duce la îmbunătățirea scorurilor lor PISA.

 

Reducerile bugetare, contextul social și decalajul de reușită între sexe

Reducerile bugetare au urmat iluziei de „infailibilitate” a educației finlandeze. Pasi Sahlberg, un expert finlandez în educație, susține că guvernele au avut tendința de a reduce bugetele pentru educație după criza financiară globală din 2008, așteptându-se ca țările bogate în petrol din Orientul Mijlociu să continue să plătească pentru „turismul PISA”. Anii de reduceri bugetare au dus în cele din urmă la un deficit de cadre didactice în unele domenii. Acest lucru va afecta din ce în ce mai mult în special copiii cu autism și cu nevoi speciale. Acum se oferă bonusuri, inclusiv bonusuri de angajare, profesorilor din învățământul special.

Tăierile din bugetul educației în urma recesiunii din anii 1990 s-au manifestat și în întârzieri, conform unui raport de cercetare al Ministerului Educației și Culturii din Finlanda. Raportul afirmă că „diferențele în rezultatele învățării legate de mediul social au devenit mai pronunțate decât înainte”. Elevii imigranți întâmpină dificultăți și în alte câteva moduri. Ei nu știu cum să își exercite drepturile în școală și, în general, acest lucru nici măcar nu este încurajat. Se confruntă cu intimidări rasiste și nu se face suficient pentru integrarea lor sănătoasă în societate. Ei sunt încurajați să caute profesii pe care profesorii le „consideră potrivite” pentru etnia lor. Raportul ministerului finlandez afirmă că copiii imigranți din Finlanda „au avut cele mai mici scoruri la citire din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sau OCDE”.

Există un decalaj semnificativ între sexe în ceea ce privește rezultatele școlare. În medie, băieții din țările PISA se descurcă mai prost decât colegele lor de sex feminin. Această problemă este prezentă în special în Finlanda. Băieții finlandezi primesc note medii la citire, în timp ce fetele finlandeze vor primi note de aproape două ori mai mari. Diferența de gen din Finlanda în ceea ce privește competențele de citire este a patra cea mai mare din cele 74 de țări participante la PISA.

În timp ce băieții se descurcă de obicei mai bine la matematică și științe în țările OCDE, în ultimii ani au pierdut și acest avantaj. De asemenea, în Finlanda, este mai puțin probabil ca bărbații să urmeze studii superioare decât femeile.

Elevi într-o sală de clasă finlandeză. Foto de Arbeiderpartiet pe Flickr.

Supradigitalizarea în clasă și somnul insuficient

Educatorii finlandezi par să fi presupus că mai multe tablete și laptopuri alături de elevi, cu atât mai bine. Criticii susțin că, în ciuda numeroaselor studii realizate cu privire la efectele utilizării dispozitivelor mobile în rândul tinerilor, educatorii finlandezi vorbesc rar despre acest lucru. Unii au susținut că această „grabă a digitalizării” trebuie evitată. Elevii finlandezi de clasa întâi primesc iPad-uri pentru a-i ajuta să învețe limba finlandeză acasă. Chiar dacă autoritățile din domeniul sănătății avertizează publicul că timpul petrecut de copii în fața ecranului trebuie limitat la două ore pe zi, multe aspecte ale educației au fost digitalizate, expunându-i pe elevi la un timp excesiv petrecut în fața ecranului. William Doyle, un americano-finlandez, crede că sistemul de învățământ finlandez este încă printre cele mai bune. El citează profesorii foarte bine pregătiți, mesele școlare gratuite și alte forme de sprijin. El recunoaște, totuși, că calitatea educației finlandeze este în declin și menționează mai multe efecte ale digitalizării excesive.

El crede că expunerea constantă la dispozitivele mobile a jucat un rol în scăderea scorurilor la citire, în special în rândul băieților. De asemenea, a contribuit la eliminarea activității fizice. Dispozitivele mobile pe care le folosesc elevii nu au filtre sau limite, ceea ce duce la utilizarea pentru divertisment dincolo de limitele sănătoase. Elevii își vor folosi laptopurile pentru divertisment în timpul orelor, deoarece profesorii nu văd ecranele. Dependența generalizată de dispozitivele mobile consolidează, la rândul său, același comportament, deoarece studenții se tem acum să piardă anumite lucruri: nu pot renunța singuri la dependență. Digitalizarea excesivă a vieții studențești și utilizarea excesivă a rețelelor sociale au avut, de asemenea, un impact asupra programului lor de somn. Studenții dorm în medie 7 ore și jumătate, mai puțin decât este adecvat pentru grupa lor de vârstă. De asemenea, calitatea somnului lor a scăzut, ceea ce duce la o concentrare mai slabă atunci când citesc. Doyle susține că „valul” de cercetări globale care asociază utilizarea excesivă a dispozitivelor mobile cu riscuri pentru bunăstarea psihologică, fizică și academică este în mare parte ignorat. În mod ideal, elevii de vârstă PISA ar trebui să doarmă 8-10 ore, conform Academiei Americane de Medicină a Somnului.

 

Lipsa structurală

Să trecem la unele probleme structurale din cadrul sistemului. Am menționat cât de respectată este profesia de profesor în Finlanda. Deși are avantajele sale (de exemplu, foarte căutată, prestigioasă), se pare că profesorii au primit prea multe responsabilități. Profesia s-a transformat într-o slujbă semi-burocratică, cu mai puține elemente didactice, consumând mai mult din timpul lor prețios pentru sarcini care nu au legătură cu predarea. Deși a fost citată drept „trucul magic” al Finlandei pentru obținerea unor scoruri PISA ridicate la începutul anilor 2000, criticii susțin, de asemenea, că educația „condusă de elevi” a contribuit, de fapt, la declinul înregistrat în următoarele cicluri PISA. Ei susțin că metodele de instruire mai structurate, dominate de profesori, ar putea contribui la redresarea învățământului finlandez, așa cum sugerează și alte dovezi.

 

Concluzii

Sistemul educațional din Finlanda rămâne cu siguranță printre cele mai bune din lume. În opinia mea, cu toate punctele sale slabe, acesta are capacitatea de a se adapta și de a face schimbări în funcție de necesități. Pe măsură ce dovezile care documentează efectele utilizării excesive a dispozitivelor mobile se înmulțesc, autoritățile finlandeze trebuie să respecte recomandările autorităților din domeniul sănătății. După cum se observă și în alte părți ale lumii, în Finlanda, băieții înregistrează un declin al rezultatelor școlare. După cum s-a menționat, această diferență de gen este una dintre cele mai mari din lume și ar putea necesita o investigație aprofundată pentru a preveni alte probleme pe care le-ar putea cauza în viitor.

De asemenea, dezavantajele care pot proveni din imigrație sau din alte medii sociale sunt mai pronunțate în Finlanda, comparativ cu alte țări. Acest tip de inegalitate poate contribui la alienarea în continuare a minorităților în societatea finlandeză, la o reprezentare disproporționată în sistemul corecțional, la creșterea riscului de extremism, la probleme de sănătate mintală și la alte probleme mai greu de rezolvat pe termen lung. Profesorii pot beneficia de sensibilizare culturală și de alte oportunități de formare pentru a asista mai bine elevii dezavantajați.

Elevii cu nevoi speciale sunt afectați în mod disproporționat de reducerile bugetare, deoarece unul dintre primele lucruri pe care aceste reduceri le-au făcut a fost reducerea numărului disponibil de instructori de educație specială. Creșterea bugetului pentru educație poate atenua deficitul. De asemenea, poate ajuta școlile să aloce mai multe resurse pentru a-i stimula mai mult pe elevii cu rezultate deosebite. Rămâne de dezbătut dacă un sistem mai centralizat și mai structurat ar îmbunătăți rezultatele generale ale educației.

 

 

Referințe:

  1. Finnish education system fails to improve performance: https://www.euractiv.com/section/politics/news/finnish-education-system-fails-to-improve-performance/
  2. The Shine’s off Finnish Education. Pay Attention, Canada: https://thetyee.ca/Analysis/2023/01/30/Shine-Off-Of-Finnish-Education/
  3. Finland’s education system is failing. Should we look to Asia?: https://bigthink.com/the-present/finland-education-system-criticisms/
  4. Finland’s schools were once the envy of the world. Now, they’re slipping.: https://www.washingtonpost.com/local/education/finlands-schools-were-once-the-envy-of-the-world-now-theyre-slipping/2016/12/08/dcfd0f56-bd60-11e6-91ee-1adddfe36cbe_story.html
  5. Education GPS – Finland – Student Performance (PISA 2018): https://gpseducation.oecd.org/CountryProfile?primaryCountry=FIN&treshold=10&topic=PI
  6. Finns aren’t what they used to be: https://www.bbc.com/news/business-32302374
  7. Slide in Finland’s education level sparks concerns among lawmakers: https://www.helsinkitimes.fi/finland/finland-news/politics/22366-slide-in-finland-s-education-level-sparks-concerns-among-lawmakers.html
  8. Time out: What happened to Finland’s education miracle?: https://yle.fi/a/3-11160051
  9. ‘Don’t believe the myths about Finnish education’: https://www.afr.com/policy/health-and-education/don-t-believe-the-myths-about-finnish-education-20190326-p517ni
  10. Cultural diversity is still a challenge in the Finnish education system: https://migranttales.net/cultural-diversity-is-still-a-challenge-in-the-finnish-education/
  11. Chung, J. (2019). “Chapter 7 Weaknesses of Finnish Education”. In PISA and Global Education Policy. Leiden, The Netherlands: Brill. https://doi.org/10.1163/9789004407534_008
  12. Paruthi, S., Brooks, L. J., D’Ambrosio, C., Hall, W. A., Kotagal, S., Lloyd, R. M., Malow, B. A., Maski, K., Nichols, C., Quan, S. F., Rosen, C. L., Troester, M. M., & Wise, M. S. (2016). Consensus Statement of the American Academy of Sleep Medicine on the Recommended Amount of Sleep for Healthy Children: Methodology and Discussion. Journal of clinical sleep medicine : JCSM : official publication of the American Academy of Sleep Medicine, 12(11), 1549–1561. https://doi.org/10.5664/jcsm.6288

Provocările educaționale cu care se confruntă Bulgaria

 

Scris de Dyuti Khulbe

Tradus de Iasmina Stoian

Amplasată în mijlocul unei varietăți de peisaje – de la lanțurile muntoase din Stara Planina, o linie de demarcație naturală care merge de la vest la est, cu peste 40.000 de situri de patrimoniu cultural, dintre care șapte sunt incluse pe lista UNESCO, până la multitudinea de plaje de pe litoralul Mării Negre, Bulgaria este un amalgam perfect de culturi vechi și orașe moderne. Fondată în secolul al VII-lea, Bulgaria este a doua cea mai veche țară, după San Marino, de pe continentul european.

Datorită trecutului său istoric bogat, Bulgaria prezintă, de asemenea, o intersecție a culturilor greacă, persană, slavă, romă și otomană. Această intersecție culturală a avut, de asemenea, un impact semnificativ asupra politicii și societății bulgare. Societatea socio-politică bulgară modernă a evoluat ca urmare a împletirii credințelor, valorilor și practicilor moștenite, combinate cu noi influențe. Impactul acestei fuziuni în continuă schimbare poate fi observat în diferite aspecte ale societății bulgare, în special în educație.

Înainte de a analiza peisajul în schimbare al educației în Bulgaria, trebuie să înțelegem mai întâi situația țării și modul în care unii dintre acești factori îi afectează infrastructura educațională.

Sozopol, Bulgaria. Imagine via Unsplash de Neven Myst.

Context

Bulgaria a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, după semnarea în 2005 a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la UE. De atunci, au avut loc schimbări semnificative în sectorul său educațional, în special în ceea ce privește finanțarea, investițiile în infrastructura și tehnologia educațională, progresul curriculumului său pentru a îndeplini standardele UE și, cel mai important, introducerea unei varietăți de limbi UE vorbite pe scară largă și a programelor de mobilitate și schimb.

În plus, fiind o țară cu venituri medii superioare din Uniunea Europeană, Bulgaria a pus în aplicare (în special după aderarea la UE) politici și a introdus reforme în diverse sectoare care, de asemenea, sporesc apropierea sa de standardele și practicile OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). Bulgaria este pe cale de a deveni membru al OCDE. Aceste reforme și politici au fost încurajate și facilitate de un angajament puternic față de integrarea în UE și au condus țara la stabilizarea macroeconomică și la creșterea nivelului de trai al populației în ultimele decenii.

Cu toate acestea, deși Bulgaria se îndreaptă spre progres, trebuie înțelese și depășite diverse obstacole.

Bariere educaționale

Să luăm de exemplu educația. Bulgaria crede că educația este un instrument vital pentru combaterea problemelor sale actuale și va contribui, de asemenea, la realizarea potențialului socio-economic al țării. Dar nu a avut prea mult succes. Țara are unul dintre cele mai slabe rezultate educaționale din UE. Conform datelor PISA (Programul internațional pentru evaluarea elevilor), 47 % dintre elevii în vârstă de 15 ani nu au reușit să atingă niveluri suficiente de competență în citire în 2018, comparativ cu media regională pentru Europa de Est și Asia Centrală de 42 % și cu media OCDE și UE de 23 %.

Unul dintre motivele care stau la baza progresului educațional diminuat al Bulgariei este rata scăzută a investițiilor în sectorul educațional. Conform celor mai recente date din 2018, doar 3,5% din PIB este cheltuit pentru educație, ceea ce este mai mic decât media UE de 4,6%. Aceasta este una dintre cele mai scăzute din UE.

Chiar dacă lumea se îndreaptă spre digitalizare, sălile de clasă din Bulgaria ar putea fi mai progresive. Majoritatea profesorilor consideră că integrarea tehnologiei în sălile de clasă este un instrument eficient, însă se plâng adesea de lipsa echipamentelor tehnice și a competențelor necesare pentru a utiliza tehnologia existentă în sălile de clasă. Mai puține școli din Bulgaria sunt echipate digital în comparație cu UE. Potrivit unui raport din 2019 al Comisiei Europene, doar 32 % dintre copiii din învățământul primar, 31 % la nivelul secundar inferior și 37 % la nivelul secundar superior au acces la școli echipate digital, comparativ cu media de 35 %, 52 % și, respectiv, 72 % în UE. Doar 57% dintre elevii din grupa de vârstă 16-19 ani posedă competențe digitale de bază, ceea ce este mult sub media UE de 82%.

În ultimii ani au fost realizate investiții finanțate de UE pentru îmbunătățirea instrumentelor digitale și a infrastructurii TIC (tehnologia informației și comunicațiilor); cu toate acestea, un studiu al Ministerului Educației și Științei a arătat că mai puțin de 40 % din instituțiile de învățământ dispuneau de echipamente adecvate în laboratoarele lor de informatică. Mai mult, aproape doar jumătate din școlile bulgare dispuneau de condiții prealabile pentru a permite infrastructurilor TIC moderne și oportunități de învățare pentru profesori în vederea îmbunătățirii competențelor lor în domeniul TIC.

Conform Indexului economiei și societății digitale 2020, Bulgaria se situează la coada clasamentului european în ceea ce privește competențele digitale ale adulților și tinerilor. Din același motiv, se încearcă acum să se abordeze această provocare. Instrumentul SELFIE (un instrument dezvoltat de Comisia Europeană pentru a ajuta școlile să înțeleagă unde se situează în ceea ce privește educația digitală) este deja utilizat de 30% dintre școlile bulgare care au evaluat modul în care utilizează tehnologiile digitale în predare și învățare. A crescut numărul de clase de învățământ secundar superior specializate în TIC. Interesant este faptul că codarea este oferită ca materie începând cu clasa a treia, în timp ce patru universități oferă programe în domeniul inteligenței artificiale. Acest lucru se întâmplă după ce Consiliul Uniunii Europene a cerut Bulgariei să „promoveze competențele digitale și accesul egal la educație” în recomandările sale specifice de țară pentru 2020. Bulgaria a stabilit, de asemenea, „Bulgaria digitală 2025”, un program național pentru modernizarea și încorporarea soluțiilor IT în toate domeniile economice și de asistență socială. O provocare educațională notabilă cu care se confruntă Bulgaria este reprezentată de problemele structurale ale politicilor de predare. Majoritatea profesorilor din școlile primare și secundare superioare îmbătrânesc rapid, deoarece majoritatea au peste 50 de ani. Conform unui raport al Băncii Mondiale 2019, aproximativ 11 % dintre aceștia au deja 60 de ani. În ciuda creșterii salariilor profesorilor pentru a le face mai atractive, s-a constatat că doar o parte dintre aceștia optează pentru profesia de profesor. Formarea profesorilor este considerată mai mult teoretică decât practică și nu există o politică clară care să măsoare dacă abilitățile profesorilor răspund nevoilor elevilor și nici un sistem care să urmărească experiența de predare și învățare din sălile de clasă.

Steagul Bulgariei și al UE pe un cer albastru. Imagine via Unsplash de Neven Myst.

Discriminarea copiilor romi în școli

Deși asigurarea unei educații egale și imparțiale este un drept fundamental al omului pentru toți cetățenii din țările UE, natura neincluzivă a educației publice îi împiedică în mod constant pe copiii romi să se bucure de acest drept. Există diferențe uriașe în ceea ce privește accesul, calitatea și tratamentul copiilor romi. Una dintre preocupările principale este segregarea școlară.

Chiar dacă segregarea școlară nu a fost niciodată introdusă sau sancționată oficial de către țările din Europa Centrală și de Est, din păcate, aceasta a fost întotdeauna prezentă. Sistemul „școlilor țigănești” a existat predominant în Bulgaria, unde copiii înscriși aparțineau exclusiv comunității rome, deoarece nu li se permitea să se înscrie în școlile bulgare obișnuite.

De-a lungul anilor, în special la sfârșitul anilor ’90 și în anii 2000, politicile guvernului bulgar au sprijinit reducerea școlilor țigănești. Efortul popular organizat pentru desegregarea școlilor din Bulgaria a început în 2000, când câteva sute de copii romi s-au înscris de la o școală țigănească din Vidin la școlile obișnuite din oraș. Această inițiativă se aliniază cu dezvoltarea istorică a comunităților de romi din Bulgaria, unde, trăind pe pământurile bulgare de secole, romii au aspirat mult timp să se integreze în instituțiile societale mai largi, inclusiv în sistemul de învățământ. Dorința de a atinge acest obiectiv a existat de mult timp și nu se limitează la prezent. Chiar și în deceniile trecute, părinții romi care aveau cunoștințele și resursele necesare depuneau eforturi pentru a-și înscrie copiii în școlile obișnuite.

Cu toate acestea, acest proces a rămas mereu lent în acest sens. Mulți copii romi fie rămân neînscriși în școli, fie abandonează adesea școala, fie nu primesc o educație incluzivă de calitate. Analiza situației copiilor și femeilor din Bulgaria realizată de UNICEF în 2018 identifică factori precum sărăcia, cunoașterea limitată a limbii oficiale (bulgara), prejudecățile și discriminarea ca fiind principalii factori care contribuie la această problemă.

În cadrul testului PISA 2018, elevii din medii mai favorizate au înregistrat performanțe mult mai bune decât colegii lor mai puțin favorizați, cu un decalaj substanțial de 106 puncte la citire, echivalent cu peste doi ani și jumătate de școlarizare. Deși acest decalaj a scăzut din 2009 (când se situa la 130 de puncte), această reducere provine în principal din scorurile mai mici ale elevilor avantajați, mai degrabă decât dintr-o îmbunătățire a performanțelor elevilor dezavantajați. Pe scurt, 70 % dintre elevii dezavantajați din punct de vedere socioeconomic au întâmpinat dificultăți la citire, în contrast cu doar 25 % dintre colegii lor mai avantajați din punct de vedere socioeconomic. Acest decalaj de 45 de puncte procentuale este cel mai mare din UE. În consecință, transmiterea calificărilor educaționale și a sărăciei între generații este un factor crucial care influențează oportunitățile educaționale generale, ratele de abandon școlar timpuriu și succesul ulterior pe piața muncii. Aceasta concluzionează că beneficiile școlarizării sunt mai mari pentru elevii a căror limbă maternă este bulgara decât pentru ceilalți.

Statutul socio-economic al elevilor influențează puternic aspirațiile acestora privind obținerea unei diplome universitare. În Bulgaria, 64,3% dintre adolescenți își propun, în general, să urmeze studii superioare, depășind ușor media UE de 62,4%. Cu toate acestea, atunci când se examinează elevii cei mai puțin privilegiați, doar 42,8% își îndeplinesc această aspirație, în contrast cu rata semnificativ mai mare de 83,3% în rândul omologilor lor mai bogați.

În plus, Comitetul pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale își exprimă îngrijorarea cu privire la Strategia națională de integrare a romilor din Bulgaria (2012-2020), deoarece aceasta rămâne limitată. Comitetul observă obstacole care împiedică persoanele de etnie romă să beneficieze pe deplin de drepturile lor economice, sociale și culturale. În special, există preocupări constante cu privire la discriminarea romilor în domenii precum ocuparea forței de muncă, locuințele, asistența medicală și educația, care sunt exacerbate și mai mult de sentimentul crescut împotriva romilor. Comisia este deosebit de preocupată de rapoartele conform cărora copiii romi frecventează din ce în ce mai des școli segregate de facto.

Au trecut peste 20 de ani de când guvernul bulgar și-a inițiat politica de desegregare. Cu toate acestea, majoritatea rapoartelor, după cum am văzut, sugerează că progresul este lent. Desegregarea este un proces pe termen lung care necesită eforturi continue și, cel mai important, înțelegerea unui fenomen cu mai multe niveluri. Pentru a realiza în cele din urmă integrarea, guvernul trebuie să lucreze alături de comunități – atât majoritare, cât și minoritare, societatea civilă și organizațiile internaționale pentru a asigura o educație echitabilă pentru toți.

 

Referințe:

OECD Education and Skills Today https://doi.org/10.1787/57f2fb43-en 

European Commission Education and Training Monitor 2020 https://op.europa.eu/webpub/eac/education-and-training-monitor-2020/countries/bulgaria.html

OECD Reviews of Evaluation and Assessment in Education: Bulgaria https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/57f2fb43-en.pdf?expires=1693415611&id=id&accname=ocid54016941&checksum=77270BEF14631DA8FF9DD3CC0D360C16

Toward an Equal Start: Closing the Early Learning Gap for Roma Children in Eastern Europe: Evidence from a Randomised Evaluation in Bulgaria https://www.worldbank.org/en/programs/sief-trust-fund/brief/closing-the-early-learning-gap-for-roma-children-in-eastern-europe

Discrimination against Roma in Croatia and Bulgaria: A comparative report https://minorityrights.org/wp-content/uploads/2021/10/MRG_ERELA_Rep_EN_E.pdf

Country Assessment and the Roma Education Fund’s Strategic Directions https://www.romaeducationfund.org/wp-content/uploads/2019/05/bulgaria_report.pdf

Bulgarian Political Culture and Civic Participation; Antony Todorov https://library.fes.de/pdf-files/bueros/sofia/08095.pdf

Europe’s Forgotten Children https://www.politico.eu/article/europe-forgotten-children-roma-community-bulgaria-school/

Taking School Desegregation To Scale – The Way Ahead; Rumyan Russinov https://www.rcc.int/romaintegration2020/romadecadefold//documents/2.%20isc%20meetings/12%2012th%20Meeting%20of%20the%20ISC_February%202008%20(Hungary)/Presentations/Taking%20School%20Desegregation%20To%20Scale%20%E2%80%93%20The%20Way%20Ahead.pdf

UNHRC Universal Human Rights Index Document E/C.12/BGR/CO/6 BULGARIA: CONCLUDING OBSERVATIONS View Document E/C.12/BGR/CO/6 BULGARIA: CONCLUDING OBSERVATIONS (ohchr.org)

Educational Challenges in Iran – Urdu Translation

ایران میں تعلیمی چیلنجز

 

تحریر: عزیر احمد سلیم
ترجمہ: مائدہ طیب

Photo by sin_drakshani on Unsplash

فارس کے زمانے سے لے کر آج تک ایران میں ثقافتی ورثہ اور تعلیمی فضیلت کی ایک طویل تاریخ ہے۔ تاہم، ایران کو اس وقت تعلیم کے شعبے میں مختلف مسائل کا سامنا ہے جو اپنے شہریوں کو اعلیٰ معیار کی تعلیم فراہم کرنے کی اس کی صلاحیت کو خطرے میں ڈال رہے ہیں۔ ایران میں تقریباً 7 ملین بچے تعلیم تک رسائی سے محروم ہیں اور ایک اندازے کے مطابق 25 ملین لوگ ناخواندہ ہیں۔

غربت:

تعلیم کی راہ میں بڑی رکاوٹوں میں سے ایک غربت ہے، خاص طور پر دیہی علاقوں میں، جہاں اسکولوں تک رسائی، قابل اساتذہ اور نقل و حمل محدود ہے۔ پچھلے تین سالوں میں، کم طلباء کالج میں جا رہے ہیں۔ ایران کے سرکاری میڈیا کے مطابق یہ کمی غربت، مفت تعلیم کی عدم موجودگی اور کالج کے طلباء کے لیے حکومتی تعاون میں کمی کی وجہ سے ہے۔ کالج کے طلباء کی کل تعداد تعلیمی سال 2014-2015 میں 4,811,581 سے کم ہوکر تعلیمی سال 2017-2018 میں 3,616,114 ہوگئی۔

صنفی عدم مساوات:

مزید برآں، ایران کا تعلیمی نظام اب بھی صنفی عدم مساوات کے ساتھ نبرد آزما ہے۔ اس حقیقت کے باوجود کہ پچھلی چند دہائیوں میں پرائمری اور سیکنڈری سکولوں میں داخلوں میں اضافہ ہوا ہے، اعلیٰ تعلیم میں اب بھی لڑکیوں کی نمائندگی کم ہے۔

عالمی بینک کے مطابق ایران میں بالغ لڑکیوں کی شرح خواندگی۸۵ فیصد ہے جبکہ بالغ لڑکوں کی شرح خواندگی ۹۲ فیصد ہے۔ بہت سے خاندان اب بھی اپنی بیٹیوں کی تعلیم کی نسبت ان کی کم عمری میں شادی کو ترجیح دیتے ہیں۔ اس کی وجہ سے، طالبات کو پہلی جماعت سے آگے تعلیم حاصل کرنے کی خواہش کوپورا کرنے میں کافی رکاوٹوں کا سامنا کرنا پڑتا ہے، اور سکولوں میں صنفی علیحد گی یعنی مخلوط تعلیم کا نہ ہونا، ان کی مزید تعلیم حاصل کرنے کی صلاحیت کو محدود کرتا ہے۔

مالیاتی مسائل:

ایران کے تعلیمی نظام کے لیے ایک اور خطرہ سرمائے کی کمی ہے۔ اس وجہ سے تربیت یافتہ اساتذہ میں کمی، ناکافی سہولیات اورازکار رفتہ آلاتٍ تعلیم ہے۔ بہت ساری تعلیمی عمارتیں غیر محفوظ ہیں اور نئےاداروں کے قیام کے لیے جگہیں دستیاب نہیں ہیں ۔

درحقیقت ایران کے ایک تہائی سکول اتنے کمزور ہیں کہ انہیں گرا کر دوبارہ تعمیر کرنے کی ضرورت ہے۔ تہران، رے اور تاجرش کی سٹی کونسل کے سربراہ محسن ہاشمی کا کہنا ہے کہ، “زلزلے کی بات دور، شدید طوفان کی صورت میں بھی تہران کے 700 سکول تباہ ہو جائیں گے۔”

تعلیمی سرمایہ کاری کو بڑھانے کے لیے حکومت کی کوششوں کے باوجود ایران کے تعلیمی اخراجات خطے کے دیگر ممالک کے مقابلے میں کم ہیں۔ عالمی بینک کے مطابق ۲۰۲۰ میں جی ڈی پی کے فیصد کے طور پر ایران کے تعلیمی اخراجات تین اعشاریہ آٹھ فیصد تھے، جو دیگر اعلیٰ اور متوسط ​​آمدنی والے ممالک میں تعلیم کے اوسط اخراجات سے بہت کم ہیں۔ جب کہ ایرانی آئین کہتا ہے کہ، “حکومت قوم کے تمام افراد کے لیے مفت ابتدائی اور ہائی سکول کی تعلیم فراہم کرنے کی پابند ہے اور جب تک ملک خود کفیل نہیں ہو جاتا، سب کے لیے مفت اعلیٰ تعلیم کی سہولت فراہم کرے گی۔” اس کے برعکس، صدر روحانی نے گزشتہ چند سالوں میں دیہی علاقوں میں بہت سے سکولوں کو بند کرنے اور بجٹ میں کمی کرنے کا حکم دیا ہے۔ علامہ یونیورسٹی کے ایک اسسٹنٹ پروفیسرکا کہنا ہے کہ ایران کی جانب سے تعلیم کے لیے مختص رقم، اس مقصد کے لئے اقوام متحدہ کی سفارشات سے بہت کم ہے۔ اس کے علاوہ، وسائل کی کمی کی وجہ سے اسکول کا نظام ٹیکنالوجی میں ہونے والی ترقی سے بھی بہرہ مند نہیں ہو سکتا۔ ٹیکنالوجی میں سرمایہ کاری کی کمی کیے باعث اساتذہ کی تربیت میں بھی کمی آ چکی ہے، جس نے تعلیم میں ٹیکنالوجی کے استعمال کو محدود کر دیا ہے اور ایرانی طلباء کی ڈیجیٹل استعداد کے حصول میں رکاوٹ ڈالی ہے۔

ڈیجیٹل عدم مساوات:

اس کے علاوہ، ڈیجیٹل عدم مساوات ایک ایسا مسئلہ ہے جس کا حالیہ برسوں میں طلبا و طالبات کو سامنا کرنا پڑا ہے۔ ۲۰۱۷ کے ایک سروے سے پتہ چلتا ہے کہ ۲۸ فیصد ایرانیوں کے پاس انٹرنیٹ تک رسائی نہیں تھی یا بہت کم تھی۔ جبکہ انٹرنیٹ تک رسائی کے حامل صارفین میں سے ۸۰ فیصد شہروں میں اور محض ۲۰ فیسد دیہی علاقوں میں رہنے والے تھے۔۲۰۱۹ میں کورونا وائرس کی وبا کے دوران، جب ایران میں وائرس کے پھیلاؤ کو کم کرنے کے لیے آن لائن تعلیم کو ترجیح دی گئی تو بڑی تعداد میں طلباء نے تعلیم چھوڑ دی۔ اس کی وجہ ان کی انٹرنیٹ کنکشن کے حصول میں درپیش مشکلات اور ان کے علاقے میں انٹرنیٹ تک محدود رسائی تھی۔

سیاسی مداخلت:

مزید برآں، ایران میں تعلیمی نظام پر حکومت کا بہت زیادہ اثر ہے، جس کے باعث تعلیمی نظام سیاست زدہ ہو چکا ہے، جس میں مخصوص نظریے ہی کو فروغ دیا جاتا ہے۔ ایرانی حکومت سکولوں اور یونیورسٹیوں میں استعمال ہونے والے نصاب، نصابی کتابوں اور تدریسی مواد کو سختی سے کنٹرول کرتی ہے۔ اسکول کے نصاب کو اکثر حکومت کے سیاسی اور مذہبی نظریات سے جوڑا جاتا ہے، جس میں اسلامی اقدار، ایرانی ثقافت، اور تاریخ کے حکومتی تصور کو فروغ دینے پر زور دیا جاتا ہے۔

تعلیمی نظام پر ایرانی حکومت کا اثر کلاس روم میں پڑھائے جانے والے مواد سے کہیں زیادہ ہے۔ اس سے اساتذہ اور یونیورسٹی کے پروفیسروں کی بھرتی اور برطرفی، اور منتظمین کی تقرری بھی متاثر ہوتی ہے۔ اس کا نتیجہ امتیازی بھرتی کے طریقوں اور ایسے افراد کے اخراج کی صورت میں نکل سکتا ہے جو حکومت کے نظریات سے ہم آہنگ نہیں ہیں، جس سے تعلیمی نظام کا تناظر اور نظریات کا تنوع محدود ہو جاتا ہے۔ مزید برآں، ایرانی حکومت تعلیمی اداروں کے اندر تعلیمی تحقیق، اشاعت اور سرگرمیوں کواپنے قابومیں رکھنے کے لئے ان کی کڑی نگرانی کرتی ہے۔

اسکالرز، ماہرین تعلیم، اور طلباء جو مخالف نقطہ نظر کا اظہار کرتے ہیں یا حکومت کے بیانیے کو کمزور کرنے کے لیے تنقیدی سوچ میں رکھتے ہیں، انہیں پابندی، دھمکی اور یہاں تک کہ ظلم و ستم کا سامنا کرنا پڑتا ہے۔ یہ اساتذہ اور طلباء میں خوف اور خود سنسرشپ پیدا کرتا ہے، اور تعلیمی آزادی، خیالات، اور آراء کے اشتراک کو محدود کردیتا ہے۔ نتیجتاً، ایران میں تعلیم کی سیاست طلباء کی تنقیدی سوچ، سوال کرنے اور متبادل نقطہ نظر پر غور کرنے کی صلاحیت کو متاثر کر سکتی ہے۔ اس سے ان کی مختلف نقطہ ہائے نظر سے واقفیت، ان کی تعلیمی آزادی اور تنقیدی سوچ کی استعداد کے حصول کی صلاحیت محدود ہوتی ہے، جو شخصیت کی تعمیر، سماجی ترقی، اور ایک کھلے اور جامع فکری ماحول کے فروغ کے لیے ضروری ہیں۔

ٹیلنٹ کی کمی:

آخر میں برین ڈرین کا ذکر، جو ایک اور تعلیمی چیلنج ہے، جس کا ایران اس وقت سامنا کر رہا ہے۔ بہت سے باصلاحیت اور تعلیم یافتہ ایرانی بہتر مستقبل کے امکانات اور زیادہ آمدنی کے لیے اپنا ملک چھوڑ کر جا رہے ہیں۔

آئی ایم ایف کے مطابق، جس نے 61 ممالک کا مطالعہ کیا ہے، ایران میں برین ڈرین کی شرح سب سے زیادہ ہے، جہاں ہر سال 150,000 تعلیم یافتہ ایرانی اپنا آبائی ملک چھوڑجاتے ہیں۔ برین ڈرین سے سالانہ معاشی نقصان کا تخمینہ 50 بلین ڈالر یا اس سےکچھ زیادہ ہے۔ یہ برین ڈرین ملک کو اس کے روشن دماغوں سے محروم کر رحا ہے، جس سے ملک کی اقتصادی ترقی کے امکانات کم ہو جاتے ہے۔ ان چیلنجز سے نمٹنے کے لیے ایران کے تعلیمی نظام میں بنیادی اصلاحات اور سرمایہ کاری کی ضرورت ہے۔ ایرانی حکومت کو چاہیے کہ وہ تعلیم کو ترجیح دیتے ہوئے سکولوں اور یونیورسٹیوں کے فنڈز میں اضافہ کرے، قابل اساتذہ کی خدمات کے ھصول اور ان کی تربیت کا اہتمام کرے، اور نصاب میں جدت لائے تاکہ طلبا میں تنقیدی سوچ، مسائل کے حل کا جذبہ اور تخلیقی صلاحیتیں پیدا ہو سکیں۔ مزید برآں، حکومت کو خواتین اور طالبات کو درپیش تعلیمی چیلنجوں سے نمٹنا چاہیے، خاص طور پر دیہی علاقوں میں، اور تعلیم میں صنفی مساوات کو فروغ دینا چاہیے۔

ایران کے تعلیمی نظام کی ترقی کے لیے ٹیکنالوجی میں سرمایہ کاری بھی ضروری ہے۔ حکومت کو چاہیے کہ وہ اسکولوں اور اداروں کو جدید ترین ٹیکنالوجی فراہم کرے اور اساتذہ کی تربیت کے لئے وسائل مہیا کرے تاکہ ٹیکنالوجی ک کلاس روم میں کامیابی سے استعمال کیا جا سکے۔ اس سے نہ صرف طلبا میں ڈیجیٹل صلاحیتیں پیدا کرنے میں مدد ملے گی بلکه انہیں اکیسویں صدی کی افرادی قوت کی مارکیٹ کے تقاضوں کے مطابق تیار کیا جاسکے گا۔ اس سے ایران اپنی مشکلات پر قابو پا کر مزید خوشحال ہو سکتا ہے اورایک کامیاب مستقبل بنا سکتا ہے۔

 

حوالہ جات:

https://www.britannica.com/place/Iran/Education

https://data.worldbank.org/indicator/SE.ADT.LITR.MA.ZS?locations=IR

https://data.worldbank.org/indicator/SE.XPD.TOTL.GD.ZS?locations=IR

https://iranfocus.com/life-in-iran/33917-the-iranian-education-system-in-tatters-due-to-poverty/

https://iran-hrm.com/2019/09/22/repressive-state-and-low-quality-of-education-in-iran/

https://observers.france24.com/en/20200421-iran-internet-covid19-distance-learning-poverty

http://www.us-iran.org/resources/2016/10/10/education

https://shelbycearley.files.wordpress.com/2010/06/iran-education.pdf